Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Cajvana

Stejarul Cajvanei dintotdeauna

CAJVANA. Atestarea documentară a satului Cajvana, legendat toponimic în strânsă legătură cu vremurile lui Ştefan cel Mare, este atestat documentar, sub numele Căjvenii, abia în 1575, când Petru Şchiopul întăreşte satul urmaşilor lui Luca Arbure, apoi în 29 iulie 1615, atunci când ctitorul mănăstirii Solca, Ştefan Tomşa al II-lea, sfinţindu-şi sfântul lăcaş, cumpără, „de la sluga noastră, Vasile Şeptilici, şi jupâneasa lui, Tofana, fiica Mariei, care a fost fiica lui Solomon vistiernic”, pentru 1.000 ughi (ducaţi ungureşti), „un sat lângă mănăstirea Solca, anume Căjvana, ţinutul Suceava, pe apa Căjvanei, unde cade în Soloneţ”. Stăpânirea aceasta, confirmată şi reconfirmată de şirul de voievozi care au urmat, până la secularizarea averilor mănăstireşti, sub austrieci, în 1783, anonimizează acest sat vechi şi durabil, care, tot pustiindu-se, de-a lungul timpului, pare să fi ajuns selişte pustie în 1774-1775 (nici Spleny, nici Werenka nu o menţionează).

De altfel, în hotarnica moşiilor mănăstirii Solca, din 1768, este menţionată „Săliştea Cajvanei, lângă pârâul Cajvana, unde am aflat şi urme de grădini, precum: cioate de vişini şi perji, iar pe vârful unui dâmb, cimitirul bisericii”.

Abia în 1780, după colonizări cu emigranţi ardeleni, satul este înregistrat cu 85 de familii, numărul acestora dublându-se, practic, până în 1784, în doar patru ani numărul familiilor ajungând la 161.

1797: „Cu privire la un al doilea caz de superstiție privind aducerea ploii, în Bucovina austriacă. În gazeta „Blätter für Litteratur, Kunst etc.” (anul IV IV nr. 296) s-a publicat un interogatoriu, datat Sfântul Ilie, în 24 iunie 1797, din care vedem următoarele. În ziua menționată, Flora Iliana și Titiana Buşeu, românce din Cajvana, s-au plâns că, împreună „cu mai multe fete și cu doi bărbați”, la îndemnul unui anumit Simeon Ropa, solomonarul satului lor, au fost trimise, ca vrăjitoare, „care ar fi trebuit să aducă ploaia”, după ce „s-au dezbrăcat și au fost examinate în părțile cele mai secrete, precum și pe întregul corp, în prezența multor oameni și a preotului (solomonarului – n. n.)”, au fost aruncate în apă. Întrebat despre aceste fapte, judecătorul local Michailo Putzu a declarat că „ancheta” a fost efectuată şi în Bădeuţi, şi în Burla (română) și în alte părți. Drept urmare, în Cajvana a fost luată decizia de a-i obliga „pe cei din comunitatea lor să poarte semnele unei vrăjitoare”, dar, cum nu știau aceste semne, s-a apelat la Simeon Ropa, care pretindea că le-a învăţat în țări îndepărtate, şi şi-a oferit serviciile sale. Mai întâi, sătenii bărbați erau examinați de doi bărbați, iar sătencele, de două femei. Aceştia ar fi trebuit să găsească „câteva semne” pe Flora Iliana și pe Titiana Buşeu, precum și pe alte trei femei și doi bărbați. Prin urmare, aceste șapte persoane au fost examinate, din nou, în prezența solomonarului și a altor șase persoane, și anume prin cercetare „completă”, făcută de Simeon Ropa, care, în cele din urmă, a spus „că toate aceste semne vrăjitoreşti trebuie să se fi spălat prin cufundare”. S-au găsit doar pe cei doi bărbați semne de vrăjitoare, „pentru că nu s-au scufundat ca ele”. Când judecătorul local Putzu a cerut părților să explice „ce este o vrăjitoare”, nimeni, nici măcar Simeon Ropa, nu a știut să o spună. Când a fost întrebat de ce a aruncat aceste femei în apă, el a răspuns: „Pentru că nu plouase de mult timp și speram să aducă ploaia, prin scufundări”. Şi o concluzie a acelei vremi: „Credința în magia ploii a fost, odată și poate chiar şi astăzi, împărtăşită de rutenii și românii din comunităţile rurale bucovinene”[1].

A existat, la Cajvana, o bisericuţă de lemn, ridicată abia în 1810, biserica actuală fiind construită şi sfinţită abia în anul 1895. În 1843, paroh al bisericii Sfântul Mihail din Cajvana, cu 1.395 enoriaşi, era Georgie CANTEMIR. În 1876, parohul Vasile ZURKAN păstorea peste 2.168 de suflete. În 1907, paroh în Cajvana era Ioan ILIUŢ, născut în 1855, preot din 1880, paroh din 1885, cantor fiind, din 1899, Paul ZYBACZYNSKI, născut în 1845.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Rădăuţi – Solca (judecătorie raională), Arbore cu Bodnăreni, Bălăceana, Botoşana, Clit cu Lichtenberg, Iaslovăţ, Cajvana, Comăneşti, Ludihumora, Pârteştii de Sus cu Soloneţul Nou sau Slovac, Cacica, Pârteştii de Jos, Poieni”[2].

1888: La Balul „Junimii”, din 12 februarie 1888, renumit „pentru eleganţa şi nobleţea sa, care cu drept cuvânt se poate numi bal de elilă”, participa, cu îndreptăţire, şi frumoasa „domnişoară Zurcan din Cajvana”[3].

O şcoală cu 6 clase a început să funcţioneze, la Cajvana, din toamna anului 1899[4].

1901: Renumitul dialectolog german Gustav Weigand a cules cântece, din Cajvana, de la un fecioraş de 12 ani, pe nume Gavril Ştirbu[5].

1904: „Aici luminile sunt mai multe. E sat mare, cu câteva case înalte, pentru funcţionarii şi fruntaşii locului… case adormite, garduri de nuiele, fântâni cu ciutură, dar fără roată, numai cu o oprelişte, fântâni cu cumpănă, cruci singuratice în margenea drumului”[6].

1904: „71 de lucrători din Cajvana, duşi de samsarul Leo Bartfeld din Rădăuţi, la România ţi înşelaţi de toată aginiseala lor”[7].

1907: „Marele sfat democratic a mai hotărât să ieie poziţie şi faţă de biserică şi de popi. Cu popii ne-am stricat, zic ei, căci ei ne-au prea pătruns năzuinţele şi scopurile noastre „ideale” şi „dezinteresate”, şi nu voiesc, în ruptul capului, să meargă cu noi. Dacă chiar popa Ioan Iliuţ din Cajvana, care, cu părere de rău, trebuie să mărturisim că nu este om prost, de rând, şi a fost un aderent foarte credincios al nostru, după ce l-a pus păcatele să deschidă ochii mai bine şi să pătrundă în daraverile noastre interne, dacă şi acesta, convingându-se de „idealurile” noastre, ne-a întors spatele şi ne-a părăsit, cu cine am mai rămas?”[8].

1907: „Din incidentul repausării Magnificenţei Sale, a dlui Dr. Vasile Găina, s-a trimis, din partea familiei decedatului, în 31 August 1907, conform datei poştale, şi venerabilului părinte Ioan Iliuţ, paroh din Cajvana, un anunţ funebral. Plicul a fost destul de lămurit adresat: „P. C. S . Ioan Iliuţ, paroh Cajvana“. Ce să vezi însă: după trei săptămâni, primesc familianţii repausatului anunţul înapoi (?!), se vede că din cauză că n-au putut afla locul destinat. Curioase de tot sunt însemnările poştale. Mai întâi, au cetit „Craiova”, în loc de „Cajvana”, astfel că anunţul ajunsese în România şi poartă sigiliul „Craiova – 2 septembrie 1907”. Acolo se vede că, neputând afla pe adresant sau ştiind că în Bucovina se află satul Cajvana, a trimis un funcţionar de acolo anunţul retour la Austria, scriind, deasupra plicului, cu plumbul, „Austria”. Nu mai ştim pe unde a mai cutreierat anunţul, dară a mai fost însemnat, cu creion albastru, cuvântul „Galiz”-(ien) – horribile dictu –, dară totuşi, în fine, marţi, în 24 septembrie a. c., a ajuns iară acolo de unde a fost trimis, numai nu în Cajvana, un loc, după cum se vede, şters de pe faţa pământului. Da, ştim sigur că, dacă s-ar fi adresat „Keschwana” şi nu „Cajvana”, atunci anunţul ar fi, acum, în mâinile adresantului. Nu ştim ce să zicem, să fie lipsă de cunoştinţă, e ignoranţă faţă de tot ce e românesc sau îndecomun tot mecanismul seamănă să aibă defecte mari. Acestea, la cunoştinţa direcţiunii poştelor din loc şi a deputaţilor noştri”[9].

1907: Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[10], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la Ana a lui Andrei CHIRILĂ (28 ani în 1914) din Cajvana.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Căşvana, comună rurală, districtul Gura-humora, aşezată pe pârâul cu acelaşi nume. Suprafaţa: 20,99 kmp; populaţia: 2.209 locuitori români de religiune gr. or. Este legată, prin şosele comunale şi drumuri de câmp, cu comunele învecinate şi cu drumul districtual Cacica-Rădăuţi,ce trece prin apropiere; are o biserică parohială, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Într-un hrisov din anul 1615, se face menţiune de această comună. O tradiţiune, ce circulă prin această localitate, spune că, într-un timp îndepărtat, ar fi existat, puţin spre Est, un sat cu numele Hrinceşti, care aparţinea mănăstireii Solca şi care a fost, cu desăvârşire, dărâmat de tătari. În mijlocul comunei se află un stejar bătrân, care are un perimetru de peste 10 m. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 1.424 hectare pământ arabil, 347 hectare fânaţuri, 30 hectare grădini, 120 hectare izlaz, 18 hectare pădure. Se găsesc 159 cai, 1.129 vite mari cornute, 964 oi, 1.068 porci, 78 stupi”[11].

1914-1918: Jertfele de sânge ale Cajvanei, pentru Bucovina, au fost făcute de „infanteristul Vasile Ciotu, Cajvana, Regimentul 22, rănit, rezervistul Vasile Chircu, Cajvana, Regimentul 22, mort” [12], „legionarul (adică voluntarul, prea tânăr ca să poată fi înrolat – n. n.) George Tofan, Cajvana, Comp. 2, rănit”[13]: „Vasile a lui Zaharie Holbura, din Cajvana, a participat la război şi ar fi căzut într-o luptă contra ruşilor, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabilă prezumţiunea legală a morţii, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Sofronia a lui Vasile Holbura, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[14]. „Vasile a lui Tanasi Mârza, din Cajvana, a participat la război şi ar fi căzut în o luptă pe frontul italian, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Titiana a lui Vasile Mârza, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[15]. „Toader a lui Constantin Moroşan, din Cajvana, a participat la război şi ar fi murit, în anul 1919, în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ana a lui Toader Moroşan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[16].

1920: „Deciziune de expropriere Nr. Ag. 173/20. Deciziunea comisiunii agrare de ocol Solca, cu care s-a decis exproprierea corpului dominical fasc. Nr. 387, Cajvana, din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene, în suprafaţă de 55 ha 16 a 28 mp, proprietatea Fondului bisericesc, în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[17].

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[18]: Galeş Miron, caporal, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Cajvana, judeţul Suceava, mort la 13 iulie 1941”.

1941: „Tabloul normaliştilor cu diploma de capacitate, numiţi în învăţământul primar, prin ,,incredinţare de post”, pe ziua de 1 octombrie 1941”[19]: Suşca Ioan, seria 1938, media 7,51, numit în comuna Cajvana, postul VI, jud. Suceava; Timiş Ioan, seria 1938, media 7,50, numit în comuna Cajvana, postul VIII, jud. Suceava”.

1943: „Tabel nominal, cuprinzând cultivatorii de sfeclă de la Fabrica de zahăr Iţcani, S. A. R., care au pierdut ordinele de mobilizarn pentru lucru: Ureche Grigore, ctg. 1925, Grup. 14 V. M., născut în comuna Cajvana, jud. Suceava, ordinul Nr. 154; Andrievci Gheorghe, soldat, ctg. 1927, Comp. 8 P., născut în comuna Cajvana, jud. Suceava, ordinul Nr. 156; Jucan Nichifor, soldat, ctg. 1927, Bat. 1 C. F., născut în comuna Cajvana, jud. Suceava, ordinul Nr. 588; Tofan Teodor, soldat, ctg. 1927, Comp. 1 P., născut în comuna Cajvana, jud. Suceava, ordinul Nr. 676”[20].

1945: „Prin Ordinul Nr. 319.634 din 15 Noemvrie 1945[21], se fixează, pe data de 1 noemvrie 1945, următorii învăţători la şcoalele aratate în dreptul fiecăruia: Anuţei Ioan, la Cajvana, p. 10”.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[22], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Luapaşcu Vladimir, de la Arbore, Centru, la Cajvana; Gavrilă Ioan, de la Cajvana, la Ivăneşti; Gavrilescu Ilie, de la Iţcani, la Cajvana”. „Tulvinschi Floarea, de la Cajvana, la Arbore, Clit, post VII, interese familiare; Maicovschi Eugen, de la Cajvana, la Şcheia, post I, interese familiare; Ivan Petru, de la Stroeşti, Gropeni, la Cajvana, post I, interese familiare; Ivan Elena, de la Hârşov-Vaslui, la Cajvana, post IV, interese familiare”[23].

1947: „Noi, maior magistrat Berneagă Vasile, preşedintele Curţii Marţiale a Comandamentului 4 Teritorial, / Ordonăm: / Ca acuzatul Chindriş Teodor, cu domiciliul cunoscut în comuna Cajvana, jud. Suceava, să se prezinte, cel mai târziu în 5 zile de1a publicarea în Monitorul Oficial a prezentei ordonanţe, la Curtea Marţială a Comandamentului 4 Teritorial, spre a fi judecat pentru crima de tâlhărie”[24].

1947: Tribunalul Suceava „admite cererea făcută de către Parchetul Tribunalului Suceava, cu adresa Nr. 3.209 din 17 Aprilie 1946 şi înregistrată la acest tribunal sub Nr. 5.651 din 18 Aprilie 1946 şi, în consecinţă, ordonă înregistrarea ulterioară a naşterii copilei Casandra Ştirbu în registrele stării civile pentru născuţi a comunei Cajvana, jud. Suceava, cu următoarele date: Numele: Ştirbu; prenurnele: Casandra, sexul femenin, fiica legitimă a lui Gavril şi Domnica Ştirbu, născută la data de 18 Aprilie 1944, în comuna Cajvana”; „ordonă înregistrarea ulterioară a naşterii copilului Gavril Negruşer în registrele stării civile pentru născuţi a comunei Cajvana, cu următoarele date: Numele: Negruşer; prenumele: Gavril, sexul bărbătesc, fiul legitim al lui Ioan şi Domnica Negruşer, născut la data de 26 Martie 1944, în comuna Cajvana, jud. Suceava”[25].