Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Carapciu pe Siret | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Carapciu pe Siret

 

CARAPCIU PE SIRET. Aflat pe malul stâng al Siretului, în megieşia satelor Hliboca, Prisăcăreni, Cupca şi Iordăneşti, satul de răzeşi Carapciu beneficiază de o primă atestare documentară, în 17 martie 1573, când presupusul strămoş al lui I. G. Sbiera, Sima Zbiearea, care cumpărase, de la Ştefan cel Mare, satul Carapciu pe Siret, este menţionat în uricul lui Ioan Vodă, prin care „Iuraşco şi fratele său Vladco, copiii lui Fădor, nepoţii Magdei şi a surorii ei, Muşa, strănepoţii lui Sima Zbiearea” moştenesc satul bunicului lor.

 

În 11 mai 1663, unul dintre părtaşi, Tănasie Talpici, dăruia „din stâlpul de sus a treia parte, partea de mijloc, şi cu trii lazuri, care le-am făcut din topor, cu mâna me, anume un laz Odae, cu pomăt, şi alt laz, Hlebecioc, din gios de Racoviţă, între Mocira, păr supt Pogoriloţ, şi al treilea, în Bereznic”, nepoatei sale, Avrămia Bohetereţ, cu condiţia ca nepoata să îl îngrijească până la moarte.

 

Un alt neam răzeşesc din Carapciu este cel al Mironeştilor, menţionat într-un act de danie, din 20 iunie 1678, la care Gligoraşco, nepotul lui Iasac Mironescul ot Carapciu, era martor.

 

În 20 octombrie 1699, un grup întreg de răzeşi din Carapciu, format din călăraşii Ion Negrul şi Ştefan, din Tănase Chihai, din diaconul Ioan Popovici şi din popa Matei, participă la hotarnica satelor Putila şi Lucavăţ.

 

În 11 mai 1706, când Gavrilaş Frunză şi jupâneasa Gafiţa, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan şi Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borşan, părţile de moşii moştenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costeşti, în Comăreşti, în Budiniţă şi pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească şi de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moşie în Berhomete, în Lucavăţ, în Panca şi în munte, în ţănutul Sucevii, şi în Vaselev, în ţănutul Cernăuţului”.

 

În 5 iulie 1750, Constantin Mihail Cehan Racoviţă trimite la Carapciu pe Siret pe marele vornic Constantin Razul, ca să-i împace pe ţărani cu răzeşii lor în privinţa tocmelilor agricole.

 

Mănăstirea Putna dobândeşte, prin danie, o parte din moşie şi din vatra satului, aşa cum menţionează un uric datat în 11 iulie 1760.

 

În 1772, s-a stabilit la Carapciu, pe moşia mănăstirii Putna, plugarul Mihai UNGUREAN, din Cuşma, împreună cu soţia şi patru fete.

 

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Caapciu din Ocolul Berhometelor „57 – toată suma caselor”, însemnând 2 mazilili, 2 maziliţe sărace, 9 femei sărace, 1 nevolnic, 3 popi şi 40 birnici.

 

În 1775, satul Carapciu pe Siret mai avea doar 3 mazili şi 1 popă, dar şi 62 familii de ţărani. Cei trei mazili erau Aniţa Jieniţa, care, în 12 aprilie 1794, dăruieşte copiilor ei, Ilinca, Dumitraş, Gligorie şi Paraschiva, jumătate din satul Carapciu, Neculai Grigorcea, căsătorit cu Maria Volcinschi, care, în 26 decembrie 1796, lasă moşia fiului lui, Ilie Grigorcea, şi, desigur, mănăstirea Putna.

 

În 8 aprilie 1782, vechilul Ion Mitescul căpitan, declară, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, că vornicul Nicolae Roset stăpâneşte satul Carapciu pe Siret.

 

Biserica cu hramul Sfinţii Cosma şi Damian din Carapciu pe Siret, înălţată, în 1816, de Ilie de GRIGORCEA, avându-l ca patron, şi în 1843, pe baronul Ilie de GRIGORCEA, avea, în acel an, 548 enoriaşi, dar postul de paroh era vacant. În 1876, în comuna bisericească Prisecăreni, cu biserică zidită, între anii 1798-1803, de Ilie de GRIGORCEA şi de ceilalţi mazili din sat, şi Carapciu, întâietatea o avea biserica din Prisecăreni, cu hramul Sfântul Ioan Teologul, iar cea din Carapciu pe Siret era considerată filială, numărul total al enoriaşilor fiind de 1.277 suflete. Patron al ambelor biserici era baronul Alexandru de GRIGORCEA, iar paroh era George FILIEVICI.

 

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Storojineţ – Storojineţ (Curte districtuală), Banila Moldovenească pe Siret, Broscăuţi, Budeniţ, Cireş cu Opaiţ, Ciudin cu Neuhütte (coliba nouă), Davideni, Igeşti, Iordănești, Camenca cu Petriceanca, Carapciu pe Siret cu Hatna, Comareşti, Comareşti Camerale cu Althütte (coliba veche), Crasna-Ilschi cu Glashütte (fabrica de sticlă), Cupca, Panca, Pătrăuţi pe Siret, Prisăcăreni, Ropcea, Suceveni sau Pomeşti, Zadova”[2].

 

Şcoala din Carapciu pe Siret, cu 5 clase, funcţiona din toamna anului 1889[3].

 

O colectă de produse agricole pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, făcută, în 1897, la Carapciu pe Siret şi la Prisecăreni, de „zelosul preot Maximilian MITRIC”, de cantorul Clementie SCRPCARIU şi de gospodarul Nicolaiu CÎRCIUL, menţionează următoarele lume de localnici din cele două sate: Domnica lui Vasile SAUCIUC, Maria lui George SAUCIUC, George IVANEŢ, Paraschiva lui Simion CIORNEI, George CIORNEI, Ştefan CIORNEI, Maria lui George alui Ioan ŞORODOC, Paraschiva lui Ioan CÎRCIUL, Toader alui George CÎRCIUL, Domnica lui Constantin CÎRCIUL, Domnica lui CIORNEI, Mihai alui George ŞORODOC, Simion DÎCĂ, Aniţa lui Dimitrie TOVARNIŢCHI, Mara lui L. TOVARNIŢCHI, Ecatarina lui Ioan IRIMESCU, Maria lui Ioan BEZOŞCO, Aniţa lui Mihai HRANICIUC, L. CULEAC, Ioan BEZUŞCO, Maria HREUŞEŞEN, Nicolai IVANEŢ, Paraschiva lui Vasile ZEGREA, Nicolai DABÎCĂ, Nicolai CALANCEA, Domnica lui Simion CALANCEA, Ecaterina lui Teodor CALANCEA, Paraschiva lui Andrei CALANCEA, Anastasia lui Onufrei BILENCHI, Maria lui George ZEGREA, Maria CULEAC, Fl. alui Ioan ZEGREA, Agafia lui Toader LEVIŢCHI, Domnica lui George ZEGREA, Ioana lui Ioan ZEGREA, Sava CULEAC, Ştefan ZEGREA, Todosia lui Ştefan ZEGREA, Mihai ZEGREA, Ioan alui George ZEGREA, Anastasia lui Nicolai ZEGREA, Petre ZEGREA, Acsenia lui Mihai ZEGREA, U. WUCHER, Alexandra lui Petre ZEGREA, Domnica lui Ioan BUTIAC, Maria lui Ştefan BUTIAC, Irina lui Ioan DABÎCA, Fedor alui Teodor STRATULAT, Domnica lui Ioan BEZUŞCO, Maria lui Ioan ZEGREA, Maria STRATULAT, Irina lui Andrei STRATULAT, George BANILEAN, Tecla lui Ioan Ioan NICOLAEVICI, Aniţa lui Petru STRĂTULAT, A. CLAINER, B. SCHLOMIUC, Fl. ŞORODOC, Paraschiva lui Andrei IVANEŢ, Teodor LEORDA,  Anastasia lui Ioan SANDULEAN, L. SENCU, Irina lui Ioan SENCU, Paraschiva lui Lazar SENCU, Florea lui Vasile UNGUREAN, George LEORDA, Paraschiva lui George LEORDA, Maranda LEORDA, Ileana lui Ioan MEŞEŞEN, Maria lui Ioan MEŞEŞEN, Samfira lui Lazar PRISECĂREAN, Iohana HLADIUC, Ioan OLARAŞ, Ioan UŞULEI, George PRISĂCĂREAN, Varvara lui Ioan UNGUREAN, Eudochia lui George TĂRÎŢĂ, Ioan VIZNIUC, Aniţa lui Simion GÎRCIUL, Samfira lui Ioan ROTARIU, Alexandra lui George PORTARIU, S. ROLL, B. KATZ, Ch. FISCHBACH, Paraschiva lui Mihai SOVINSCHI, Nicolai DOBOŞ, Feodor PACICOVSCHI, Andrei VILCOVSCHI, Mihai PAUŞ, Constantin SCRIPCARIU, Lazar GORACIUC, Antimia SOVINSCHI şi George COBEL[4].

 

1902: Însoţirea raiffeisiană din Carapciu pe Siret şi Prisecăreni s-a înfiinţat în 6 noiembrie 1902, sub preşedinţia boierului Modest cavaler de Grigorcea, harnic întemeietor de bănci populare prin satele Bucovinei, ajutat de Dr. Radu cavaler de Grigorcea, vistiernic fiind C. C. Cobali. Modest cav. de Grigorcea era, pe atunci, şi primar al comunei Carapciu pe Siret, comună în care parohi erau Ilie Hostiuc şi Maximilian Mitric, iar Ilarion de Iacubovici era învăţător.

 

1906: „Filiala societăţii Doamnelor Române din Carapciu, care e condusă de dna Maria de Grigorcea şi de dna Olimpia Hostiuc, a împărţit, duminică, în 11 noiembrie, la un număr însemnat de copii sărmani, haine şi încălţăminte. Aceasta filială e atât de bine condusă, încât dispune de un fond de rezervă de peste 2.000 coroane”[5].

 

În 1907, Prisecărenii sau, cum i se mai zicea, Strâmtura, cu Delenii şi Câmpul Seliciului (777 enoriaşi), Carapciu pe Siret, cu Hatna şi Opaiţeni (1.422 enoriaşi), se aflau cu bisericile sub patronajul familiei GRIGORCEA (Modest, patron la Carapciu, iar Mihai, în Prisecăreni), paroh fiind Ilie HOSTIUC, născut în 1851, preot din 1876, paroh din 1880, preot cooperator – Adrian LUPAŞTIAN, născut în 1877, preot din 1904, iar cantor, din 1900, Cassian ŞINDELAR, născut în 1848.

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Carapciul pe Siret, comună rurală, districtul Storojineţ, aşezată pe malul stâng al Siretului, între Iordăneşti şi Presecăreni. Suprafaţa: 8,24 kmp; popu­laţia: 1.065 locuitori, toţi români de religiune gr. or. Se compune din vatra sa­tului şi din cătunul Hatna. E străbătută de o şosea comunală, ce o pune în legătură, pe de o parte, cu Presecărenii şi Petriceanca, iar pe de alta, cu drumul districtual Storojineţ-Oprişeni, care trece prin apropiere. E staţie de drum de fier, a liniilor Berhomet-Hliboca şi Ciudei-Carapaciu, ce se întâlnesc aci. Are un oficiu poştal, o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică filială, cu hramul „Sfinţii Cosma şi Damian”, ce ţine de biserica pa­rohială, cu hramul „Sf. Ioan Evan­ghelistul”, din Presecăreni. La 1776, o jumătate din Carapciu era în posesia mănăstirii Putna, dăruită de mo­nahul Daniil Nacu, iar cealaltă jumătate era în posesia mazilului Antioh Volcin. Mai târziu, s-a mărit, prin aşe­zarea unei colonii, venite din Transilvania. Aci e o fabrică de spirt. Populaţia se ocupă cu agri­cultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 971 hectare pământ arabil, 98 hectare fânaţuri, 11 hectare grădini, 67 hectare izlaz, 799 hectare pădure. Se găsesc 92 cai, 690 vite cor­nute, 180 oi, 172 porci, 123 stupi. Carapciul pe Siret, moşie boierească şi fostă mănăsti­rească, cu administraţie spe­cială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 10,87 kmp; popu­laţia: 142 locuitori români şi israeliţi. Se compune din 2 moşii: Carapciul pe Siret propriu-zis, cu 101 locuitori, şi Iordăneşti, cu 41 locuitori”[6].

 

1908: „Auzind noi, locuitorii din Carapciu pe Siret, cum că forurile poştale vroiesc să ne impună, cu forţa, pe un străin la oficiuil poştal de aici, ne îndreptăm, încă o dată, şi pe această cale, cătră forurile poştale din Cernăuţi, cu rugămintea să nu ne bagatelizeze dorinţele noastre şi să ne trimită încoace, ca măestru poştal, numaidecât pe un român de legea noastră. Ne-am săturat de străini, care, până acum, s-au îmbogăţit pe pielea noastră şi, la tot prilejul, ne-au batjocurit şi adeseori chiar alungat afară din oficiul poştal. Dacă direcţiunea poştală va bagateliza, şi de astă dată, dorinţele noastre, dorinţele poporului, adică, din Carapciu pe Siret, vom întrebuinţa şi noi, atuncia, armele noastre. Nouă nu ne trebuiesc nici străini, nici renegaţi, ci numai un român curat, de legea noastră, ca măiestru poştal! / Mai mulţi Carapcieni[7].

 

1914-1918: Au vărsat sânge pentru Bucovina „rezervistul Ion Ivăncescul, Carapciu, Regimentul 22 Infanterie, rănit; sergentul Alexandru Ivăncescul, Carapciu, Regimentul 22 Infanterie, rănit”[8].

 

1920: „Deciziune de expropriere No. 285/20/3. Deciziunea Comisiunii agrare de ocol Storojineţ, cu care s-a decis exproprierea de 43 ha 81 a 42 mp din corpul dominical fasc. No. 434 Carapciu pe Siret din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene, proprietatea Fondului bis. ort. or., în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[9].

 

1921: „Potrivit dispoziţiunilor art. 12 şi 23 din regulamentul pentru Congresul bisericesc orto­dox român al Arhidiecezei Bucovinei, convocat, prin înaltul Decret Regal Nr. 2513 din 17 Iunie 1921, pe ziua de 3 Octombrie, la Cernăuţi, se publică următoarea listă a patronilor bisericeşti particulari, de lege drept credincioasă răsăriteană, îndreptăţiţi la alegerea de 6 reprezentanţi pentru acest Congres: Grigorcea Iancu cav. de, Carapciu pe Siret (Iordăneşti)”[10].

 

1922: „Având în vedere concursurile publicate, cererile prezentate şi propunerile făcute de revizorate, Consiliul şcolar al ţării a făcut, în şedinţa din 27 Martie 1922, sub preşedinţia domnului Director general delegat al învăţă­mântului din Bucovina, următoarele numiri, pe ziua de 1 Aprilie 1922: Dionisie Cuparencu la Carapciu pe Siret[11].

 

În 1939, Carapciu pe Siret avea trei cătune, Hatnii, Opăiţeni şi Uliţa sau Huliţa.

 

1941: „Radieri şi modificări în registrul exportatorilor: Fabrica de drojdie comprimată şi de spirt „Grigorcea –  Carapciu pe Siret”, Societatea Anon, din Carapciu pe Siret, înscrisă în registrul oficial al exportatorilor, sub Nr. 952, şi-a mutat sediui la Bucurasti, str. Regală Nr. 1, fiind înscrisă în registrul comerţului Bucureşti, sub Nr. 145 din 1940”[12].

 

1941: „Tablou de condamnaţii care au beneficiat de suspendarea executării pedepselor, conform decretului-lege Nr. 1.132/941, Monitorul Oficial Nr. 94 din 1941[13]: Ambrozie Mihai, muncitor, cu ultimul domiciliu în comuna Brodina, jud. Rădăuţi, născut în comuna Carapciu, jud. Storojineţ, condamnat de Trib. Mil. C. IV Arm., pentru rebeliune, la 2 ani închisoare corecţională şi 1 an interdicţie, conform art. 259 ai 260 din codul penal”.

 

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[14]: Timciuc Dragoş, caporal, ctg. 1939, cu ultimul domiciliu în comuna Carapciu, judeţul Storojineţ, mort la 6 iulie 1941”.

 

1942: „Având în vedere raportul dlui judecător al Judecătoriei mixte Storojinet Nr. 9.595 din 1942, din care se constată că numitul Bojescu A. Petre, din comuna Carapciu pe Siret, jud. Storojinet, sub ocupaţiunea rusească a săvârşit acte de duşmănie împotriva populaţiunii române, vătămând, prin faptele sale, interese româneşti; / Ţinând seamă de depoziţiile martorilor, aflate în dosarul cauzei, din care rezultă că susnumitul, ca funcţionar al regimului sovietic, a contribuit la deportarea mai multor familii româneşti şi a făcut propagandă anti-românească, aducând în public ofense poporului român şi răspândind ştiri tendenţioase… / Se retrage naţionalitatea română numitului Bojescu A. Petru din comuna Carapciu pe-Siret”[15].

 

1943: „Fabrica de drojdie comprimată şi de spirt „GRIGORCEA – CARAPCIU pe SIRET” / Societate anonimă Bucureşti, str. Clemenceau Nr. 7 / Bilantul per 31 Decemvrie 1948. / Activ: Casă numerar, per 31 Decemvrie 1942, lei 194.671. Imobile: cont imobil cf. inventar 1941, lei 1.306.938. Cont reconstrucţia fabricii lei 4.185.293. Cont reconstructia fabricii „lefuri”, lei 1.712,215. Total lei 7.204.446… Profit şi pierdere / Pierdere raportată din 1941, 4.441.347 lei…Pierdere pe anul 1942, lei 204.470. Total lei 6.630.826. / Fabrica de Drojdie Comprimată şi de Spirt Grigorcea – Caraociu pe Siret (Urmează două semnături)”[16].

 

La Carapciu s-au născut publicistul Eusebiu Mihăilescu (1 iunie 1912), lexicograful Constantin Duhăneanu (27 mai 1914) şi poetul Vasile Leviţchi (15 noiembrie 1921).

 

 

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 336

[2] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 33, 1876 p. 69, 1907 p. 149

[4] DEŞTEPTAREA, Nr. 15/1897, p. 124

[5] Apărarea Naţională, Nr. 13, Anul I, duminică 18 noiembrie stil nou 1906, p. 4

[6] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 44

[7] Apărarea Naţională, Nr. 46, Anul III, duminică 2 august stil nou 1908, p. 3

[8] Viaţa Nouă, IV, nr. 158 – Supliment, din 25 iulie n. 1915

[9] Monitorul Bucovinei, Fascicula 17, Cernăuţi, 1 iunie nou 1921, pp. 213-216

[10] Monitorul Bucovinei, Fascicula 16, Cernăuţi 21 iulie nou 1921, pp. 64-66

[11] Monitorul Bucovinei, Fascicula 8, Cernăuţi 21 aprilie 1922, p. 41

[12] Monitorul Oficial, Nr. 47, 25 februarie 1941, p. 942

[13] Monitorul Oficial, Nr. 122, 26 mai 1941, pp. 2856-2860

[14] Monitorul Oficial, Nr. 220, 17 septembrie 1941, pp. 5543-5549.

[15] Monitorul Oficial, Nr. 170, 24 iulie 1942, p. 6189

[16] Monitorul Oficial, Nr. 186, 11 august 1943, p. 5554