Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Frumosu

Frumosu – Foto: Dodo Travel

FRUMOSU. Satul îşi trage numele de la monahul Teodosie, fiul lui Drăgoi, nepotul Vasutcăi, strănepotul lui Drăgoi Viteazul, egumen al mănăstirii Moldoviţa şi care, în 1534, cu întăritură domnească în 5 aprilie 1558, moşteneşte şi această ocină de la mama sa, Vasutca, jupâneasa lui Stanciu aurarul, pe care o dăruieşte mănăstirii, în vreme ce sora lui, Odochiţa, moşteneşte moşia de lângă Tulova (Vorniceni). Probabil că amândoi copiii lui Drăgoi erau nespus de frumoşi, din moment ce, în memoria locurilor, moşia feciorului se va numi, pentru restul veacurilor, Frumosu, iar moşia fetei, Frumoasa

1709: Sub stăpânire mănăstirească, primele nume de localnici apar abia în 2 iunie 1709, când Ioan Faraon, Ursache Nuţul, Petre Timul şi alţi nepoţi ai Cojocarului dau zapis egumenului Afanasie şi arhimandritului Andrei prin care îşi împart locurile de la Frumosul, cu runcuri, cu tot, luându-le în seama lor şi obligându-se să dea mănăstirii Moldoviţa adetul lor de 3 lei pe an. Martori ai tranzacţiei au fost Gheorghe Măndrilă, Petre lui Balan, Toader Păşcan şi Vasile Păşcan.

În 13 septembrie 1767, exista, pe valea pârâului Frumosul, un schit, iar sihastrul Nechifor Ţeliboc făcuse curături (despăduriri, „locul curat” din urătură), în vale, lângă curătura lui Pahomie Laza, iar fânaţul şi imaşul astfel obţinute (pe imaş avusese şi o casă de lemn) le-a vândut, pentru 3 lei, lui Ştefan Checheriţă. Martori au fost Vasile Negură, Pahomie Laza şi Ion Şuhane din Frumosul.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Frumosu „25 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 dascăl şi 23 birnici, şi anume pe: Simion NIGA, Chiruţă NIGA, Georgie LIPAN, Ion NIGA, Petrea NIGA, Ion, ungurian, Simion NEGURĂ, Mihăilă, crâşmar, Ion ŞUHANE, Ion, ungurian, Vasile VĂMANU, Vasile HUŢULIAC, Nichita, rus, Lupul CHECHERIŢĂ, Ştefan CHECHERIŢĂ, Mihăilă, rus, Mihăilă NIGA, Dumitru HUŢULIAC, Ivan HUŢULIAC, Matei HUŢULIAC, Măriuţa cu holtei, Dochiţa cu holtei şi Măriuţa cu holtei. Rufeturile erau: popa Simion şi dascălul Luca, rus.

În 1774, satul Frumosul avea 43 familii, iar în 1775, 2 popi şi 33 ţărani, numărul familiilor sporind la 60 până în 1784.

1843: În 5 februarie 1843, bătrânii satului Frumosul, vornicul Nicolai Cobilenschi, Dumitru Văman, Ifrim Negură, Toader Ţăbrian, Vasile a Petre Niga, Grigore Buga şi Petre Mandicevschi, dădeau mărturie câmpulungenilor referitoare la vechile lor privilegii „ab antiquo”. În 1843, biserica ortodoxă Naşterea Maicii Domnului din Frumosu, cu 887 enoriaşi, era slujită de parohul Petru MANDICEVSCHI. Între anii 1863-1870, s-a construit, pe locul vechii bisericuţe din lemn, o biserică nouă, prin jertfa materială a lui Vasile CRĂIUŢU din Frumosu şi a lui Ciril URSESCU din Fundu Moldovei. În 1876, parohia cu 1.220 enoriaşi era slujită de parohul Amfilochie BOCA. În 1904, a fost sfinţită şi biserica Sfântului Dimitrie din Deea, Frumosu fiind centrul comunei bisericeşti Frumosu, Dragoşa şi Deea. În 1907, paroh era Dimitrie BRĂILEAN, decorat cu Ordinul „Steaua României”, născut în 1843, preot din 1870, paroh din 1884, cantor fiind, din 1899, Constantin COTLARCIUC, născut în 1874.

Din 1860, funcţiona la Frumosu o şcoală cu 3 clase, în Deea fiind deschisă o şcoală secundară, cu o clasă, abia în 1899[2].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Câmpulung – Câmpulung (Târg cu judecătorie) cu Breaza, Gropana, Frumoasa (încă se folosea femininul – n. n.), Fundu Moldovei şi Luisenthal, Pojorâta, Rus pe Boul cu Freudenthal şi Vatra Moldoviţei, Rus Moldoviţa cu Ciumârna şi Argel, Sadova (Ulma), Valea Putnei, Vama cu Eisenau”[3].

În 1890, comuna Frumosu avea 1.639 locuitori. Ioan Negură era primar, Emilian Ţurcan era paroh, Anatolie Popescul era învăţător, iar Pamfil Pojar – cantor bisericesc.

1891: O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în septembrie 1891, de „Emilian ŢURCAN, paroch în Frumosul”, menţionează, printre familiile comunei, pe: Ioan alui Chirilă NIGA, Constantin CREFELEANU, Neculai SCRIPCĂ, Dumitru CHICHIRIŢĂ, Neculai NEGURĂ, Ştefan LAZA, Darie NIGA, Casian ŢEBREANU, Neculai HUŢULEAC, Nastasia MIRONOVICI, Ioan HUŢULEAC, Vasile ŢEBREANU, Irimie ŢEBREANU, Teodor SOLCAN, Ioan HUŢULEAC, Simion BUGA, Doroftei NIGA, Istratie LAZA, Simion CREFELEANU, Samuil NIGA, Andrei NIGA, Teodor NIGA, Ioan SOLCAN, Nichita NIGA, Vasile LAZA, Vartolomei ŞUŢU, Vasile CAILEANU, Nastasia NEMCIUC, Vasile MOLDEŢCHI, Iacob Niga şi Iacob CREFELCANU[4].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Domnica a lui Gavril POJAR (47 ani în 1908) din Frumosu.

1908: Pentru fundaţiunea jubiliară „Francisc Iossif”, comuna Frumosu a donat 300 coroane, iar firma Druckmann & Sand din Frumosu, 100 coroane[6].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Frumoasa (sau Frumosul), comună rurală, districtul Câmpulung, aşezată la confluenţa pârâului cu acelaşi nume cu Moldoviţa. Suprafaţa: 66,62 kmp; populaţia: 1.639 locuitori români, de religie gr. or., şi puţini germani şi izraeliţi. Se compune: 1). din satul Frumosul propriu-zis, care are, împreună cu târla Fundul Frumosului, 1.106 locuitori, şi 2). din cătunele atenente Dealul-Bradului, Dragoşa şi După-Luncă. Este străbătută de drumul districtual şi de linia ferată locală, Vama – Ruşii-Moldoviţei, care are aci haltă. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Această comună s-a întemeiat pe teritoriul numit „Branişte”, pendinte de satul Moldoviţa. La 1534, această localitate a fost făcută danie, de către Petru Rareş, mănăstirii Moldoviţa, în stăpânirea căreia se găsea şi la 1776. Aci se aflau, odată, mine. Are fierăstraie mari, cu o dezvoltată industrie de lemnărie. Populaţia se ocupă cu exploatarea pădurilor şi cu lucrul în fierăstraie, precum şi cu prăsila de oi. Comuna posedă 97 hectare pământ arabil, 825 hectare fânaţuri, 6 hectare grădini, 545 hectare islaz, 159 hectare poieni şi 5.000 hectare pădure. Se găsesc 105 cai, 649 vite cornute, 1.500 oi, 400 porci şi 115 stupi de albine. Dealul-Bradului, cătun, pendinte de comuna rurală Frumosul. Are 4 case şi 19 locuitori români gr. or. Dragoşa, cătun, pendinte de comuna rurală Frumosul. Are 472 locuitori români gr. or., care locuiesc aici, pe timpul verii, prăsind vitele lor. Numele său provine, după legendă, de la Dragoş Vodă, care ar fi zidit aci o biserică. Pe locul numit Poiana Mărului, ce depinde de acest cătun, se crede c-ar fi existat, odată, un sat, din care nu se vede azi nici o urmă. După Luncă, cătun, pendinte de comuna rurală Frumosul. Are 8 case şi 42 locuitori români gr. or.”[7].

1914-1918: Au făcut sacrificiul de sânge pentru Bucovina „Infanteristul Dumitru Schipor, Frumosu, Regimentul 22, rănit”[8]; „Legionarul (voluntar, prea tânăr pentru a fi încorporat – n. n.) Simion Căilean, Frumosu, Comp. 4, rănit: Legionarul Roman Niga, Frumosu, Comp. 4, mort (27-30.12.1915)”[9]; „Infanteristul Vasile Crefeleanu, Frumosu, Regimentul 22, rănit”[10]; „La propunerea doamnei Panoria Pichon din Frumoasa se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Gheorghe a lui Costan Pichon. Doamna Panoria Pichon susţine că soţul ei, Gheorghe Pichon, a murit în anul 1917”[11].

1919: „Firm. 29/19/Gen. II 39. În registrul însoţirilor[12], s-au introdus, la 7 august, privitor la însoţirea „Însoţire de păstrare şi credit pentru Rădăuţi”, următoarele schimbări: „În registrul însoţirilor s-au introdus, la 7 August 1919, privitor la „Însoţirea de economie şi credit pentru Germanii din Vama şi Frumosul” (Spar- und Darlehenkassenverein für die Deutschen in Vama und Frumosu), următoarele schimbări: membrii în direcţiune Cistof şi Titus Kazimirski şterşi; membrii în direcţiune Sigmund Knoblauch şi Franz Haas introduşi”

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[13]: Trebeanu Nicolae, caporal, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Frumosu, judeţul Câmpulung, mort la 3 iulie 1941”.

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[14], următorii învăţători şi învăţătoare: Valachi Dimitrie, comuna Frumosul, jud. Câmpulung, media 7,66”.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[15], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Fochi Eusebie, de la Frumosul, la Bulai, Sueeava, post V, interese materiale; Nichitovici Veronica, de la Frumosu, la Bilca, Nr. 1”.

1948: „Tablou de întreprinderile naţionalizate trecute în administrarea comunelor, potrivit dispoziţiunilor art. 1, aliniatul penultim, din legea N. 119 din 1948, şi pentru care urmează să se ia deciziuni în cauză de către Preşedinţia Consiliului de Ministri: Moara fostă proprietatea a lui Liviu Bălan din comuna Frumosul; Fabrica de cherestea fostă proprietate a lui Liviu Bălan din comuna Frumosul”. „Se înfiinţează, pe data publicării prezentei deciziuni în Monitorul Oficial[16], Centrala Industrială a Lemnului… Fac parte din Centrala Industriei Lemnului, următoarele întreprinderi industriale: „Liviu Bălan”, cu sediul în Frumosul; „Emanuil Sand”, cu sediul în Dea-Frumosul”.

1949: Sunt numiţi Costin Nicolae, director la Şcoala elementară Frumosu, iar Frunză Mina, directoare la Şcoala elementară Frumosu, Dragoşa, pentru învăţământul elementar, ciclul I[17].

La Frumosu s-au născut publicistul Simeon COBILANSCHI (25 mai 1842) şi artizanul în lemn Coriolan ŢEBREAN (2 octombrie 1912).