Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Jadova | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Jadova

 

 

 

JADOVA. În 20 aprilie 1481, Ştefan cel Mare întărea Zberii satul „Jodeştii”, cum se numea pe atunci Jadova, un alt nume fiind acela de Jadăuţi, pe care Zbiera îl cumpărase de la nepoţii lui Dragoş Viteazul, feciorii lui Stanislav Rotinpan, Sima, Şteful şi Maseico.

 

1490: În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ştefan cel Mare Episcopiei de Rădăuţi, se afla şi „a 2-a biserică, la Jadăuţi, cu popă”.

 

1596: În 9 aprilie 1596, obştea răzeşească a Jadovei este menţionată într-o învoială cu diacul Vasile din Călineşti pe Ceremuş, căruia îi permit să ia apă din pârâul Brusniţii, de Drăgan Jadovanul, „vătaf of Jadova”, Ion Drăcşan şi de Luca şi Grigore Ticşe din Jadova.

 

1687: Din aceeaşi obşte răzeşească făceau parte şi fraţii Isac şi Gheorghiţă Goian, străbunii Goianeştilor, cei care, în 19 februarie 1687, obţinea, împreună cu Isar, stăpânul moşiei Călineşti pe Ceremuş, protecţia hatmanului Stanislaw Jablonowski, inclusiv scutirea de contribuţii pentru armată din partea satelor lor, cu ocazia ocupării nordului Moldovei de către armatele polone. Alţi răzeşi jadoveni sunt menţionaţi în 21 august 1687, cu ocazia hotărnicirii Comăreştilor, la care participă ca martori popa Toma din Jadova, Costin din Jadova, Gligorie Tabără, Ştefan şi Andrei Vlad, Nichifor Scripca, Radca şi Racoce, copiii Tomii.

 

1718: Partea din Jadova a fraţilor Goian este întărită, în 4 decembrie 1718, lui Gavril, feciorul lui Isac Goian, şi lui Toader, feciorul lui Gheorghiţă Goian.

 

În 1742, Gheorghe, fiul lui Andronachi Vlad, care se călugăreşte, sub numele de Gherasim, Ştefan Taboră, şi egumenul Gheorghe ctitoresc schitul Jadova, cu 7 călugări, pe care Andrei Vlad, feciorul lui Vasilaşco Vlad, îl va înzestra, în 10 mai 1761, cu partea sa de moşie, 10 fălci de teren în sat şi în Vasileu.

 

În 1752, la împărţeala moşiilor Goianeştilor, fraţii Toader, Nacul şi Ion Goian, şi surorile lor, Măriuţa, Irina şi Gafiţa primesc a opta parte din Jadova.

 

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Jadova din Ocolul Berhometelor „35 – toată suma caselor”, însemnând 3 mazili, 2 ruptaşi, 3 nevolnici, 4 femei sărace 1 jidov botezat, 2 popi şi 20 birnici.

 

În 1774, satul Jadova avea 12 familii, iar în 1775, când ţinea de Ocolul Berhometelor, 5 mazili (toţi din neamul Goian), 2 popi şi 14 ţărani. În 1784, numărul familiilor ajunge la 63.

 

1776: În 29 februarie 1776, s-a făcut hotarnica satului Jadova, prin care se separau părţile fraţilor Ion şi Prodan Frăsăian, nepoţii lui Drăgşan, printre reperele de moşii răzeşeşti aflându-se stâlpul lui Drăgşan ce-l ţin Vlădiştii, stâlpul Eneştilor, casa lui Costrăj.

 

1788: În 5 octombrie 1788, cei 5 mazili din Jadova, Gheorghe, Dumitru, Mihail, Vasile şi Teodor Goian obţin titluri de nobili din partea „Forum Nobilium” al Galiţiei şi Lodomeriei.

 

1790, iulie 26: Mihalache „sin (fiu) Ion Cionohuz ot Stăneştii din cordon, ţinutu Cernăuţului”, face zapis şi vinde căpitanului Andii Ciornei „două părţi a mele ce le-am avut şi eu de la tatăl meu, Ion Ciornohuz, ficior lui Toader Cionohuz, gineri lui Prodan Frăsiian, care aceste două părţi de moşie esti una la ţinutul Sucevii, pe apa Siretului, ce să cheamă Jadova”[2].

 

1794: În 14 iunie 1794, copiii lui Constantin Ianăş căpitan, împart între ei părţi de moşie din Stăneşti şi din Jadova.

 

1802: În 1802, Maria, jupâneasa lui Ion Cocoranul, dăruia fetei sale, Nastasia, părţile din Jadova care îi aparţineau.

 

1804: Biserica „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril” din Jadova a fost construită, în 1804, de familia de GOIAN, în Cotul Jadovei funcţionând o bisericuţă, Naşterea Maicii Domnului, construită de aceiaşi familie de GOIAN. În 1843, la Jadova existau 960 ortodocşi, iar la Cotul Jadovei, 357, preotul administrator Ioan ILASIEVICI slujind în Jadova, postul de la altarul din Cotul Jadovei fiind vacant. În 1843, cele două biserici, cu 2.336 enoriaşi, patronate de Alexandru de GOIAN şi de Jeronim graf de la SCALLA, erau slujite de parohul Georgie BALMOŞ. În 1907, când patroni bisericeşti erau Alexandru de GOIAN, Ioan de GOIAN, graful Ieronim de la SCALLA, grafina Thewodolinde de la SCALLA, Ioan şi Constantin de BALOŞESCUL şi Nicolai şi Alexandru de VITAN, paroh era Theodor SCRABA, născut în 1847, preot din 1876, paroh din 1886, iar cantor, din 1894, George de SEVESCUL, născut în 1858.

 

1806: În 1806, a fost sfinţită biserica de lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”.

 

1811: În 17 aprilie 1811, Iordachi Tabără, descendentul din Mihalcea, lăsa prin testament fiicei lui, Maria, jupâneasa lui Constantin Braha din Beceşti, părţile lui de sat din Jadova, Cuciurul Mic şi Stăneşti.

 

1862: O şcoală cu 3 clase funcţiona în Jadova din 1862, iar în Cotul Jadovei, din 1892, funcţiona o şcoală evanghelică cu o clasă[3].

 

În 1890, Jadova avea 2.800 locuitori, conduşi de primarul George Stariuc. Învăţător era A. Sorocean, paroh – Vasile Hymen, iar cantor bisericesc – George Sevescul.

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Jadova, târg, districtul Storojineţ, aşezat la confluenţa pârâulul Ţediuca cu Siretul, aproape de hotarul apusean al districtului. Suprafaţa: 29,99 kmp; popu­laţia: 2.974 locuitori, aproape exclusiv ruteni şi români rutenizaţi, de religie greco-ortodoxă. Se compune din vatra târgului Jadova şi din cătunele: Bechiv, Jadova Nouă, Odaia, Boian şi Cosovanca. Este aşezat lângă drumul districtual Storojineţ – Berhomet pe Siret, precum şi lângă linia ferată Hliboca-Berhomet, la care este staţie. Are un oficiu telegrafo-poştal; o şcoala populară, cu 2 clase; o biserică romano-catolică şi una greco-ortodoxă parohială, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. La 1776, era proprietate domnească. Populaţia, formată din locui­tori băştinaşi şi din colonişti transilvăneni, astăzi rutenizaţi, se ocupă cu negoţul, cu agri­cultura şi creşterea vitelor. Posedă 1.935 hectare pământ arabil, 1.021 hectare fânaţuri, 49 hectare grădini, 698 hectare imaşuri, 2.932 hectare pădure. Se găsesc 270 cai, 1.185 vite cornute, 20 de oi, 420 porci, 302 stupi. Jadova, moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 29,25 kmp; popu­laţia: 848 locuitori, în majori­tate germani, de religie evanghelică”[4].

 

1911: „Pe lângă alte comune din tară, au decis şi comunele Panca, Comareşti, Comareşti-Tisoveţ, Jadova, Carapciu pe Ceremuş, Hliboca, Petriceanca, Volcineţul-nou, Costeşti etc., între care multe comune răzeşeşti, cu caracter şi sentiment curat românesc, să-şi redeştepte şi să-şi dezvolte limba lor românească, în regiunile lo­cuite de ei. În scopul acesta, şi-au deschis numitele comune, cu 1 Septemvrie 1911, „Cursuri” româneşti, pe baza statutelor Socie­tăţii „Ţăranul” din Broscăuţii-noi, care toate cursuri au fost anunţate la timp, conform legilor, consiliilor şcolare districtuale şi celui de ţară. Ca să elucidăm însă mai bine intenţiunile şi scopul creării aces­tor cursuri, arătăm, în cele următoare, copia unui decret trimis de Societatea „Ţăranul” cătră petenţii comunei răzăşeşti Cotul-Jadovei: / Nr. 260. Broscăuţii-noi, la 12 Septemvrie 1911. Cătră prea­cinstiţii locuitori români din Cotul-Jadovei, la mâna prea stimatului domn Ioan Bordianu. În rezolvarea petiţiunii Domniilor Voastre din 24 August 1911, respectuos subsemnata societate a decis, în şedinţa sa din 31 August 1911, a deschide în comuna Domniilor Voastre, sub mo­dalităţile induse în petiţiune, în casa dlui Antonie Ptaşnic din Cotul-Jadovei, sub Nr. 611, un curs privat gratuit pentru învăţarea şi dezvoltarea limbii româneşti la românii din Jadova, cu observarea că petenţii vor îngriji singuri de cele necesare pentru des­chiderea, instalarea şi purtarea acestui curs. Dirigenţa cursului nu­mit o va purta dl Iancu Stratulat, ca putere didactică examinată, iar ca inspector va funcţiona dl Arcadie Vihnan din Storojineţ. Acest curs s-a deschis în Cotul Jadovei, pe baza §-lui 2, lit. c), şi §-lui 3, lit. 1), a statutelor alăturate. Dorindu-vă succese excelente în tot demersul acestui curs, vă salutăm cu dragoste frăţească, cu adausul că ne place a spera cum că, în scurt timp, se vor ridica şi în Cotul Jadovei românii la treapta cea mai înaltă de cultură şi vor fi pildă răzeşimii, după pilda regimentului de Volintiri, care, din im­pulsul lor propriu au fortificat ţara Bucovinei, formând o ceată de sentinele, spre apărarea înaltului Tron Habsburgic şi a bunului Nostru Împărat, pentru care noi, toţi românii, suntem gata a vărsa şi ultima picătură de sânge şi, în fine, ca români bravi de sub steagul Austriei şi patrioţi demni vor rămânea fii scumpi ai bi­sericii noastre strămoşeşti. Deci, cu Dumnezeu înainte!  / Pentru Comi­tetul societăţii „Ţăranul”: / Dimitrie Popovici m. p., / pre­şedinte, L. S. / G. Manilici m. p., / secretar”[5].

 

1911: „Duminică, în 8 Octombrie, a avut loc în Jadova, pentru prima dată, o adunare şi o petrecere a societăţii „Mazililor şi Răzeşi­lor bucovineni”. Din partea societăţii au participat domnii Dr. Cupărencu, Ioan Drafta şi Ioan de Popescul. Reprezentanţii socie­tăţii au fost primiţi, la gara din Jadova, de dl Ioan cav. de Goian, mare proprietar şi primar în Jadova, şi de mai mulţi răzeşi, în frunte cu dl Vasile Marcu. După o primire splendidă, în casa dlui Goian, au fost petrecuţi oaspeţii din Cernăuţi la localul pe­trecerii, unde a avut loc şi adunarea, în localităţile dlui Nicolai Mintici, frumos împodobite de răzeşii din loc. Vicepreşedintele societăţii a fost primit de familia Marcu, în numele răzeşilor, cu pâne şi sare. Adunarea a deschis-o dl Ioan cav. de Goian, cu un apel călduros la adresa Mazililor şi Răzeşilor din Jadova şi cu o mulţămită specială cătră reprezentanţii socie­tăţii, care n-au cruţat timpul şi sănătatea şi s-au prezentat în co­mună, pentru a deştepta şi pe răzeşii din satul acesta. Ne-a impresionat adânc, când primarul comunei, ca persoana cea mai autoritară şi ca reprezentant al unei familii vechi şi nobile din Bucovina, le vorbea răzeşilor, în limba românească şi rusească, că ei sunt români, cu toate că nu cunosc limba, că datoria lor e să ţie la limbă şi legea străbună, şi că el (Goian) le va sta mână de ajutor la înfiinţarea unei şcoli româneşti. Dl Cupărencu mulţămeşte dlui Goian pentru salutul călduros, bineventează pe Ma­zilii şi Răzeşii din Jadova şi deputaţiunile răzăşeşti din Comăreşti, Banila-moldovenească, Broscăuţi, Căbeşti, Costeşti, Voloca pe Ce­remuş şi, în special, pe marele proprietar dl George cav. de Flondor, pe dnii parohi Procopovici, Scraba, pe dnii Arcadie Vihnan, inginer M. Şcraba, G. Manilici, T. Tcaciuc şi Mitrofanovici. Urmează apoi un raport amănunţit despre activitatea comitetului, din partea dlor Drafta şi Popescul. S-a încins apoi o horă, începută de dl Goian cu dna Flondor şi de dl dr. Cupărencu cu dna Goian. A fost mare însufleţire şi animaţie, care a durat până în zori de zi. E pentru noi o satisfacţie mare că s-au trezit şi răzeşii din Jadova. Mai îmbucurător e faptul că răzeşii au înaintat o cerere consiliului comunal din Jadova şi consiliului şcolar districtual, în care cer înfiinţarea unei şcoli filiale cu limba de instrucţie românească, pe baza emisului consiliului şcolar de ţară din 17 Iulie a. c., consi­derând împrejurarea că polonii din Jadova, care, până azi, n-au nici indigenatul în comună, sunt pe cale să capete o şcoală filială, credem că atât mai mult se cuvine Mazililor şi Răzeşilor autohtoni şcoala cerută. Aducem mulţămitele noastre dlor Ioan cav. de Goian şi Vasile Marcu pentru osteneala ce au avut cu prilejul petrecerii. La petrecere au oferit suprasolviri următorii domni: G. cav. de Flondor 20 coroane, I. cav. de Goian 10 coroane, inginer M. Şcraba 10 coroane, paroh Eusebie Procopovici 10 coroane, funcţionar V. Marcu 10 coroane, A. Vihnan 5 coroane, G. Manilici coroane, paroh T. Şcraba 4 coroane, T. Tcaciuc 3 coroane, I. Drafta 2 coroane, abituent Goian 2 coroane, S. Bohatereţ 2 coroane, Engel 2 coroane”[6].

 

1914-1918: Obolul de sânge pentru Bucovina a fost depus de „Fruntaşul Vasile Bordian, Jadova, Regimentul 22, rănit”[7], şi „Rezervistul Ioan Poleac, Jadova, Reg. 41, rănit”[8].

 

1921: „Potrivit dispoziţiunilor art. 12 şi 23 din regulamentul pentru Congresul bisericesc orto­dox român al Arhidiecezei Bucovinei, convocat, prin înaltul Decret Regal Nr. 2513 din 17 Iunie 1921, pe ziua de 3 Octombrie, la Cernăuţi, se publică următoarea listă a patronilor bisericeşti particulari, de lege drept credincioasă răsăriteană, îndreptăţiţi la alegerea de 6 reprezentanţi pentru acest Congres: Baloşescu Ioan de, Slobozia Comareşti (Jadova); Bigot de St. Quentin Elena, contesă, Jadova (Mihova, Jadova); Goian Dimitrie cav. de, Storojineţ (Jadova)”[9].

 

1922: Într-un ordin al Ministrului secretar de Stat la Departamentul Economiei Naţionale, referitor la crearea de stocuri pentru CFR de către fabricile de cherestea din România, aflăm numele fabricilor din Bucovina[10] şi a proprietarilor lor: Fabrica din Mega şi Jadova, jud. Storojineţ, proprietatea dlui Bigot de St. Quentin, cu sediul în Cernăuţi”.

 

1941: În 5 iulie 1941, la Jadova au fost împuşcaţi soţii Eli Schnitter şi Bubi Engel, rabinul Ghinsberg scăpând cu barba smulsă, rănit la cap şi înţepat de baionete. Din cei 543 locuitori evrei ai Jadovei, duşi în Transnistria, doar 80 au scăpat cu viaţă.

 

1941: Învăţătorul „Georgeseu T. Vasile, seria 1936, medita 7,60, este numit în com. Jadova, Maidan, jud. Storojineţ”[11].

 

La Jadova au văzut lumina zilei ilustrul muzician şi mărturisitor Leon cavaler de GOIAN (12 februarie 1843), poetul ucraineano-român Iuri RACOCEA (1908) şi scriitorul evreu Aharon APPELFELD (1932), supravieţuitor al Holocaustului.

 

 

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 336

[2] Vitencu, Alexandru, Zapis de vânzare din 1790, în Revista Bucovinei, No. 3, Anul I, martie 1942, p. 91

[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 34, 1876 p. 71, 1907 p. 146

[4] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 123

[5] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 22, 4 ianuarie 1911, pp. 275-277

[6] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 19, Anul I, 3 noiembrie 1911, pp. 233, 234

[7] Viaţa Nouă, IV, nr. 157 – Supliment, din 8 iulie n. 1915

[8] Viaţă Nouă, IV, nr. 162 din 12 septembrie n. 1915, p. 2 – Supliment

[9] Monitorul Bucovinei, Fascicula 16, Cernăuţi 21 iulie nou 1921, pp. 64-66

[10] Monitorul Oficial, Nr. 133, 11 iunie 1942, pp. 4872-4874

[11] Monitorul Oficial, Nr, 249, 20 octombrie 1941, pp. 6452 şi următoarele