Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Oprişeni

OPRIŞENI. În 17 martie 1418, boierul Bârlea dăruia mănăstirii Moldoviţa satele Oprişeni şi Prevorochie, satul urmând să fie cunoscut în istorie şi sub numele de Panţiri.

1490: În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ştefan cel Mare Episcopiei de Rădăuţi, se afla şi „a 12-a biserică, cu popă unde este Cudrea Opriş”, dar satul moş-strămoşului Cudrea Opriş va avea parte, sub stăpânirea mănăstirească, de o istorie anonimizantă şi păguboasă, începând cu vremea lui Alexandru cel Bun, când Sin Bârlici dăruia mănăstirii Moldoviţa satul său, Oprişinţi, după cum rezultă din uricul din 26 august 1503, prin care Ştefan cel Mare confirma această danie.

1774: Următoarea consemnare se face peste veacuri, abia în 5 iulie 1774, într-o scrisoare a egumenului Venedict al Moldoviţei.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Oprişeni, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „25 – toată suma caselor”, însemnând 3 femei sărace, 19 panţiri şi 3 birnici.

1744: În 1744, satul Oprişeni avea 22 familii de iobagi, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Berhometelor, 1 popă şi 30 familii de ţărani iobagi, numărul familiilor ţărăneşti ajungând la 66, în 1784.

1816: La Oprişeni, localitate exponenţială, tipologică pentru toate aşezările româneşti din regiunea Cernăuţi, casele cu două odăi „au fost semnalate în primele decenii ale secolului al XlX-lea. La Oprişeni, de pildă, în 1816 existau 73 de case cu 83 de camere, iar în 1822, numărul caselor de aici era de 91, iar al camerelor – de 113.

1851: „O broşură, lucrată de Franz Raffelsberger şi publicată în 1851, la Viena, cuprindea „Itinerariile sau directorul tuturor rutelor poștale din k. k. Statele austriece“, itinerariul cu nr. 61 era cel de la Cernăuţi, la Bistriţa, de 19 poşte şi jumătate. Din faţa hanului din Cernăuţi, care nu putea fi decât cunoscutul han „Pajura Neagră“, trăsura de poştă se îndrepta spre Tărăşeni, sar aflat la o poştă şi jumătate de Cernăuţi, apoi, prin Oprişeni, pe valea Siretului, cale de o poştă şi jumătate, până la Siret”[2].

1868: Biserica Naşterii Sfintei Maria din Oprişeni, construită în secolul al XVII-lea, restaurată în 1868 şi dotată cu un nou iconostas în 1879, avea 968 enoriaşi în 1843, când patron bisericesc era Împăratul Austriei, paroh fiind Georgie HOTINCEAN. În 1876, parohul Vasilie HACMAN păstorea 1.556 suflete. În 1907, paroh era Vasile PRELIPCEAN, născut în 1849, preot din 1881, paroh din 1903, iar cantor, din 1884, Theodor OLOIERIU, născut în 1856.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Siret – Siret (Oraş cu tribunal districtual), Bahrineşti, Raince, Bălcăuţi sau Laudonfalva, Bănceşti, Botoşăniţa, Cerepcăuţi cu Bereşti, Ţibeni sau Istensegits, Fântâna Albă sau Białakiernica, Şerbăuţi, Grăniceşti, Hadikfalva sau Dorneşti, Calafindeşti, Cândeşti, Climăuţi, Muşeniţa, Negostina, St. Onufri sau Drăguşanca, Oprişeni sau Panţiri, Rogojeşti cu Gura Molniţei, Rudeşti sau Gropana, Şerbăuţi, Sinăuţii de Sus, Sinăuţii de Jos, Stârce sau Berlinţi cu Slobozia lui Dumka, Terebleşti, Vaşcăuţi pe Siret cu Parcelowka, Volcineţ”[3].

1887: Din 1887, funcţiona, la Oprişeni, o şcoală cu 4 clase[4].

1890: În 1890, comuna Oprişeni, cunoscut şi sub numele de Panţiri, avea 1.500 locuitori, primar fiind Matei Bileţchi. Emanuil Isopescul era paroh, învăţător era Cornelie Vasilovici, iar cantor bisericesc – Teodor Oloieriu.

1903: Însoţirea de păstrare şi credit, în sistem Raiffeisen, din Oprişeni, Stârcea şi Berilinţ, a fost înfiinţată în anul 1903.

„La Siret, în 11 noiemvrie st. n. 1906, au înfiinţat rutenii a doua bancă raiffeisiană districtuală, la care s-au înscris vreo 500 de membri, între care sunt şi români din Tereblcea, Oprişeni şi Grăniceşti. Am ajuns aşa departe ca românii de pe la sate să intre, ca membri, la o bancă rusească de la oraş, măcar că au astfel de bănci româneşti prin satele lor. Seara a aflat loc o petrecere poporală, la Palatul de bere, la care au participat şi români, decoraţi cu eşarfe ruseşti. O ironie nemaipomenită, când vezi că un român păcătos, îmbrăcat în costumul său naţional, dar cu eşarfa rusească pe piept, agită pentru ruşi”[5].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[6], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Pentelei BILEŢCHI (23 ani în 1909), Minodora a lui Toader HALIP (20 ani în 1909), Elisaveta PIŢUL (17 ani în 1909), Eudochia BULIGA (14 ani în 1909), Iacob POPOVICI (74 ani în 1909) şi Porfira a lui Ştefan PIŢUL (22 ani în 1909) din Oprişeni.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Oprişeni (sau Panţiri), comună rurală, districtul Siret, aşezată pe un pârâu, afluent al Cotovăţului, spre Nord-Vest de Tereblecea şi Sud-Vest de Stăneşti. Suprafaţa: 26,67 kmp; populaţia: 1.602 locuitori români, de religie gr. or. şi puţini poloni. Prin marginea sa de Sud-Vest trece drumul principal Cernăuţi-Siret, care se uneşte aci cu drumul districtual ce vine de la Presecăreni (districtul Storojineţ); prin drumuri de ţară, comunică cu localităţile vecine sus menţionate. Are o şcoală populară, cu 2 clase, şi o biserică parohială, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Această comună este menţionată într-un hrisov din 17 Martie 1428, al lui Alexandru cel Bun, prin care o dărueşte boerului Bril. Într-un alt hrisov, însă, din 3 Aprilie acelaşi an, numitul domn dărueşte comuna aceasta boerului Oprişa, de la care, desigur, îşi trage şi numele. După aceasta, comuna ajunse în posesia mănâstirii Moldoviţa, ceea ce se vede din hrisovul de confirmare dat de Ştefan cel Mare, în 26 August 1503. La 1776 se afla tot în posesia acestei mînăstiri. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor; o bună parte trece, în timpul verii, în Romînia, la munca câmpului. Comuna posedă 1.016 hectare pământ arabil, 277 hectare fânaţuri, 15 hectare grădini, 160 hectare imaşuri, 738 hectare păduri. Se găsesc 152 cai, 544 vite cornute, 80 de oi, 602 porci şi 56 stupi”[7].

1910: În 1910, a fost construită biserica nouă cu hramul Maicii Domnului.

1914-1918: Jertfa de sânge pentru Bucovina a fost făcută de „Rezervistul Ştefan Bogu, Oprişeni, Regimentul 22, rănit; Fruntaşul Grigore Conciu, Oprişeni, Regimentul 22, rănit”[8]; „Fruntaşul Pantelimon Halip, Oprişeni, Regimentul 22 Infanterie, rănit” [9]; „Infanteristul Oto Cozub, Oprişeni, Regimentul 22, rănit”[10]; „Dimitrie Răducan, fiul lui Vasile, născut la 14 octombrie 1868, în Oprişeni, a fost ataşat, ca mulţi alţi consăteni, unei secţii de lucrători militari şi, în calitatea aceasta, lucra, în 1916, în apropierea Dornei. De atunci lipseşte orice urmă despre dânsul. Presupunându-se probabilitatea decesului, se dispune, la cererea lui George Răducan şi soţia, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[11].

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Siret făcea parte şi „Reprezentant al Băncii regionale: Toader Bileţchi, învăţător superior, Oprişeni”[12].

1922: Prin ordinul No. 322/22, referitor la „Mişcarea în învăţământul primar”, au fost făcute numirile în învăţământul bucovinean, în baza concursurilor organizate de Consiliul şcolar al ţării – b). în calitate de învăţători definitivi şi învăţătoare definitive: Aspasia Ostafi la Oprişeni”[13].

1940: Tablou de cărţile de capacitate (atestate de meserie – n. n.) eliberate de Oficiul Rădăuţi, anulate de minister prin decizia Nr. 66.017 din 1940”[14]: Dietrich Meteş, fierar, domiciliat în Oprişeni; Bobu Vasile, fierar, domiciliat în Oprişeni; Rusu Isaia, cizmar, domiciliat în Oprişeni.

1941: Printre primii Eroi ai României Mari s-a numărat şi „Antemie Ioan, soldat, ctg. 1932, Pitu Vlademir, soldat, etg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Oprişeni, judeţul Rădăuţi, mort la 2 iulie 1941”[15].

1944: Prin ordinul „Nr. 63.175 din 20 martie 1944, se înaintează 1a gradul II în învăţământul primar, pe ziua de 1 septembrie 1943, următorii învăţători şi învăţătoare, care au reuşit la examenele de înaintare la gradul II, din sesiunea August 1943, la Centrul Cernăuţi, cu notele arătate în dreptul fiecăruia[16]: Rusu Ecaterina, comuna Oprişeni, media 8,50”.

La Oprişeni s-au născut cărturarul şi istoricul Maximilian HACMAN (1877-1961), rector al Universităţii din Cernăuţi, criticul literar Nicolae BILEŢCHI (12 martie 1937) şi publicistul Dumitru COVALCIUC (2 ianuarie 1947).