Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Ciudei

Augustendorf, lângă Ciudei – Casa Germană

CIUDEI. Deşi plângerea din 29 mai 1658, a vistiernicul Pelin, stăpânul Ciudeilor, către Gheorghe Ghica Vodă, prin care se jeluia că nişte vecini de ai săi, o femeie cu doi copii, au fugit din satul său în satul mănăstirii Dragomirna, unde, de altfel, va şi fi căutată, pare a fi prima atestare documentară a Ciudeiului, condica de moşii a mănăstirii Putna mută atestarea într-un neprecizat şi mai vechi, anterioare chiar şi datei de 18 iunie 1646. Iar dacă Grigorovitza opina, bazându-se pe ciudăţeniile minunilor săvârşite de un izvor legendar, pe etimologia slavă („Ciudo”, adică „minune”), eu înclin să cred, luând în considerare numele german al satului românesc, „Czudyn”, că străbunii legendar trebuie căutaţi printre boiernaşii Ciudin, „Ion Ciudin (Ion Ciudenschi), slugă domnească, tatăl (?) lui Costin micdar şi alţii din Horodnicenii de Jos şi de Sus (menţionat în 1597), XVI vol. IV, p. 174; stăpân în Horodnicul de Jos (1520), XVI, vol. I, p. 322”[1] întărind o astfel de supoziţie, „ocinile” Horodnic şi „Czudyn” aflându-se destul de aproape una de cealaltă.

„1). Dania de la Sora, fata lui Simeon, cum au dăruit, la moartea ei, din a treia parte de sat, jumătate. Aşijderea, din cealaltă jumătate de sat Ciudiul, partea lui Nicoriciu, frăţine-său Grigorii (anul nu s-a scris)

2). Zapis de la popa Vasian din Ciudeiu, şi de la Pănulen de acolo, precum au vândut o parte de ocină din sat din Ciudiu, a treia parte de loc, dumisale visternicului Pelin, drept 70 lei. (Anul nu-i scris). Ghenarie 24).

3). Carte domnească de la Vasilii voevoda, cătră Coste de la Lucavăţ, să meargă la sat la Ciudeiu, să-l hotărască. Să aleagă nişte părţi de ocină a Gligorcii, a popii lui Vasian şi a lui Ionaşco Turculeţ, din anii 7154 (1646, Iunie 18).

4). Mărturia de la Erimia Murguleţ, şi de la alţi oameni, precum au vândut Vidraşco, nepotul Mândrii, lui Grigorce vel Ilişeşti, jumătate dintru a treia parte, şi a şasă parte, din sat din Ciudeiu, din anii 7157 (1649, Fevruarie 22), drept 150 taleri bătuţi.

5). Zapis de la popa Vasian ot Ciudeiu, cum au vândut lui Pelin visternicul a lui moşie din sat din Ciudeiu, ce se alege dintr-a treia parte de sat, din jumătate, drept 40 lei, din anii7162 (1654).

6). Zapis de la preotul Vasian ot Ciudiu, şi de la fratele său, Grigorii, şi de la Pănuleţ, precum au vândut visternicului Pelin a treia parte din sat din Ciudeiu, parte din mijloc, drept 70 lei, din anii 7166 (1658, Octombrie 12).

7). Carte domnească de la Grigorii Ghica voevoda, către igumenul de Dragomirna, pentru nişte vecini a lui Pelin, ce au fost visternic, din sat Ciudeiu, din anii 7166 (1658, Mai 28).

8). Carte domnească de la Ştefan voevod, către Simeon Trenchişu, pentru cumpărătura satului Ciudeiului şi cu vecinii, după jaloba boerinului Pelin, ce au fost vistiernic, din anii 7169 (1661, Septemvrie 9).

9). Zapis de la Gavril şi Mihălache, nepoţii Pelinoaia, c-or aduce pe Vasile, vărul lor, care au furat zapisele Ciudiiului, de la mătuşe-sa, Pelinoaia (Anul nu iaste scris, Mai 30).

10). Ispisoc domnesc, de la Iliaş Alexander voevoda, dat Nastasii, jupănesii lui Pelin, ce au fost visternic, de stăpânit satul Ciudiul, din 7176 (1668, August 8).

11). Dania de la Măria comisoaia, fata lui Grigorii Pelin, precum au dăruit hinului său, lui Iordache, când l-au botezat, jumătate de sat de Ciudiu, pe Sireţel, din anii 7198 (1690, Fevruarie l).

12). Danie de la Măria comisoe, de la soru-sa Irina stolniceasa, precum au dat dania sfintei mănăstiri Putnii, a lor dreaptă ocină şi moşie, un sat ce să cheamă Ciudiul, în ţinutul Sucevii, şi cu şapte vecini, din anii 7215 (1707. August 15). Mărturia hotarnică de la Vasilii Buhăescul biv vel paharnic, şi de la Lupul Hadâmbul, cum au hotărât această moşie Ciudiul, din anii 7270 (1762)”[2].

În 15 august 1707, fetele lui Pelin, Maria şi Irina, dăruiesc mănăstirii Putna „satul Ciudiul, cu şapte vecini, anume Mihăilă, fiul lui Dumău, Ştirbul, Costin şi Sandul, fiii lui Dumitraş, Simion, fiul cel mai mic al Bindiului, şi doi feciori ai lui Pojoga, Constantin şi fratele său”.

1766:Urmaşilor acestor iobagi aveau să li se alăture, în 1766, plugarul din Oradea Mare, Vasile UNGUREAN şi soţia lui.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[3], din 1772-1773, înregistrează la Ciudei, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „30 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 femeie săracă, 15 scutelnici ai armaşului Dumitrachi FOCA şi 13 birnici.

În 1775, satul Ciudei, din Ocolul Berhometelor (deşi este situat în vecinătatea Vicovului de Sus), avea 1 popă şi 26 familii de ţărani iobagi. Daniel Werenka dă, pentru anul 1774, 34 de familii, iar pentru 1784, 67 de gospodării.

1787: Colonia germană, formată din nemţi şi evrei, care s-au aşezat la Ciudei după anul 1787, s-a numit Huta Nouă.

În 1843, biserica Sfântul Nicolae din Ciudei, cu 1.179 enoriaşi, îl avea paroh pe Constantin VASILOVICI. În 1876, biserica din Ciudei, deservind şi Huta Nouă, avea 1.664 enoriaşi, paroh fiind Theodosie ILIUŢ. În 1907, paroh era Nicolai CĂRĂUŞ, născut în 1840, preot din 1868, paroh din 1874, iar cantor, din 1900, Vasile CHILEI, născut în 1848.

1849: Unul dintre primii deputaţi bucovineni în dieta vieneză a fost George Timiş din Ciudei, ales, în 20 iunie 1849, cu 66 voturi din 90. „Timiş este de 55 de ani şi posedă numai limba moldovenească, fără însă să ştie să scrie în această limbă. El trece drept supus turbulent al domeniului Fondului Bisericesc Ciudei”, scria George Isăcescul, căpitan ţinutal, în raportul despre alegeri, dar proaspătul deputat deja îşi primise banii de cheltuieli (302 florini) şi plecase la Viena.

1877: În Ciudei funcţiona o şcoală cu 6 clase, din 1877, cea din Huta Nouă, cu 2 clase, fiind inaugurată în 1873[4].

În Ciudei au trăit vreo 500 de evrei, cele mai importante personaje fiind Mendl Gottesmann, Pinkas Scheuer, deputatulMoses Schwitz acted as deputy. Moise Schwitz, Avraam Srul Knauer, Chaim Laufer, Moise Gruenberg, dr. J. Ruhdoerfer, Moise Schuler, Chaim Singer, Josef Leib Herschmann, Mordko Weisselberg, Benjamin Druckmann, Schloime Schaerf, Salomon Singer, S. Druckmann, Juda Leib Stettner, Seide Koffler, medicii Sandberg şi Menezel, precum şi rabinii Josef Sch. Babad şi Mordko Horowitz.

1881: „Zamfira Popescu, românca din Ciudeiu”, este informatoarea lui Simion Florea Marian pentru „Botanica poporală Română”, pe care o publică, în mod curent, în „Amicul Familiei”, care apărea la Gherla, de 5 ani de zile.

În 1890, comuna Ciudei avea 2.383 locuitori. Paroh era Nicolai Cărăuş, învăţător – George Gafenco, cantor bisericesc – Vasile Chilei, iar primar – Ioan Burlă. Cabinetul de lectură se numea „Luceafărul”. Primarul coloniei germane şi evreieşti, Huta Nouă, era Friederich Fischer, iar învăţător – Iuliu Imsel.

1894: O listă cu săteni din Ciudei, care în primăvara anului 1894, „s-au sfătuit să se lese de băutura rachiului, cuprinde următoarele nume: cantorul Vasile CHILEI, Toader DAMIAN, NIcolai MOTRESCUL, Vasile, Ioan, Fluor, Grigorie, Nicolai, Maria şi Varvara MICHAILO, george, Constantin, Vasile, Grigore, Ioan, Zenovie, Porfirie, Elena, Domnica, Eugenia, Irina şi Casandra POJOGA, George, Zaharie, Vasile, Mafteiu şi Margareta CUCIUREAN, Paul, Constantin şi Vasile BÂNDIUL, Porfirie, Teodor, Tit şi Maria PĂDURE, Dionisie, Leontie, Ioan, Teodor, Luca, Ilie, Vasile, Rachila, Maria şi Casandra CIOCAN, Vasile, Constantin, Anna şi Varvara GHERMAN, Nicolai, Tit şi Margareta GROZAVĂ, Teodor, Fluor, Parascheva, Rachila şi Margareta BURLA, Ioan, Ştefan, Ignatie, Gavriil, Maria şi Domnica POPESCUL, Alexie POPOVICIUC, Nicolai şi Maria VOLOŞCIUC, Arsenia POPOVICI, Casandra SEVESCUL, Ioan FLORESCU, Ioan URECHIE, Cosma BULINSCHI, Iulian STADNIC, Tanasie MURAŞCO şi Ioan CEPEHA[5].

1896: O colectă pentru Internatul de studenţi din Cernăuţi, făcută, în mai 1896, de „exarh Nicolae CĂRĂUŞ, paroch în Ciudei”, menţionează următoarele nume de localnici: învăţător superior Georgi BRAHA, secretar comunal Nico POJOGA, George GAFENCO, Ioan ILASIEVICI, Ioan BURLA, Vasile BÂNDIUL şi George GHERMAN[6].

1886, noiembrie 30: Se dă în funcţiune linia ferată Carapciu-Ciudei, cu o lungime de 18,84 km şi se inaugurează gara din Ciudei[7].

1897: Secţia de întreţinere a căilor ferate din Storojineţ, primeşte în întreţinere şi supraveghere, de la 1 ianuarie 1897, şi liniile Carapciu-Ciudei, Hliboca-Siret şi Hliboca-Berhomet[8].

1901, Gustav Weigand: „Prin Vicovu de Sus (Ober-Wikow), am călătorit, prin împădurita țară muntoasă, spre nord-vest, până la Krasna-Ilski[9], satul românesc extrem din nord-vest, deoarece satele Banila Moldovenească, Davideni, Comareşti vorbesc limbi slave, în ciuda românilor. De aici, am urmat Siretul, trecând prin Ciudei (Czudyn), unde locuiesc evrei, germani, români şi ruteni, spre Suceveni[10], unde am stat, la prânz, iar duminică, 25 august 1901, seara, am plecat la Terebleşti[11], satul locuit de germani și români, dar în care sunt şi destui slavi, ca în toată zona”[12].

1903: Simion Florea Marian a avut informatori din Ciudei pe Mihai Popescu şi pe Justinian Costinean (Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile Rpmânilor, 1903; Legendele Maicii Domnului, 1904), şi pe Dumitru Popescu (Naşterea la Români, 1892).

1903: Banca populară raiffeisiană din Ciudei s-a înfiinţat în 1 martie 1903, sub direcţiunea parohului Nicolai (Nico) Cărăuş.

1907: „Administratorul silvic din Ciudei, dl Hruşcă, s-a făcut chiar uneala cea pai straşnică” a profesorului şi mazilului Cuparencu, dar, pe de altă parte, era îndatorat şi lui Florea Lupu, cumnatul lui Aurel Onciu, „căci prin ajutorul său dl Hruşca a ajuns şi „Strassenmeister” în circumspecţia Ciudeiului, cu un salar anual de 2.400 coroane. Şi aceste parale îi prind dlui Hruşca faoarte bine, căci Domnia sa are multe cheltueli, cu toalete de Paris şi alte lupruri pentru dame. Dar neavând Domnia sa timp să facă două slujbe, el caută ca să nu facă niciuna. Cel puţin a doua slujbă n-o face el, ci supravegherea şoşelelor, luarea în seamă a prundului, prunduirea şi câte se ţin de această breaslă, Domnia sa le efectueşte prin slujbaşii fondului, forestieri, pădurari şi cum se mai cheamă ei”[13].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[14], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Saveta STIPOR (16 ani în 1909) din Ciudei.

„La 24 Octomvrie 1907, a izbucnit, în Ciudei, pe la 4 ore după-amiazăzi, un foc atât de puternic – zilele acelea erau aşa de vântoase, că zburau tăciunii de foc prin aer ca penele de paseri – aşa că, în timp de vreo 3 ore, au ars cu desăvârşire, anume: casa văduvei Marghioala Gavriil Popescul, cu păpuşoii pe podul casei, cartofii (barabulele) ce erau în grămadă, vreo 15 coreţe; vădanei Eufrosina Flor Leonti Popescul, şura şi toate clădirele. Focul a nimicit toată hrana vădanelor şi păşunea dobitoacelor. Am făcut o colectă, în biserică, de 19 coroane 26 bani, venerabilitatea sa, părintele Ştefan Seleschi, paroh în Tereblecea, a binevoit a trimite 4 coroane, dl Alecu Burla din Budeniţ a dăruit un car de păşune, iară mai mulţi gospodari din Ciudei, păpuşoi, legume şi altele. În numele vădanelor nenorocite, aduc tuturor binefăcătorilor mulţumita cea mai călduroasă şi rog toată suflarea românească să binevoiască a trimite, la adresa mea, cât de mici ajutoare, ca să le împărtăşesc. Numele binevoitorilor se vor publica în organul „Apărarea Naţională”. Cu toată stima, Nico Cărăuş, paroh”[15].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Ciudeiul, târg, în districtul Storojineţ, aşezat pe pârâul cu acelaşi nume, la confluenţa sa cu Sireţelul. Suprafaţa: 17,69 kmp; populaţia: 2.331 locuitori, în majoritate români de religie gr. or. Este tăiat de drumul mare Storojineţ – Vicovul de Sus şi unit cu Pătrăuţii de Jos, printr-un drum comunal; staţiune de drum de fier a liniei Ciudeiu – Carapciu pe Siret, unită şi ea cu linia Storojineţ-Hliboca. Are un oficiu telegrafo-poştal; o perceptorie; 2 şcoale, cu câte 4 clase, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfântul Nicolae”. Ciudeiul este însemnat pentru cantitatea mare de lemne ce se aduc la gara sa, din valea Siretului Mic. Tradiţia povesteşte despre un izvor miraculos de apă, ce s-ar fi aflat în această localitate şi la care veneau oameni din toate părţile, spre a se vindeca de boale de ochi. De la cuvântul slav „Ciudo” (minune) pare că se trage şi numele localităţii. Populaţia se ocupă cu comerţul, cu agricultura şi creşterea vitelor. Comuna posedă 1.065 hectare pământ arabil, 374 hectare fânaţuri, 14 hectare grădini, 322 hectare izlaz, 566 hectare pădure. Se găsesc 111 cai, 823 vite cornute, 70 de oi, 203 porci şi 75 stupi. Ciudeiul, afluent al pârâului Sereţel, se varsă în râuleţul Siretul Mic. Izvorăşte din pârâiaşele Valicul şi Zugraviţa, ce răsar de lângă comuna Althütte, districtul Storojneţ, Ciudeiul, moşie, atenenţă a moşiei Althütte, are 52 locuitori români şi străini”[16].

1914: A dat examene de capacitate, în luna mai, cu limba germană ca obiect de examen, învăţătoarea Stefanovici Eugenia din Ciudei[17].

1914-1918: Şi-au vărsat sângele pentru Bucovina, dintre locuitorii Ciudeiului, „infanteristul Constantin Zaveliţa, Ciudei, Regimentul 22, rănit; infanteristul Toader Cuciurean, Ciudei, Regimentul 22, prizonier”[18]; „sergentul Vasile Cuciurean, Ciudei, Regimentul 22, rănit”[19]; „Ioan a lui Toader Macreniuc, născut în Ciudei, la 28 august 1886, a fost înrolat, cu ocazia mobilizării generale, în anul 1914, în Regimentul 15 de Infanterie şi ar fi grav rănit la o luptă în contra ruşilor, în Carpaţi, în luna lui martie a anului 1915. De atunci lipseşte orice veste despre dânsul. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Elisaveta Macreniuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[20]; „Silvestru a lui Nicolai Cuciurean, născut în Ciudei, la 25 faur 1884, chemat la arme încă la începutul războiului, în 1914, a dispărut, lipsind din 15 septembrie 1914 orice ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Nastasiei Cuciurean, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[21].

1919, august 28: În vizită prin Bucovina, Nicolae Iorga are parte, „la Vicovul de Jos, de unde e Nistor, la Vicovul de Sus, la Ciudei, la Storojineţ, (de) mişcătoare întâmpinări”. Preotul „de la Ciudei, un respectabil septuagenar”[22] îl primeşte cu inima deschisă.

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Ciudei făceau parte: Preşedinte: Vasile Rei, consilier de tribunal şi şef al ocolului judecătoresc Ciudei; Locţiitor: Iosif Nestmann, judecător; Reprezentantul Administraţiei: Isidor Măcescu, consilier superior de administraţie, Storojineţ; Locţiitor: Dr. Friedrich Kucinski, secretar administrativ, Storojineţ; Reprezentantul Băncii regionale: Mihai Bendevschi, paroh, Crasna; Locţiitor: Gheorghe Popescu, diriginte şcolar, Ciudei; Expert agricol: Orest Prelici, referent agricol, Storojineţ; Locţiitor: Ion a lui Gheorghe Cuciurean, brigadier silvic, Ciudei; Reprezentantul proprietarilor expropriaţi: Alexandru Stîrcea, proprietar mare, Crasna; Locţiitor: Meier Gross, proprietar mare, Banila pe Siret; Inginer hotarnic: Iosef Kubelka, inginer hotarnic superior, Ciudei; Locţiitor: Krudowski Stanislau, inginer hotarnic civil, Coţmani; Reprezentanţi ai ţăranilor: Pavel Percec, agricultor, Crasna; Dionisie Ciocan, agricultor, Ciudei; Locţiitori: Vasile Bicer, agricultor, Cupca, Ion Hoinic, agricultor, Banila pe Siret”[23].

1919, septembrie 10: Decretul de confirmare a autorităţilor judecătoreşti. Începând cu 1 septembrie 1919, se confirmă „la autorităţile judecătoreşti din Bucovina, următoarele persoane[24]: La judecătoria Ciudei – Kanel Bruno, judecător de district cu rangul VIII”. În cadrul „permutărilor”, se muta la Cernăuţi, „Dr. Zallik Sigmund judecător cu rangul IX, în aceeaşi calitate, de la judecătoria Ciudei”, iar la Siret, „Schieber Arnold, judecător de district cu rangul VIII, de la judecătoria Ciudei, şi Brucker Maximilian, judecător cu rangul IX, de la judecătoria Ciudei”. La „Procuratura Statului de pe lângă tribunalul Suceava” se muta „Paczynschi Stanislaus, judecător la judecătoria Ciudei, substitut de procuror cu rangul VIII”, la Judecătoria Ciudei fiind aduşi: „Rei Vasile, judecător de district la judecătoria din Câmpulung, consilier conducător de judecătorie cu rangul VII, Busch Rudolf, auscultant la tribunalul Suceava, judecător cu rangul IX, Nestmann Iosif, auscultant la tribunalul Cernăuţi, judecător cu rangul IX şi Dr. Roseblatt Alfred, auscultant la tribunalul Suceava, judecător cu rangul IX”.

1922: „Având în vedere concursurile publicate, cererile prezentate şi propunerile făcute de revizorate, Consiliul şcolar al ţării a făcut, în şedinţa din 27 Martie 1922, sub preşedinţia domnului Director general delegat al învăţământului din Bucovina, următoarele numiri, pe ziua de 1 Aprilie 1922: a). în calitate de învăţători superiori: Gheorghe Popescul la Ciudei”[25].

1936: În „Ciudei, la ieşirea din sat spre Crasna, primul cuib de legionari, lucrând 7 săptămâni, a săpat o fântână, îmbrăcând-o în colac verde de lemn, iar lângă ea au suit o capliţă, cu o cruce, pe care au scris, din inima lor de ţărani legionari, aceste cuvinte: „Creştine / Nu trece / Fără să te închini / lui Dumnezeu / Pentru mântuirea / Neamului tău”. Iar pe fântână au scris versurile lui Gheorghe Coşbuc: Altarul de jert-al naţiunii să fim / Şi sufletul neamului nostru… – Ridicată de legionarii lui Codreanu, ciudeiu 1936”[26].

La Ciudei s-au născut filologul Constantin POPESCU (16.05.1907) şi doctorul în silvicultură Constantin BLÎNDU (19.04. 1927). Un rapsod bucovinean cu renume în perioada interbelică a fost Lazar al lui Istrate POPESCU din Ciudei.