Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Crasna

Crasna Putnei, în 1915

CRASNA. Printre satele din nordul Moldovei, pentru care obţinea întăritură Stan Cupcici, stăpânul de la „Jicove”, în 15 iunie 1431, se număra şi jumătatea de sat şi de moşie de pe malul stâng al Sireţelului, înspre amonte, cumpărată de la Şandru Spătar, fiul lui Baliţă Mândricică, fratele lui Mihail de Dorohoi.

1522: Moşia de pe malul drept a Sireţelului, dăruită mănăstirii Putna de episcopul Huşilor, Filohtei, care cumpărase locul „cu banii săi drepţi şi l-a dat mănăstirii pentru pomenirea sa şi a părinţilor săi”, situată mai jos de locul „de prisacă, la obârşia Crasnei, anume Hruzca”, dăruit de Ştefăniţă Vodă, în 30 iunie 1522, Episcopiei de Rădăuţi, a fost întărită mănăstirii, în 11 ianuarie 1613, de sângerosul Ştefan Tomşa al II-lea.

1652: Moşia de pe malul stâng al Sireţelui, ajunsă în proprietea logofătului Gavrilaş Mateiaş, este lăsată moştenire, în 4 martie 1652, fetelor lui, Ileana comisoaia şi Alexandra visterniceasa, jupâneasa lui Gheorghe Ursachi.

1613: „Ispisoc de la Ştefan voevoda, scris pe sârbie, dat Igumenului iromonah Agaton şi atot soborul de la sfânta mănăstire Putna, pe zapisul ce au avut de la răpăosatul Filofei Episcop Huşului, de întăritură şi de stăpânire satul Crasna, din anii 7121 (1613) Ghenarie 11”; „Suret di pe acest uric a lui Ştefan vodă, ce s-au scris mai sus, tălmăcit şi scris de Vasilii Popăscul, ispisocul din anii 7121 (1613) Ghenarie 11, iară suretul din anii 7233 (1725) Ghenarie 8)”[1].

1654: „Ispisoc de la Gheorghie Ştefan voevoda, dat sfintei mănăstiri Putnii, de întăritură, şi de stăpânire pe satul Crasna, ce l-au cumpărat Filofei Episcopul Huşului, şi l-au dat danie sfintei mănăstiri Putnii, din anii 7162 (1654) Ghenarie 9”. „Suret din scrisoare răpăosatului Calistru Episcopul Rădăuţului, dată acea scrisoare lui Miron Gafenco, întru care adeverează cum că jumătate de sat Crasna iaste a lui Miron Gafenco, şi fiind în mijlocul moşiilor mănăstirii Putnii altul nu încape să cumpere”. „Tot întru acea scrisoare a vlădicăi lui Calistru, după moarte vlădicăi lui Calistru, au scris şi părintele Antonii vlădica de Rădăuţi, cum că s-au socotit împreună cu igumenul de Putna, şi nicidecum nu li-au dat mâna să întoarcă banii, şi pentru aceea a dat voie lui Miron Gatenco să-şi stăpânească moşia, din anii…”[2].

1696: Gheorghe Ursachi dăruieşte moşia fiului său, fostul mare sulger Dumitraşcu Ursachi, cel care avea să vândă părţile lui din Crasna, în 1 mai 1696, căpitanului Alexandru Ilschi („fost Liah de la Litva de oraşul Grodno şi, alăturându-se cu oaste leşească la marginea ţării leşeşti, i s-au dat starostie tărgul Horodinca”).

În 10 august 1724, ginerele lui Ilischi, Miron Gafenco îi moşteneşte moşia, şase ani mai târziu, în 15 ianuarie 1730, plângându-se Divanului Domnesc de abuzul mănăstirii Putna, care, după ce „au fost tras tot satul”, izbuteşte să şi-l adjudece, în 12 ianuarie 1736, şi să-l reconfirme, în 13 ianuarie 1754. „Suret di pe ispisocul lui Grigorii Ghica voevoda, dat acel ispisoc lui Miron Gafenco, de stăpânire jumătate de sat Crasna, cu toţi vecinii, ispisocul iaste din anii 7238 (1730) Ghenarie 15, iară suretul din anii 7270 (1762) Septemvrie 1”[3].

1750: „Carte domnească de la Constantin Cehan Racoviţă voevoda, cătră ispravnicul de ţinutul Sucevii, să margă să hotărască satul Crasna, ce iaste a sfintei mănăstiri Putnii, din anii 7258 (1750) Mart 11”[4].

1756: „Carte domnească de la Constantin Mihai Cehan Racoviţă voevoda, dată lui Calistrat igumenul şi atot soborul de la sfânta mănăstire Putna, să stăpânească tot satul Crasna, din anii 7264 (1756) Mai 21”[5].

1761: O hotarnică a moşiei din Crasna a mănăstirii Putna, datată în 5 noiembrie 1761, drept consecinţă a jelaniei egumenului Putnei, Pahomii, împotriva lui Alexandru Ilschi, „carele fiind aşezat şi cu şidere acolo şi călcând hotarul satului peste tot cuprinzând şi slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de tot venitul şi folosul acii moşii”, vorbeşte şi despre „ o cercetare”, făcută de dregătorii domneşti şi din care rezult că moşia lui Ilschi, „fiind între munţi, mergând hotarul ei la apus şi la răsărit, şi având opcine de munţi mari, despre înbe părţile înpregiur, nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munţilor şi numai pe vale, prin mijlocul moşii, are puţintel câmpu şi poeni şi, măsurându-să lungul moşiei, prin mijlocul moşiei şi a câmpului, s-au aflat o sută douăzeci de funii şi funie de douăzeci stânjeni, şi stânjănul de opt palme domneşti, s-au însămnat, cu optu pietri, hotară, care s-au pus în lungul câmpului, despărţind mijlocul, rămăind giumătate de câmpu în parte de sus şi giumătate în parte de gios; şi într-această măsură, prin mijlocul câmpului, rămâne şi silişte tăetă în două, şi s-au dat giumătate de sat, parte de gios, în parte mănăstirii despre munţii Vicovilor, şi cu poiana slatinii ce iaste în munţi despre Vicove, şi pe această partea mănăstirii, ce iaste pe din gios, cuprinde şi apa Siriţălului; iară parte ce din sus a Crasnei au rămas în parte lui Alexandru Ilschi, cu poiana din pogorul Crasnei, ce să numeşte despre pârâul Corbului, cuprinzând giumătate de silişte; şi pe parte din sus, a lui Ilschi, şi măsura siliştii încă să se ştie că au cuprinsu 16 odgoane. Iarăşi, cu aceeaşi funii ce s-au măsurat şi celalalt câmpu, şi această măsură a siliştii s-au tăet în două şi, în capul hotarului despre răsărit, osăbit de piatra ce iaste pusă în capul hotarului, în pogor, s-au făcut şi bour într-un arin, şi taea peste topliţă şi piste apa Siriţălului, pe la un bour, ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina, spre Vicove, care să înpreună cu alte opcine, ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus, până în opcina ce să hotărăşte Crasna cu Banila, şi această piatră desparte opcina în două; şi obârşiile ce să prăvale din opcină, de curgu cătră Siriţăl, să fie a părţii de gios, iară obârşiile pârailor Căcacii, ce curgu cătră parte de sus, să fie a părţii de sus. Într-acestaş chip s-au dat hotar despre amândouă părţile, cu dreptate, ce s-au căzut şi aşa să aibă a-ş stăpâni cineş parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus şi pe hotărâre ce s-au făcut”.

1762: „Mărturia hotarnică, de la Vasilii Buhăescul, biv vel paharnic, şi de la Lupul Hadânbul, cum au hotărât jumătate de sat Crasna, din anii 7270 (1762)”[6].

1764: „Un hrisov de la Grigorie Ioan Vodă din 13 ianuarie 7272 (1764), prin care liberează satele Vicovele, Frătăuţii, Camenca, Cupca, Ciudeiul, Crasna, Tomeştii şi Carapciul de toate dările ţării”[7].

1772: Recensământul lui Rumeanţev[8], din 1772-1773, înregistrează la Crasna, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „35 – toată suma caselor”, însemnând 2 mazili, 1 nevolnic, 7 femei sărace, 2 popi, 3 ţigani şi 20 birnici.

În 1775, Crasna Putnei era selişte pustie, în vreme ce Crasna Ilschi mai avea 2 mazili (Alexandru Ilschi şi Gheorghie Galerie), 1 popă şi 34 ţărani.

În 15 martie 1783, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolae Ilschi, declara că stăpâneşte, împreună cu Miron Gafenco, cumnatul tatălui său, jumătate de sat, cumpărată de bunicul lui, Alexandru Ilschi. Cealaltă jumătate de sat era stăpânită de mănăstirea Putna.

1787: Alexandru Ilschi o va înzestra pe fata sa, Anastasia, jupâneasa lui Vasile Vasilco, în 15 decembrie 1787, doar „cu lucruri din casă”, sfertul de sat Crasna urmând să aparţină feciorilor lui, Ilie şi Neculai, din 12 mai 1794, când cei doi fraţi primesc zapis de mărturie de la verii lor, Toader Tăutul (fiul lui Vasile Tăutul şi al Antimiţei, fata Mariei Dediulesii) şi Afandule Dediul (fiul lui Ştefan Dediul, nepot Mariei Dediulesii).

În 15 mai 1784, raportul consilierului şi comisarului imperial Taddeus Piethner von Lichtenfels, cuprinzând concluzii despre prospecţiunile sale, făcute, în Bucovina, în toamna anului 1783, conţinea şi referiri la slatina din Crasna.

În 1786, se stabilesc la Crasna şi câteva familii de agricultori germani, care vor vorma colonia Huta Veche.

Din 14 ianuarie 1787, Crasna Ilschi aparţine, în bună patte, lui Vasile Vasilco, care se însurase cu fata lui Alexandru Ilschi, Anastasia, un sfert de sat aflându-se în posesia surorii lui Alexandru, Sanda Volniceasa, care i-l vinde lui Ilschi în 15 decembrie 1787.

1791: „Fabricile de sticlă din Putna, Furstentall și Crasna încep de asemenea să înflorească. Ele furnizează comerțul Bucovinei obiecte din sticlă albă și destul de densă. Paharele sunt vândute, în principal, în Galiția și Moldova”[9]. „Nu mai puţin importante sunt sticlăriile de la Crasna-Ilski, de la mănăstirea Putna şi de la Voivodeasa, de lângă Suceviţa, ale căror produse de sticlă sunt trimise până la Constantinopol” [10].

În iunie 1792, Alexandru Ilschi construieşte biserica, cu clopotniţă deasupra pridvorului, „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

La data de 20 mai 1798, în Crasna se încheie testamentul Mariei Galer, fiica lui Neculai Ilschi şi a Ilinchii, născută Flondor. Ea lasă fiilor ei Ioniţă, Costachi şi Ştefan partea ei din Crasna, anume o şesime din jumătate. La 1 noiembrie 1798, este un document prin care Alexandru Ilschi dăruieşte fiilor săi Iordachi şi Ilie, a şasea parte din tot satul Crasna. La 5 iunie 1799, în Crasna, Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolai Ilschi îşi face testamentul, dând fiilor săi Iordachi şi Ilie a şasea parte de Crasna ţinutul Siretelui, baştină şi cumpărătură, şi a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul.

În primăvara anului 1803, arendaşul Kriegshaber din Crasna aduce, pentru fabrica de sticlă din Huta Veche, câteva sute de slovaci din comitatul Trencin.

1820: Şcoala din Crasna-Ilschi, cu 5 clase (150 de şcoleri!), funcţiona din 1820[11].

1825: Cei doi feciori ai lui Nicolai Ilschi, unul mazil bucovinean – Ilie von Ilschi, iar celălalt boiernaş moldovean – Iordachi Ilschi clucer, stăpânesc împreună moşia din Crasna până în 1825, când moare clucerul Iordachi, iar fiul său, Dumitrachi, moşteneşte, în 25 aprilie 1825, drepturile răposatului.

1835: Ilie von Ilschi cedează drepturile sale de proprietate, în 6 iulie 1835, nepotului său de soră, Emanuil Stârcea şi soţiei lui, Ilinca Ralea, fiica sfetnicului Ţarului Rusiei, Zamfirache Ralea, moşia Crasna cuprinzând „casele zidite, mori, crâşme, velniţă, potăşării, sticlărie”.

În 1843, biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Crasna-Ilschi, ctitorită de mazilul Alexandru Ilischi, în 1792, refăcută de Ilie de Ilschi în 1832, cu 1.853 enoriaşi, patronată de Ilie de ILSCHI, îi avea paroh pe George HACKMANN. În 1876, când numărul enoriaşilor ajunsese la 2.747, biserica era patronată de împăratul austriac şi de Eugen cav. de STRIŞCA, paroh fiind Samuel PIOTROVSCHI. În 1901, biserica a fost, din nou, restaurată, de Eugen cav. de STRIŞCA. În 1907, patron bisericesc era baronul Alexandru de STRIŞCA, iar de cei 3.393 creştini ortodocşi se ocupau parohul Michail BENDEWSCHI (BÂNDEA, dar aşa îi plăcea să semneze), născut în 1859, preot din 1885, paroh din 1890, preotul cooperator Alexandru BACIU, născut în 1873, preot din 1900, cantor fiind, din 1902, Grigorie ILIUŢ, născut în 1857.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Storojineţ –Storojineţ (Curte districtuală), Banila Moldovenească pe Siret, Broscăuţi, Budeniţ, Cireş cu Opaiţ, Ciudin cu Neuhütte (coliba nouă), Davideni, Igeşti, Iordănești, Camenca cu Petriceanca, Carapciu pe Siret cu Hatna, Comareşti, Comareşti Camerale cu Althütte (coliba veche), Crasna-Ilschi cu Glashütte (fabrica de sticlă), Cupca, Panca, Pătrăuţi pe Siret, Prisăcăreni, Ropcea, Suceveni sau Pomeşti, Zadova”[12].

În 1885, Ion Bumbac, aflat în călătorie, de la Ciudei, la Vicove, îşi exprima încântarea în faţa dumnezeiescului peisaj de pe valea Sireţelului: „Ce să mai vorbesc despre vesela regiune a comunei Crasna sau despre partea şoselei ce suie, prin Crasna, în sus, până la plaiul ce duce printre drăgălaşul pasagiu de codri şi crânguri romantici, deasupra cărora se rădică, spre vest, lungul şir de munţi? O adevărată gură de raiu aceea! Pasagiul acesta se fineşte de-abie ieşind la câmp deschis, cătră Vicovul-de-sus” [13].

În 1 octombrie 1886, spre seară, Iliana lui Simion Percec trimitea pe ginerele ei, împreună cu cei doi feciori ai acestuia, să facă o clacă de păpuşoi. Noaptea, târziu, când ginerele s-a întors acasă, uşa casei era legată pe dinafară, iar în casă Iliana zăcea, gâtuită cu brâul ei. Hoţii spărseseră lada de pe bancă, în care se aflau 10 florini. Jandarmeria din Ciudei i-a descoperit rapid pe ucigaşii Anton Isopel, Constantin al lui Ioan Tomiuc, Constantin al lui Vasile Toniac şi Ioan al lui Toader Plamadă, toţi din Crasna Ilschi. Procesul s-a desfăşurat, mai târziu, la Storojineţ[14].

În 1890, Huta Veche avea primar pe Franz Aschenbrenner, iar învăţător, pe Franz Ernst.

1894: Corul e plugari din Crasna a fost alcătuit, în 1894, de învăţătorul Mihai RĂUŢ, în următoarea alcătuire: Tenori I: Ilie ŞTIPOR, Anton PLEŞCA şi Vasile AMBROŞ. / Tenori II: Ionică alui Alexie IHNAT, Vasile alui Grigori PLEŞCA şi învăţătorul Mihai RĂUŢ. / Bas: Pavel PERCEC, Alexie MITRIC, Georgi alui Grigori PLEŞCA şi George alui Leonti MOTRESCUL[15].

1896: O colectă pentru Azilul de studenţi din Cernăuţi, făcută, în iunie 1896, de Magdalina Iliuţ, menţionează următoarele nume de localnici din Crasna: învăţătoarea Maria GRIGORCE, Axenia lui Grigorie ILIUŢ, Mariuca lui Grigorie alui Ursu ILIUŢ, Aniţa CHELARIU ILIUŢ, Aniţa lui Ionică GHERMAN, Aniţa lui Istrati GHERMAN, Axenia lui Luca alui Popan MITRIC, Varvara lui Alexandru MITRIC, Domnica lui Andreiu POPESCUL, Varvara lui Alexandru IHNAT, Ileana lui Zaharie GROZAVUL, Mariuca lui George GROZAVUL, Domnica lui Gavril MOTRESCUL, Mariuca lui George PERCEC, Varvara lui Nicolae alui Dumitraş PERCEC, Varvara lui Prisacariu PERCEC, Mariuca lui Ioachim PERCEC, Magdalina lui Vasile ISOPEL şi Toader alui Dumitru MITRIC[16]. Pe lista încredinţată preotului Emilian GRIBOVSCHI şi gospodarului Ioan GHERMAN, au subscris crăsnenii: Ştefan GHERMAN, Alexandru IHNAT, Teofil VASILOSCHI, Emilian GRIBOVSCHI, IRODION, Ştefan SOROCEAN, Eugenia VASILOSCHI, Istrate GHERMAN, Adrian GHERMAN, Ştefan alui Ilie GHERMAN, Sofron PLEŞCA, Alexandru IHNAT, Alexandru PERCEC, Nicolai PERCEC, Toader PERCEC, Ioachim PERCEC, Grigori PLEŞCA, Vasile alui Ioan PLEŞCAVasile alui George PLEŞCA, Silvia VASILOSCHI, Ştefania VASILOSCHI, Ioan alui Alexandru IHNAT, Chilina lui Ştefan GHERMAN, George alui Ştefan alui Toader GHERMAN, Alexandru alui Ioan GHERMAN, Dumitru alui Toader GHERMAN, Istrati alui Toader GHERMAN, Mihail PERCEC, Nistor PERCEC, Mariuca lui Dimitrie GHERMAN, Isaie ILIUŢ, Zăhărie alui George ILIUŢ, Rachila lui Zăhărie ILIUŢ, Ana lui Zăhărie ILIUŢ, Constantin PERCEC, Pavel PERCEC, Ilie BABIUC, Rachila OSALCIUC şi Ileana OSALCIUC[17].

1898: Comunele Crasna Ilschi şi Crasna Putnei aveau să beneficieze de o celebritate bucovineană comună după 1 ianuarie 1898, datorită preotului Mihai Bendevschi, care, deşi constituise a cincia bancă rurală dibn Bucovina, se considera şi se promova pe sine drept întemeietorul cooperativelor de credit, „croite ca şi băncile Şvabilor celor avuţi de lângă Viena, după planurile vestitului Neamţ Raiffeisen”, care „bănci poporale săteşti… se potrivesc de minune pentru gospodarii de prin satele noastre”. Însoţirea din cele două sate Crasna a fost întemeiată de „câteva zeci de gospodari din Crasna, în frunte cu preotul lor, M. Bendevschi, şi cu fruntaşii lor, Grigore Iliuţ, Nicolai Ihnat, Nicolai a lui Dumitru Percec şi George Tarnovieţchi (care) s-au însoţit, au pus la un loc părtăşii de câte 10 florini şi şi-au croit o bancă sătească. Acum, gospodarii din Crasna, cari vor fi în strâmtoare şi vor trebui să împrumurte bani, de la banca lor vor împrumuta… La banca lor, ei foarte mici procente vor plăti şi şi acestea tot în buzunarul neamului lor va curge”[18]. Banca raiffeisiană din Crasna este prima care avea să beneficieze şi de un ajutor de 300 florini din partea Dietei Bucovinei, care, datorită demersurilor făcute de George Popovici (poetul T. Robeanu), de Iancu Flondor şi de fraţii cavaleri de Grigorcea, avea să pună în practică un adevărat program de sprijinire a satului bucovinean, în care intrau şi ajutorările cu fonduri pentru întemeierea de însoţiri de păstrare şi credit, dar şi o lege a creditului agricol cu prevederi eficiente şi imediat aplicabile (din 1903).

1901: Dialectologul Gustav Weigand, a călătorit, spre sfârşitul lui august, „prin Vicovu de Sus (Ober-Wikow), prin împădurita țară muntoasă, spre nord-vest, până la Krasna-Ilski, satul românesc extrem din nord-vest, deoarece satele Banila Moldovenească, Davideni, Comareşti vorbesc limbi slave, în ciuda românilor. De aici, am urmat Siretul, trecând prin Ciudei (Czudyn), unde locuiesc evrei, germani, români şi ruteni, spre Suceveni”[19]. La Crasna-Ilschi, i-a cântat Verona Iliuţ.

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[20], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Rachila BABIUC (20 ani în 1909) din Crasna Ilschi.

1907: Din Comitetul naţional districtual al Storojineţului făcea parte, ca „Vice-prezident I: Mihai Bendeschi, paroch din Crasna” (bunicul lui ardelean şi o parte dintre nepoţii bucovineni s-au numit doar „Bândea”), din comitet făcând parte, din „Crasna-Ilschi: Istrati Gherman, Vasile Pleşca”, iar din „Crasna-Putna: Nicolai Dimitrie Percec, Pavel Percec”[21].

1907: „Pentru internatul Francisc Iosif de băieţi români în Cernăuţ… Din colecta întreprinsă de studentul teolog Ilie Păsăilă, în comunele Crasna-Ilschi şi Crasna-Putna, a primit administraţia institutului 16 coroane I. Nr. 796 şi 40 coroane, Nr. 121 şi o colectă în victualii: La acestea au contribuit: dl N. M. 42 coroane, Cucernicia Sa părintele exarch Michail Bendeschi 5 coroane, domnii învăţători Teodor Semaca 2 coroane, Vasile Chira 1 coroană, Ilie Buliga 2 coroane, domnii agricultori Vasile Ştefan Iliuţ 2 coroane, Ioan Tomiuc 1 coroană, Vasile Gheorghi Istrati 1 coroană”[22].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Crasna Ilschi, comună rurală, districtul Storojineţ, aşezată pe malul drept al pârâului Sireţelul, afluent al Siretului Mic. Suprafaţa: 22,29 kmp; populaţia: 1.434 locuitori români, de religie gr. or. Este legată, printr-un drum comunal, de drumul principal Storojineţ – Vicovul de Sus; are o şcoală populară cu 3 clase (deci, vreo 90 elevi – n. n.), ce serveşte şi pentru Crasna Putnei; o biserică parohială, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan”, de care ţine şi Huta Veche, Crasna Putnei şi Huta Ilschi. La 1776, era în posesia mănăstirii Putna. Forma, odinioară, o singură moşie cu Crasna Putnei şi a fost cumpărată de episcopul Huşilor, Filotei, şi dăruită mănăstirii Putna, care a pierdut-o, cu timpul. O jumătate a trecut în stăpînirea mazilului Ilschi. Cuvântul „Huta” reaminteşte existenţa de fabrici de sticlă (Glashütte), care au fost, odată, pe acolo. De Crasna IIschi ţin cătunele Huta Ilschi, Isero şi Lunca Frumoasă. În Crasna IIschi este o fabrică de spirt, un fierăstrău cu aburi, având două gatere, şi un izvor de slatină. Populaţia se ocupă cu agricultura şi creşterea vitelor. Comuna posedă 1.218 hectare pământ arabil, 806 hectare fânaţuri, 17 hectare grădini, 131 hectare izlaz, 3.573 hectare pădure. Se găsesc 104 cai, 537 vite, 56 oi, 206 porci, 36 stupi. Crasna Ilschi, moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 48,02 kmp; populaţia: 656 locuitori, în majoritate români şi germani. Se compune din moşiile: 1). Crasna IIschi propriu-zisă, 2). Lunca şi 3). Sireţel.

Crasna Putnei, sat, pendinte de comuna rurală Crasna Ilschi, districtul Storojineţ, aşezată pe malul stâng al pârâului Sireţel, afluent al Siretului Mic. Suprafaţa: 10,75 kmp; populaţia 1.359 locuitori români de religie gr. or. Este legat, prin drumuri comunale, de drumul districtual Hliniţa-Gurahumora, precum şi de comunele Huta Veche şi Huta Nouă, legate, la rândul lor, cu târgul Ciudei; ţine de şcoala şi biserica din Crasna Ilschi. Forma, la început, o singură moşie şi comună cu Crasna Ilschi, în posesia mănăstirii Putna. Printr-o poruncă domnească, jumătate trecu în stăpânirea mazilului Ilschi, aşa că, la 1776, numai o jumătate, aşa numita Crasna Putnei, era în stăpânirea mănăstirii. Populaţia se ocupă cu fâneţele, cu creşterea vitelor şi cu exploatarea de păduri. Comuna posedă 389 hectare pâmânt arabil, 383 hectare fânaţuri, 36 hectare grădini, 1.283 hectare izlaz, 618 hectare pădure. Se găsesc 92 cai, 1.037 vite cornute, 612 oi, 562 porci şi 214 stupi. Crasna Putnei, moşie, atenenţă a moşiei Huta Nouă, districtul Storojineţ. Are 8 locuitori”[23].

1914-1918: Pentru Bucovina au depus obolul de sânge crăsnenii „Rezervistul George Dariciuc, Crasna-Ilschi, Regimentul 22, rănit”[24]; „Fruntaşul Calinic Osatciuc, Crasna-Ilschi, Regimentul 22, rănit”[25]; „Fruntaşul Sofron Tarnoviţchi, Crasna-Ilschi, Regimentul 22, rănit”[26]; „Infanteristul Lucian Coroma, Crasna Ilschi, Reg. 55, rănit”[27]; „Infanteristul Ioan Bogdan, Crasna Ilschi, Reg. 22, mort (01.03-31.07.1915); Corporalul Alexandru Bruja, Crasna, Regimentul 22, rănit; Fruntaşul Ştefan Bruja, Crasna, Regimentul 22, rănit; Infanteristul Nicolae Cernobuleac, Crasna Putnei, Regimentul 22, rănit; Infanteristul Pavel Gogan, Crasna Ilschi, Regimentul 22, rănit”[28]; „Mendel Feingold, născut în Crasna Ilschi, la 4 mai 1880, ar fi murit la 27 februarie 1915, pe înălţimea Crivei, în Carpaţi, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Raisei Feingold, mama celui dispărut, procedura pentru declararea morţii”[29]; „Ioan a lui Gheorghe Istrati, născut în Crasna lui Ilschi, la 2 faur 1883, chemat fiind, în august 1914, sub arme, ar fi căzut lângă Goriţa, în 10 octombrie 1916, lipsind, până în prezent, orice ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Domnicei Istrati, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[30]; „Anna Mittermayer, născută Tofanel, soţie de conducător de tren, a plecat din Cernăuţi, pe timpul invaziei ruseşti, pe la finea anului 1916 sau începutul lui 1917, cu un soldat rus, luând cu sine documentele ei personale, între altele şi o legitimaţie de călătorie, cu fotografia ei. De la retragerea ruşilor din Bucovina, lipseşte orice ştire despre dânsa. În august 1918, a adus Ioachim Palamar, gospodar din Crasna-Ilschi, fost infanterist la Regimentul 22, reîntorcându-se din prinsoarea rusească, legitimaţia cu fotografia Annei Mittermayer, căsătorită Tofanel, şi zice că a aflat-o, pe la 14 februarie 1918, la o femeie, care zăcea moartă pe un câmp liber, lângă un sat în districtul Jaroschenka. Comparând el fotografia cu trăsăturile răposatei, a constatat cu siguranţă că aceasta e fotografia ei şi, conchizând după locul de emitere, „Dorna-Watra”, că e o persoană din Bucovina, a luat cu sine fotografia. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Petru Tofanel, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”[31].

1916: Printre „Soldaţii de la Arbeiter Abtig I/41” (geniştii, deci – n. n.), toţi din Bucovina, care au donat 61,92 coroane pentru orfanii camarazilor şi pentru camarazii mutilaţi de război, se numără şi Mitrică George, din Crasna Putnei, care a dăruit 60 fileri[32].

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Ciudei făceau parte „Reprezentantul Băncii regionale: Mihai Bendevschi, paroh, Crasna”, întemeietor al însoţirii din Crasna şi mare militant pentru cauza însoţirilor rurale, „Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Alexandru Stîrcea, proprietar mare, Crasna” şi, ca reprezentan al ţăranilor, „Pavel Percec, agricultor, Crasna”[33].

1922: Prin ordinul No. 322/22, referitor la „Mişcarea în învăţământul primar”, au fost făcute numirile în învăţământul bucovinean, în baza concursurilor organizate de Consiliul şcolar al ţării, „b). în calitate de învăţători definitivi şi învăţătoare definitive: Valerian Gafencu la Crasna”[34].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[35], următorii învăţători şi învăţătoare: Negruţiu Victor, comuna Crasna-Traian, jud. Storojineţ, media 7,16”.

1942: „Cu începere de la data publicării prezentei deciziuni, se blochează, din stocuri şi din producţia viitoare a intreprinderilor mai jos notate, la dispoziţia Regiei Autonome a Căilor Ferate Române, următoarele cantităţi de materiale lemnoase de brad şi molid: La fabrica din Crasna Ilschi, judeţul Storojinet, proprietatea Societăţii „Industria Silvică din Bucovina”, cu sediul la Crasna Ilschi, judetul Storojineţ: mc 250,071 cherestea pentru ateliere, reprezentind 1 lot din specificaţia Nr. 1 anexă; mc 568,500, cherestea pentru întreţinere etc., reprezentând 1 lot din specificaţia Nr. 2 anexă”[36].

[1] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, p. 186

[2] Ibidem

[3] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, pp. 186, 187

[4] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, p. 187

[5] Ibidem

[6] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, p. 187

[7] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, p. 98

[8] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 337

[9] De Serres, Marcel, Voyage dans l’Empire d’Autriche, pendant les années 1809 et 1810, Livre VIII, Bukowine, Paris, 1814, pp. 234-237

[10] Ibidem, pp. 779-783

[11] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 35, 1876 p. 63, 1907 p. 166

[12] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[13] VASILE BUMBAC, Schiţe de escursiuni făcute prin Bucovina în feriile de vară ale anului 1888, în „Revista Bucovinei”, Anul IV, nr. 4 / 15 Februar 1889, pp. 13, 14

[14] REVISTA POLITICĂ, Anul I, Nr. 11, octombrie 1886, p. 4

[15] DEŞTEPTAREA, Nr. 7/1895, p. 58

[16] DEŞTEPTAREA, Nr. 13/1896, p. 102

[17] DEŞTEPTAREA, Nr. 14/1896, p. 111

[18] DEŞTEPTAREA, nr. 2 din 15/27 ianuarie 1898, p. 12, 13

[19] Weigand, op. cit., pp. 7-17.

[20] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940

[21] Apărarea Naţională, Nr. 21, Anul II, joi 21 martie stil nou 1907, p. 3

[22] Apărarea Naţională, Nr. 21, Anul II, joi 21 martie stil nou 1907, p. 5

[23] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 76

[24] Viaţa Nouă, IV, nr. 157 – Supliment, din 8 iulie n. 1915

[25] Viaţa Nouă, IV, nr. 158 – Supliment, din 25 iulie n. 1915