Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Falcău

FALCĂU. În uricul pentru Braniştea Putnei din 15 martie 1490, „Începându-se hotarul acei Branişte din obârşiile Laurei, opcina până la Falcău şi prin muntele Falcăului, până la potica unde-i vadul lui Alexie”, se face menţiune, deci, şi de toponimul Falcău, dar şi de locuire „până la poteca lui Alexie”, utilitatea braniştei fiind, conform aceluiaşi document, „de prins peşte şi ca să-şi pască vitele, iar altul nimene, fără voia egumenului, ca să nu îndrăznească întru acea Branişte nici a prinde peşte, nici vitele a paşte, nici alt orice lucru a lucra”[1]. În aceste condiţii, „fără voia egumenului”, Falcăul este recunoscut ca o localitate relativ recentă, care, în 1785, avea doar câteva case huţăneşti, risipite pe coaste de munte. Simion Florea Marian povesteşte, într-una din celebrele sale „tradiţii”, că la Falcău ar fi văzut rămăşiţele de ziduri ale unei „cetăţi dacice”, îngropată, încet, încet, în pământ de rădăcinile copacilor.

În 1787, câteva din cele optzeci de familii, venite în Bucovina din Renania, Bavaria şi Baden-Württemberg, s-au stabilit la Falcău.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Rădăuţi – Rădăuţi (Târg cu tribunal districtual) cu Vadu Vlădichii, Andreasfalva cu Mitoca, Bădeuţi, Bilca, Burla, Frătăţii Vechi, Frătăuţii Noi, Fűrstenthal, Horodnicul de Sus, Horodnicul de Jos, Karlsberg, Marginea, Milişăuţii de Sus, Putna (cu mănăstirea), Satulmare, Straja, Suceviţa, Vicovu de Sus cu Bivolăria, Vicovu de Jos, Voitinel, Volovăţ, Seletin cu Frasin, Tomnatic, Rusca, Paltin, Plosca Camerale, Ulma, Ropoţel, Nisipitu, Bistriţa cu Cârlibaba, Izvor cu Iaroviţa, Sărata, Moldova, Şipot Camerale”[2].

1872, Hacquet: „În pragul munţilor, acolo unde izvorăşte Suceava, am găsit ţinutul de la Straja şi Frasin, îmbrăcat tot cu mesteceni. În pădure se ardea coaja acestor copaci, pentru a se face catran. Pentru aceasta, se procedează în felul următor: Locuitorii, ce se îndeletnicesc cu aceasta, cojesc copacii cei mai bătrâni, dar totuşi plini de sevă, până la tulpină sau îi cioplesc împrejur… Într-un cuptor încap zece care mici de coajă, care dau douăzeci de vase de catran, a zece ocale vasul. Ocaua din Moldova are vreo doi funţi şi jumătate, socotiţi după greutatea de Viena. O asemenea oca de catran curat se vinde cu treisprezece, până la paisprezece parale sau douăzeci, până la douăzeci şi unu de creiţari, iar cea de catran brut, cu şapte parale”[3].

1889: „Fondul religios are, de asemenea, gatere proprii în Falcău (fierăstrău cu aburi), în Brodina și în Rus pe Boul (ferăstrău cu apă), care sunt totuși închiriate”[4].

1908: Direcţia bunurilor fondului religionar gr. or din Bucovina scotea la licitaţie „exploatarea unei suprafeţe de 1.551,39 hectare în cercurile silvice de exploatare Straja şi Bodina, de 9 ani”, cu angajamenul ferm: „Cumpărătorului i se pune la dispoziţiune gratuit ferestreul cu vapor din Falcău”[5].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Falcăul, localitate, cu fabrică de scânduri, pendinte de moşia Seletin, atenenţă a moşiei cu administraţie particulară Isvor, districtul Rădăuţi. Are 6 case şi 94 locuitori de diferite naţionalităţi. Falcăul, cătun, pendinte de comuna rurală Selelin, districtul Rădăuţi. Este aşezat pe pârâul cu acelaşi nume. Are 4 case şi 42 locuitori huţani. Falcăul, târlă, pendinte de vatra comunei Straja, districtul Rădăuţi. Falcăul, afluent, pe stânga Sucevei, izvorăşte din partea de Nord-Est a şirului muntos Tomnaticul şi, cu grind peste Poidna de Sus, se varsă în Suceava, aproape de tot de gura pârâului Tomnaticul, mai jos de cătunul Frasin, districtul Rădăuţi. Falcăuţul, afluent mic, pe stânga Sucevei, izvorăşte de sub muntele Petruşca şi se varsă în Suceava, gură în gură cu pârâul Falcăului, mai jos de cătunul Frasin, districtul Rădăuţi”[6].

1921: „Se acordă fabricii de cherestea ce societatea anonimă „Bucovina” din Bucovina doreşte să înfiinţeze în comuna Falcău, judeţul Rădăuţi, înlesnirile şi foloasele legii pentru încurajarea industriei naţionale, specificate mai jos: 1). Scutire de vamă pentru maşini, părţi de maşini şi accesoriile necesare… 2). Reduceri de transpot pe C. F. R. 3). Scutire de orice impozit direct către stat”[7].

1922: Într-un ordin al Ministrului secretar de Stat la Departamentul Economiei Naţionale, referitor la crearea de stocuri pentru CFR de către fabricile de cherestea din România, aflăm numele fabricilor din Bucovina[8] şi a proprietarilor lor: „Fabricile din Falcău, jud. Rădăuţi, Putna, jud. Rădăuţi, şi Moldoviţa, jud. Câmpulung, proprietăţi ale Fondului Bisericesc Ortodox-Român din Bucovina, cu sediul în Cernăuţi”.

1929: „. E frumoasă, măreaţă şi splendidă această privelişte a munţilor Frunca Stângă, Ciuchilca, Vauţen (?) Şurdiu, Pleaşa, Măgura, Zezeu, Lungul, Rotundul, Ciomirna, Lişniţa, Tomnaticul, Bucova şi Marerca, ce se leagă între ei, profilându-se pe albastra bolta cerească, de la stânga, la dreapta… Tomnaticul, înalt de 1567 m, numit Cubilioara”[9].

1937: „Una din vechile mele dorinţe se îndeplineşte astăzi. E o dimineaţă dulce de iulie în Seletin şi mă pregătesc să pătrund în Ţara Huţulilor… Pornisem de ieri, de la Falcău, cu marile lui fierăstraie. De aici şi de la Brodina vecină, oamenii aceştia ai muntelui încep să fie întâlniţi”[10].

1940: „Tablou de cărţile de capacitate (atestate de meserie – n. n.) eliberate de Oficiul Rădăuţi, anulate de minister prin decizia Nr. 66.017 din 1940”[11]: Winstein Iacob, morar, domiciliat în Falcău.

1942: „În tradiţiile culese de Simion Florea Marian se vorbeşte de vagi cetăţi dacice, de tainice ruine ascunse undeva, în coclauri păduratice, pe la Lucina, pe la Falcău”[12].

1941: „Luţiac Ilie, functionar, cu ultimul domiciliu în comuna Falcău, jud. Rădăuţi, născut în comuna Brodina, jud. Rădăuţi, în anul 1912, condamnat de Tribunalul Militar al Corpului IV Armată, pentru rebeliune, la 2 ani închisoare corecţională, conform art. 259, 260 c. p., combinat cu 258 c. p., combinat cu art. 58, 59 c. p., I. D. Nr. 856 din 1938”[13].

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[14], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Duduman Viorica, de la Gălăneşti, la Falcău”.

1948: „Personalul notat mai jos, se numeşte, în baza art. 118 din Statutul funcţionarilor publici, pe data de 1 August 1948, în bugetul servicillor exterioare (Corp pază) ale acestui departament – Ocolul silvic Falcău: Cotos Gh. Maftei, pădurar cl. I; Juravle Nic. Vasile, pădurar cl. I; Pitic Leon a Gheorghe, pădurar cl. I; Juravle Vasile a Teofil, pădurar cl. I; Cârciu Toader a Petru, pădurar cl. I; Vilcinschi Vasile a Gheorghe, pădurar cl. I; Bobiuc Vasile a Gavril, pădurar cl. I; Cărciu Ioan a Vasile, pădurar cl. I; Cârdei Toader a Ion, pădurar cl. I; Goian Nicolae, brigadier silvic cl. a 4-a; Cimant Gheorghe, brigadier silvic cl. a 4-a; Usaciuc Ghorghe, brigadier silvic cl. a 4-a; Chira Gheorghe, brigadier silvic cl. a 4-a; Cârciu Valer, brigadier silvic cl. a 4-a; Prelipcean Aurel, brigadier silvic cl. a 4-a; Schitcu Vasile, pădurar cl. I; Stolerciuc Adalbert, pădurar cl. I; Hetca Gheorghe, pădurar cl. I; Obeziriuc Alexandru, pădurar cl. I; Văcăreanu Vasile, pădurar clasa I; Usaciuc Ilie, pădurar cl. I”[15].