Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Caliceanca

Podul moldovenesc de peste Prut, iar dincolo de el, Caliceanca şi apoi Cernăuţii

CALICEANCA. „Caliceanca e spre nord-est de Cernăuţi. O parte se întinde pe vale şi pe o coastă lungă, alături cu Prutul, iar altă parte ajunge spre Horecea, între două coaste. Caliceanca, din Cernăuţi, mai că nu se vede defel. Aici se află o biserică veche de lemn, transmutată din Cernăuţi, în anul 1876, pe spesele Fondului. Ea era aşezată şi alcătuită de comuna bisericească, în 1783, pe locul bisericii ce se numea „Domnească”. Biserica Domnească a fost făcută de principele Moldovei, Nicolae Alexandru, înainte de 1735, iar în anul 1779 a fost mutată, de la Cernăuţi, de pe piaţa Sfintei Maria, de lângă Fântâna Turcească, la Şerăuţii de jos. Hramul bisericii din Caliceanca e la „Adormirea maicei Domnului”. Şcoala e de 4 clase. În 1894, umblau 81 Români, 50 Ruteni, 67 Germani, 39 Poloni, 5 Cehi. Aici e un Cabinet de cetire, „Sentinela”. Adunarea generală constitutivă a lui s-a ţinut Duminică, în 8 August 1897 stil nou. Aici mai este şi o filială a Societăţii Doamnelor Române din Bucovina”[1].

În 17 iulie 1886, pe când săpau trei oameni o fântână în curtea gospodarului Ioan Marteniuc din Caliceanca, la adâncimea săpăturii de 3 metri a ţâşnit, deodată, din pământ o flacără albastră, care le-a fript mâinile şi picioarele, dar au primit imediat asistenţă din partea medicului orăşenesc, dr. Flinker. „Locul unde s-a săpat fântâna conţine mult cărbune. Flacăra seamănă să se fi iscat din gazele care erau închise sub pământ şi care, ieşind la aer, s-au aprins”[2].

În 1890, satul avea cinci învăţători, pe P. Pitei, V. Mihalescul, E. Semaca, B. Kowalska şi pe S. Klimaszewska.

În 13 septembrie 1903, la petrecerea filialei Societăţii „Doamnele Române”, au subscris, dintre localnici, Eleana E. POPOVICI, Maria NICOROVICI, secretara MIHALESCUL, Nicolai VOITCO, Eusebie SCRIBA, Elisabeta VOITCO, directorul şcolar Petru PITEI, Argir VERENCA, Vladimir VOITCO, NICHITOVICI, Mihai HOTINCEAN, Ioan RUSAC, Alexandru MUTRUC, Nicolai CRICLEVICI, George MIHALESCUL, Coca SĂNDULEAC, Mihai HLUŞCO, Maria COSTIUC, Arcadi NICOROVICI, Ştefan RUSNAC, Ilie HOLENCIUC, Dimitrie GERMAN, Alexandra LUCHIANCIUC, Ioan ZERNIUC, Victor MIHALESCUL, domnişoara TAUBER, Ana ŞCUREI, Maria HOVANEŢ, Zoiţa COUŢUN, Ştefan COŞARA, Nicolai HAURILIUC, Georgi CRICLEVICI, Nistor TEUTUL, Simion HUMAILO, Grafiţa PRODANCIUC, Eugenia PERJUL, Petrea CRICLEVICI, Ludvig SENDEC, Nicoluţa PRODANCIUC, Alexandru RUS, Toder alui Vasile COŞARA, Dimitrie COŞARA, Ioan GUZIC, Mihai SCOBIAC, Alexandru LENCHIVSCHI, Florea ROSTOŢCHI, Ana alui Vasile COŞARA, Dimitrie PRODANCIUC, Ilie FACAS, Petrea HRENCO, Ioan COHUT, Ignaţ FOIT, Gheorghiţă alui Ioan MARCO şi Nicolai LENCO[3].

1897: „Mulţămită caldă aduce „Asilul de copii români din Cernăuţ“, strada Herescul, pentru mărinimoasele ajutoare ce au binevoit a oferi următorii binefăcători: un număr de persoane onorabile din Caliceanca, şi anume, după pilda frumoasă şi stăruinţa foarte meritorie a prezidentei de la filiala din Caliceanca a Societăţii Doamnelor Române, doamnei Ecaterina Mihalescul, şi a domnului Nicolae Mihalescul, domnii Nicolae Colţun, Toader Hutniac, Gheorge Gherman, Vasile Coşar, Petrea Coşar şi fiul, şi doamnele Ecaterina Hrencean, Ana Şcurei, Elisaveta Crauciuc, Ana Hreniuc, Casandra Moscaliuc, Ecaterina Regwald, Ecaterina Slemac, Maria Găina, Eeaterina Găina, Maria Smirnov, Maria Hotincean, Domnica Gherman, Maria Costiuc, Elisaveta Guzic, Elisaveta Repciuc, Maria Mihalescul, Maria Sanduleac, Maria Carniuc, Maria Criclevici, Maria Prodanciuc şi Ana Gherman un car plin de cartofi, curechi, ceapă, fasole, mazere, svecle, morcovi, petrinjel, ţelină, păpuşoiu şi făină”[4].

1904: „Ne coborâm din Cernăuţi pe lângă casele mici, sărace ale suburbiei Caliceanca. Îndată începe câmpul de un verde care prinde lumina ca o piatră scumpă. Iarba e plină de viorele, de mierea-ursului, de păpădii galbene; ostroave mici de flori sunt semănate pe întinderea păşunilor. Zarzării, cireşii din grădini sunt acum în floare şi presoară drumurile cu foi albe. Vazduhul tot e plin de mirosurile dulci ale primaverii. Jos, în vale, curge Prutul, pe care-l înjugă trei poduri”[5].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Calicianca, suburbie a oraşului Cernăuţi, numită astfel fiindcă acolo locuia, la început, numai sărăcimea; are 1.830 de locuitori, aproape toţi români şi de religiune gr. or.; o şcoală populară mixtă şi o biserică filială ortodoxă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Populaţiunea se ocupă cu grădinăritul, agricultura şi, în parte, cu creşterea de porci. Aci se aflau, pe vremuri, grădinile şi viile bogătaşilor Cernăuţului, care formează, astăzi, târla Sadki. Tot aci s-ar fi aflat, se zice, şi o biserică cu numele special de „Domnească”. Suburbia are 238,75 hectare pământuri arabile, 34 hectare fânaţuri, 58 hectare grădini, 53 hectare izlaz cu 30 hectare pădure. Se găsesc 63 cai, 209 vite cornute, 236 porci şi 40 de stupi”[6].