Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Laşchiuca | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Laşchiuca

 

Port în regiunea Nistrului – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

 

LAŞCHIUCA. Satul de pe Soviţa, din megieşia Coţmanilor, numit, odinioară Sadova, Sadcău sau Sadcov, a făcut parte din Coţmanul Mare, împărtăşindu-i istoria. Numele Laşchiuca figurează, pentru prima dată, în rapoartele din 1782 ale Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, unde este menţionată „Lastiuca, care mai înainte şi în scrisori se numeşte Sadova”.

 

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Laschiuca „75 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Grigorii, 1 dascăl, Vasile, 4 văduve, Hrihorca, Focica, Pirocica şi Panceşca, 3 jidovi, Marko, Leiba şi Iurik, 7 case pustii şi 59 birnici, şi anume: Georgii vornic, Ştefan MAMAIUŢSCHI, Constandin brat ego, Ştefan COŢERAN, Hrihor SIDOR, Fedor RUDNISKI, Mihail CHIŞCAN, Vasile ZĂLENCO, Hlihor TOSIK, Ignat REZIN, Andrei ZELENCO, Vasile ZELENCO, Ivan CHIŢUL, Petro HRIŢUSIAN, Alecsa HUZNEŢ, Tănasă CĂPĂŢINĂ, Iacob pânzar, Vasile SĂGHIR, Iacob zet CĂPĂŢÂNĂ, Dănilă POIKO, Dumitru MALAICO, Ivan HRIŢUSA, Alecsa ANIK, Gavril zet NEMIŞ, Neculai NEMIŞ, Macovei TEMCIUK, Hrihor OLEINIK, Petro MALAICO, Timofei CUPECIKO, Fedor HUŢSCHII, Ivan LINOVICI, Hrihor ZAPALENUC, Hrihor morar, Ivan GRECIUC, Ivan morar, Timofei SAUCIUK, Vasile SAUCIUK, Dănilă VERCIUK, Mihail zet DĂNILĂ, Ivan VOIŢIŞCO, Ivan SODORIK, Ostah ŞINKO, Georgi RUSÂSCHII, Ivan ŞTEFĂNUC, Ivan GHEBACI, Dănilă zet FOCĂI, Hrihor TRACIU, Petro MĂLAICO, Hrihor TFERDOHLEB, Macsim VEDNICI, Vasile TULAC, Fedor PENUC, Andrei MRUSIC, Dumitru TFERDOHLEB, Fodor ANDRIEŞCIUK, Fodor LAZORENKO, Petrea SIRAHANIC, Iacob ZĂLENCO şi Vasile crâşmar.

 

În 1774, Laşchiuca avea 63 familii, iar în 1784, 97.

 

1781: În Laşchiuca şi Coţman se stabilesc 241 de familii de emigranţi galiţieni, iar Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei, opina, într-un raport menit „să spargă rezistenţa Consiliului de război al Curţii”, că, în perspectiva viitoarelor colonizări, „germanii ar fi de preferat, deoarece naţiunea germană diferă de altele, în principal prin faptul că fermierul este foarte priceput şi poate servi drept exemplu pentru ceilalţi rezidenţi”[2].

 

1832: Biserica Sfântului Nicolai din Laşchiuca a fost construită în 1832, fiind dotată cu un iconostas nou în 1838, înlocuit, în 1862, de Vasile PRODAN. În 1843, altarul, la care se închinau 1.064 ortodocşi, era slujit de parohul Vasile PRODAN. În 1876, când numărul enoriaşilor ajunsese la 1.281, altarul era slujit de acelaşi paroh. În 1907, paroh era Eleutherie DAŞCHIEVICI, născut în 1849, preot din 1877, paroh din 1894, iar cantor, din 1900, Iacov DRON, născut în 1845.

 

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Coţman (judecătorie de district), Berhomet pe Prut, Bordei sau Burdigeu, Davideşti, Dubăuţi, Havrileşti, Iujeniţa, Ivancăuţi, Clivodin, Laszkowka, Lujeni, Malatineţ, Mămăieştii Vechi, Mămăieştii Noi cu Cutul Strileţchi, Nepolocăuţi, Orăşeni, Oşehlib, Piedecăuţi cu Ţopeni, Revacăuţi, Revna, Şipeniţ, Şişcăuţi, Stăuceni, Suhoverca, Valeva, Viteleuca”[3].

 

1876: În Laşchiuca Nouă funcţiona o şcoală cu 3 clase din 1876[4].

 

În 1890. Laşchiuca avea 1.885 locuitori. Primar era Simion Şlemco, învăţător – Vladimir Grigorovici, paroh – Eleuterie Daşchevici, iar cantor bisericesc – Iacov Dron.

 

1904: Laşchiuca sau Laşcuvca  Nouă şi Veche, comune rurale, cea Nouă e parohie, iar cea veche atenenţă la parohia Vitiliuca, moşie boierească în căpitanatul şi judeţul Coţmanului, în Bucovina, are 1.748 locuitori (1.532 ort. or., 87 rom. cat., 129 moz.), o şcoală primară – Dr. I. G. Sbiera”[5].

 

1907: „În comuna Laşchiuca, districtul Coţman, se va activa, cu ziua de 1 Aprilie, un oficiu poştal. Dirigentă a acestui oficiu a fost numită doamna Anna Ivasiuc, soţia învăţătorului superior de acolo”[6].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Laşchiuca (Laszkówka), comună rurală, districtul Coţman, aşezată în 2 mase compacte pe pârâul Sovica, la Sud de târgul Coţman. Suprafaţa:1.362 kmp; popu­laţia: 1.718 locuitori ruteni, gr. or., precum şi puţini izraeliţi şi poloni. Se compune din 2 sate: 1). Laşchiuca Veche (ruteneşte Stara-Laszkówka) aşezat pe stânga pârâului Sovica, la confluenţa lui şi unit cu Vililiuca; 2). Laşchiuca Nouă (ruteneşte Nowa- Laszkówka), pe dreapta pârâu­lui Sovica. Este situată lângă drumul principal Zaleszczyki-Cernăuţi, precum şi lângă linia ferată Lujeni-Coţman. Are o şcoală populară, cu 2 clase, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfântul Nicolae”. Această comună este menţionată, pentru prima oară, într-un zapis, confirmat de Şte­fan cel Mare, la 1503. La 1766-1767 s-au aşezat aci nume­roşi emigraţi din Galiţia. La 1776, era în posesia episcopiei din Rădăuţi. Aci se face un vestit bâlci de cai, în fiecare an. Populaţia se ocupă cu agri­cultura. Comuna posedă 1.170 hectare pământ arabil, 131 hectare fânaţuri, 170 hectare grădini, 127 hectare imaşuri, 33 ari păduri şi 3 hectare 50 ari heleştee. Se găsesc 140 cai, 395 vite cornute, 253 oi, 270 porci şi 70 stupi de albine. Laşchiuca (Laszkówka), moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa: 0,98 kmp; popu­laţia: 30 locuitori, în majoritate ruteni gr. or., restul izraeliţi. Cuprinde, pe lângă moşia Laşchiuca propriu-zisă, şi târla Scabora”[7].

 

1920: Deciziunea de expropriere Nr. 386/31. Deciziunea Senatului Comisiei agrare Cen­trale, cu care s-a decis exproprierea parcelelor Nr. 702, 703, şi 704 din corpul dominical fasc. Nr. 370, Laşchiuca, din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene, în suprafaţa de 28 ha 15 a 98 mp, proprietatea Fondului bisericesc ort. or., în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[8].

 

1927: „Lista familiilor cu nume româneşti şi numărul lor în prezent: Andriaş(ec) 9, Andronic 1, Bodnar(iuc) 8, Boncu 11, Cârste 4, Căpăţână 6, Chişcan 5, Cozmin 2, Cozmă 5, Coşman 1, Costură 6, Cuiu(ec) 1, Facas 3, Foc 3, Gheorghică 12, Grecul 5, Dragan(iuc) 3, Jucican 3, Macoveiu 73, Muntean 9”[9].

 

 

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 407

[2] Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 408

[3] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[4] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 25, 1876 p. 82, 1907 p. 106

[5] Diaconovich, Dr. C., Enciclopedia Română, Tomul III, Sibiu 1904, p. 59

[6] Apărarea Naţională, Nr. 23, Anul II, joi 28 martir stil nou 1907, p. 5

[7] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 127, 128

[8] Monitorul Bucovinei, Fascicula 16, Cernăuţi, 21 iulie nou 1921, pp. 68, 69

[9] Ţopa, Preotul Dimitrie, Românismul în regiunea dintre Prut şi Nistru din fosta Bucovină, Cernăuţi 1927, Bucureşti 1928, p. 101