Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Milie

MILIE. Menţionat în 1428, dar atestat documentar în 13 decembrie 1433, când, convenind graniţa cu Ştefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, regele polon Vladislav lăsa negociatorului graniţei, logofătul Tăutu, satele care anterior erau sub ascultarea Coroanei poloneze, Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijniţa, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuţii, Voloca, satul Milie este menţionat, cu o confuzie între Ştefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, şi Ştefan cel Mare, şi în letopiseţul lui Neculce, care spune că, atunci „când au aşedzat pace Ştefan-vodă cel Bun cu leşii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leşi. Şi au dăruit craiul leşescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijniţa, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuţii, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leşescu Tăutului logofătului. Şi au pus hotar apa Cirimuşul, întru o duminică dimineaţa”[1].

1619: În 30 mai 1619, satul Milie, zălogit lui Ioan Stroici, este răscumpărat de pârcălabul de Hotin Mihai Tăutul, iar în 2 aprilie 1623, Ştefan Tomşa întăreşte lui Mihai Tăutul, printre alte moşii, şi „satul Milie, care-i pe Cirimuş, cu locuri de mori în Topoliţa, care este lui dreaptă cumpărătură”.

1686: În 28 aprilie 1686, Vasile Bainschi cumpăra, de la Ilie Drăguţescul, cu 600 lei turceşti, jumătate din satul şi moşia Milie şi un sfert din Putila, tranzacţia fiind confirmată, în 20 mai 1691, de Safta, văduva lui Ilie Drăguţescul.

1740: În 14 octombrie 1740, Dumitraşco Bainschi, fiul lui Vasile, stăpânea jumătate de sat şi moşie, cealaltă jumătate aparţinând lui Sandul Sturza şi lui Toader Paladi.

1764: În 30 octombrie 1764, mazilul Ion Flondor se jeluia Divanului Domnesc împotriva lui Ioniţă Sturza şi a lui Toader Paladin, primul mare vornic al Ţării de Jos, celălalt – mare stolnic, pe motiv că i se împresoară moşia, partea de sus a satului Milie, moştenită de la mama sa şi de la unchiul lui, Dumitraşco Bainschi.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[2], din 1772-1773, înregistrează la Milie, moşie a vornicului STURZA şi a lui Ion FLONDOR, „56 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Dumitru, 1 dascăl, Tănasă, 1 mazil, Ioniţă FLONDOR, 4 argaţi ai lui Ioniţă FLONDOR, Fodor pânzar, Ion LUNGUL, Toader TĂTARUL şi Georgi ungurian, 11 văduve, Maria, Odochiţa, Maria, Acsana, Vasâlina, Parasca, Măriuţa, Catrina, Iliana, Maria şi Odochiţa, 2 jidovi, Volva şi Pereţu, şi 36 birnici, şi anume: Georgie OSCOBIINICU, Chirilă vătăman, Ştefan ZAVUL, Andrei ONOFREICIUK, Ilaş OZCO, Toma UZCO, Grigori CĂZAN, Lavro morar, Vasili CAUZAŢ, Dumitraş CRINICO, Toader FRĂŢIORUL, Mihail MACOVEICIUC, Ivan HUŞCA, Simion IVAN, Gligoraş morar, Mihail BULIGA, Ivan CAZACU, Gligori COLOTILĂ, Georgi FOCA, Vasili SMUC, Ştefan ŞFAICA, Tănasă SMUC vătăman, Dumitru ARMAŞ, Vasili SLAVCU, Gligori ISAC, Tudosi PALADIUC, Andrei IRIMIICIUC, Fedor IRIMIICIUC, Vasile MORDACU, Pintelei SMUC, Ignat FOCA, Ştefan BAHATURSCHI, Mihail SMUC, Ivan DUMCO, Vasili ARMAŞ şi Ion SĂMEN.

1774: În 1774, Milie avea 51 familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Cirimuşului, 1 mazil (Ion Flondor), 1 popă şi 81 ţărani. În 1784, satul avea 171 familii.

1794: Partea de sus a satului Milie, cea care aparţinuse lui Ion Flondor, este moştenită, în 16 noiembrie 1794, de feciorii lui, Constantin, Iuoniţă, şi Dumitraş Flondor, Iuoniţă Flondor cedând partea sa de sat şi moşie, în 18 august 1797, fraţilor săi, Constantin şi Dumitraş.

1795: Cealaltă jumătate de sat, care fusese a lui Mihalachi Giurgiuvan şi a jupânesei Maria, fata lui Ioniţă Potlog, era moştenită testamentar, în 24 iunie 1795, de jupâneasa Maria.

1855: Biserica Sfintei Parascheva din Milie a fost construită în 1855, pe locul unei bisericuţe vechi, ctitorită de familia FLONDOR, care avea, în 1843, 1.100 enoriaşi, păstoriţi de parohul Matei ZAHAROVICI. În 1876, biserica avea 1.561 enoriaşi, fiind patronată de Ioan BOHOSIEVICI, de Leon şi de Georgie de FLONDOR, paroh fiind Ştefan HUSSIATYNSKI. În 1907, paroh era doctorul în teologie Cassian BRENZAN (Brânzan), născut în 1871, preot din 1896, paroh din 1905, iar cantor, din 1906, Victor CERNIAWSKI, născut în 1871.

1861: În 12 martie 1861, jumătate de sat aparţinea lui Vasile Flondor, iar cealaltă jumătate – lui Criste Aivas.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Vijniţa – Vijniţa (târg, cu tribunal) cu Bahna, Ciornohuz, Revna și Wiszenka, Berhomet pe Siret cu Lăpuşna, Mihodra, Cireşenca, Mazuri, Şipot cu Bursekeu, Ispas, Lucavăţ pe Siret cu Maidan, Meschibrod cu Podzaharie, Mihova cu Mega, Milie”[3].

1874: În Milie funcţiona o şcoală cu 4 clase şi o şcoală cu o clasă din 1874[4].

1890: În 1890, comuna Milie avea 2.023 locuitori, primar fiind Ioan Cuziec. Învăţători erau Ioan Velehorschi şi Aristea Macovievici, iar paroh era Constantin Danilevici.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Millie, comună rurală, districtul Vijniţa, aşezată, în masă compactă, pe partea dreaptă a râului Ceremuş, între comuna Ispas şi Bănila Rusească. Suprafaţa: 11,26 kmp; populaţia: 2.023 locuitori ruteni, de religiune gr. or. şi ceva izraeliti. Se compune: 1). din satul cu acelaşi nume, care numără 1.766 locuitori; şi 2). din cătunele Beresniţa şi Ţarina Lazoc. Este lipită de drumul districtual Văscăuţi-Vijniţa, precum şi de linia ferata Nepolcăuţi-Vijniţa, la care este staţie. Are o şcoală populară, cu 2 clase, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfânta Paraschiva”. La 1776, aparţinea, jumătate mazilului Ioan Flondor; iar cealaltă jumătate, Marelui Vornic Ioniţă Sturza. Populaţia se ocupă cu prăsila de vite şi cu agricultura. Comuna posedă 1.158 hectare pământ arabil, 335 hectare fânaţuri, 18 hectare grădini, 188 hectare imaşuri, 357 hectare păduri. Se găsesc 62 cai, 640 vite cornute, 217 oi, 133 porci, 15 stupi. Millie-Bohosiewicz, moşie, cu administraţie particulară, districtul Vijniţa. Suprafaţa: 4,12 kmp; populaţia: 109 locuitori, izraeliţi şi poloni. Cuprinde, pe lângă moşia Millie-Bohosiewicz, şi târlele Beresniţa şi Ţarina Lasok. Millie-Flondor I, moşie, cu administraţie particulară, districtul Vijniţa. Suprafaţa: 2,94 kmp; populaţia 24 locuitori ruteni, israeliti şi români. Pe lângă moşia Millie-Flondor I propriu-zisă, cuprinde şi târla Berezniţa. Millie-FIondor II, moşie, cu administraţie particulară, districtul Vijniţa. Suprafaţa: 3,63 kmp; populaţia: 43 locuitori izraeliţi, poloni şi ruteni. Pe lângă moşia Millie-Flondor II propriu-zisă, mai cuprinde şi târlele Berezniţa şi Ţarina Lasok.”[5]. Îmi poate arăta cineva o moşie Flondor rămasă cu locuitori români, pentru dăinuirea spiritului neamului? Aş! Peste tot, aduşi de boierii Flondor, ruteni, evrei, poloni şi ţigani. Şi-atunci, cine a rutenizat Bucovina?

1910: În 1910, ucrainenii formau 55 % din populaţie, românii – 35 %, iar evreii – 10 %.

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Gura Putilei făceau parte şi „Reprezentant al proprietarilor expropriaţi: Cajetan Bohosievici, proprietar mare, Milie; Locţiitor: Stanislaus Bohosievici, proprietar mare, Milie”, iar din Comisiunea agrară de ocol Vijniţa, „Locţiitor: Vasile Zavadiuc, învăţător superior, Milie; Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Kajetan Bohosievici, proprietar mare, Milie; Locţiitor: Stanislaus Bohosievici, proprietar mare, Milie”[6].

1921: „Potrivit dispoziţiunilor art. 12 şi 23 din regulamentul pentru Congresul bisericesc ortodox român al Arhidiecezei Bucovinei, convocat, prin înaltul Decret Regal Nr. 2513 din 17 Iunie 1921, pe ziua de 3 Octombrie, la Cernăuţi, se publică următoarea listă a patronilor bisericeşti particulari, de lege drept credincioasă răsăriteană, îndreptăţiţi la alegerea de 6 reprezentanţi pentru acest Congres: Flondor Olto cav. de, Cernăuţi, strada Iancu Zotta No. 17 (Milie)”[7].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[8], următorii învăţători şi învăţătoare: Meran Alecu, comuna Milie, Chibochi, jud. Storojineţ, media 7,37”.