Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Mosoriuca

Port în regiunea Nistrului – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

MOSORIUCA. Satul de pe malul drept al Nistrului, acolo unde Nistru face o buclă strânsă, închisă parcă de satele megieşe, Mitcău şi Samuşin, s-a numit în vechime Doparevcic, apoi, din 1642, când este menţionat, cu nume alterat, drept „săliştea zisă Toporucivca, pe malul Nistrului, între Onut şi Mitcău”, pe „Drumul cel vechi” şi pe „Troian”, Toporuciuca, fiind menţionat, în 1742, drept „Toporăuciucul pe Nistru, sat întreg, care acum se cheamă Mosoriuca”.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mosoriuca, moşie a lui Ioniţă POTLOG şi a lui Manoli POTLOG, „41 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ştefan, 1 dascăl, Iacob, 2 mazili, Ioniţă şi Manole POTLOG, 4 argaţi, doi ai lui Ioniţă POTLOG, Fedor pânzar şi Nechita rusul, 2 ai lui Manole POTLOG, Ivan rusul şi Vasile cioban, 3 jidovi, Moşco, Struli şi Oron, 2 ţigani, Tănasă hărari şi Ion scripcar, şi 28 birnici, adică: Vasili PTHIRNIAK, Necolai COMISAR, Ivan velnicer, Alecsa scripcar, Mihai POPOVICI, Ion sin LUPUL, Iacob BABIUC, Ion sin BABIUCU, Ignat HRIHORCIUK, Hrihor pânzar, Ivan TRUFIN, Vasili sin TRUFIN, Marco pânzarul, Vasili VICLICU, Ilaş POPOVICI, Ştefan CIURTITA, Iurii BURDENI, Ivan vătăman, Mihălaş sin TĂNASĂ, Ivan CONDRE, Lupaşco muntianul, Enachii sin MIHĂLAŞ, Ion sin muntian, Grigoraş MACIULENKO, Ştefan sin POSTOLACHI, Fodor LEHUN, Vasile LEHUN şi Machii sin LEHUN.

1774: În 1774, Mosoriuca avea 45 familii de ţărani ruteni, iar în 1784, 72 familii.

1775: În 24 iunie 1795, a şasea parte din satul Mosoriuca aparţinea lui Mihalachi Giurgiuvan, care o lăsa prin testament, soţiei lui, Maria, fata lui Ioniţă Potlog.

1843: În 1843, biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril din Mosoriuca, patronată de Ioan de TABORA şi slujită de preotul administrator Vasilie DOLINSCHI, avea 339 enoriaşi. În 1876, biserica avea doar 507 enoriaşi, patroni fiind Alexander WOJNOWICZ şi Ioann von GRECK, ir preot administrator, Nicolai TOTOIESCUL. În 1907, patronatul bisericesc era asigurat de Nicolai şi Elena von WOINOVICI, de baronina Valerie SCHENK şi de evreii Simson STEINHOLZ şi Simson GOLDHIRSCH, biserica beneficiind de un nou locaş, construit între anii 1891-1894, dar serviciile religioase erau asigurate de parohul din Ocna, Tihon HACMAN şi de cantorul local, angajat în 1900, Vasile CERNEŢCHI, născut în 1840.

1782: Stabilind graniţa nordică a Bucovinei, „de la Mitcâu comisiunea (urbarială – n. n.) trecu la Mosorivca sau Mosoreni, numit în vechime şi Doparevcic, sat care este cuprins într-o serpentină a Nistrului, formând o adevărată peninsulă a Moldovei în teritoriul polon. Vechiul proprietar al satului fusese Andrei Potlog, fiul lui Dumitraşcu Potlog, stolnicul. Andrei Potlog primise Mosoriufca ca zestre de la Patrăşcan Tăutul, când se căsători cu fiica acestuia, Parasca, iar la moarte, Andrei o împărţi în trei părţi, şi anume: o parte o trecu fiului său, Manole Potlog, o altă parte ginerelui său, Mihalachi Giurgiuvan, iar o a treia parte ajunse în stăpânirea lui Ioniţă Volcinschi, pe care acesta o dădu zestre fiicei sale, măritată după un oarecare Ştefan Properciuc”[2].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Zastavna (judecătorie de district), Babin cu Ştefanovca, Boianciuc, Borăuţi, Brodok, Czarnypotok, Cincău, Doroşăuţi, Horoşăuţi, Iurcăuţi, Cadobeşti, Kiseleu, Krisciatek, Cuciur-mic, Culeuţi, Mitcău, Mosoriuca, Ocna, Onut, Pohorlăuţi, Prilipce cu Luca, Repujineţ, Samuşin, Teutri, Vasileu, Verbăuţi, Verenceanca, Zwiniec cu Koetriszöwka”[3].

1873: O şcoală cu o clasă funcţiona, la Mosoriuca, din 1873[4].

1882: „După terminarea liceului, am stat în Mosoreni, sat pe malul Nistrului, un an şi jumătate, în casa mazilului repausat Ioan Grecu, un venerabil bătrân de 75 de ani, pe timpul acela (1882), care mi-a comunicat multe lucruri interesante din trecutul românesc al acelor părţi”[5].

1890: În 1890, comuna Mosoriuca avea 556 locuitori, primar fiind Teodor Zahariciuc. Vladimir Hacman era paroh, Emilian Vlad – învăţător, iar cantor bisericesc era Anton Hrazdowski.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Mosoriuca (Mossorówka), comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în masă compactă, pe malul drept al Nistrului, în faţa localităţii galiţiene Kolodróbka, între comunele conriverane Mitcău şi Samuşin. Suprafaţa: 3,67 kmp; populaţia: 657 locuitori ruteni gr. or. şi foarte puţini izraeliţi. Este situată lângă drumul principal Noua-Suliţă – Cernăuţi – Uscie – Biskupie (Galiţia), prevăzută cu un pod plutitor peste Nistru. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică locală, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. La 1776, era în posesia mazililor Ioniţă şi Manole Potlog. Pentru prima oară este menţionată această comună în 1589. Aci s-au găsit monede vechi polone. Populaţia se ocupă cu agricultura. Comuna aposedă 603 hectare pământ arabil, 29 ari fânaţuri, 22 hectare grădini, 31 hectare imaşuri, 8 ari păduri. Se găsesc 38 cai, 83 vite cornute, 62 porci, 17 stupi de albine. Mosoriuca (Mossorówka), moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa 3,71 kmp; populaţia: 43 locuitori, în majoritate izraeliţi, restul ruteni gr. cat. şi gr. or.”[6].

1919: Mosoriuca sau Mosoreni a fost inclusă în circumscripţia electorală Ocna, judeţul Zastavna, împreună cu Boianceni (Boianciuc), Cuciurul Mic, Doroşăuţi, Horoşăuţi, Iurcăuţi, Mitcău, Ocna, Pârâul Negru (Ciarni-Potok), Pohorlăuţi, Samuşeni, Tăueni (Toutri) şi Vadu Nistrului (Brodok)[7].

1920: „Deciziune de expropriere No. Ag. 44 Mosoreni. Deciziunea Comisiunii agrare de ocol Zastavna, cu care s-a decis exproprierea parţială a corpului dominical fasc. No. 147 Mosoreni din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene, în suprafaţă de 20 ha 08 a 22 mp, proprietatea dnei Valeria baroneasă Schenk, născută Lucasievici, în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă. Deciziune de expropriere No. Ag. 44 Mosoreni /2. Deciziunea Comisiunii agrare de ocol Zastavna, cu care s-a decis renunţarea la exproprierea corpului dominical fasc. No. 149, Mosoreni, din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene şi corpul rustical fasc. No. 464 din registrele fonciare pentru comuna cadastrală Mosoreni, proprietatea dlui Paul şi Maria Socolowski, în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[8].