Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Bilca

BILCA. O branişte a mănăstirii Putna, deci un loc în care iobagii mănăstireşti făceau fânul şi păşteau cirezile şi turmele dumnezeieşti ale călugărilor, situată „între Bilce”, a fost atestată în 9 august 1551, privilegiul brănişterilor „între Bilce” fiind întărit şi în 10 aprilie 1645. Că braniştile însemnau altceva decât siliştile (vetrele de sat), dar tot nişte aşezări omeneşti o demonstrează austriecii, care înregistrează drept sate vechile branişti mănăstireşti.

Satul Bilca este menţionat ca atare abia în 1794, într-o hotarnică a satelor Cumăreşti şi Bănila. Din 4 martie 1827, este atestat şi un preot în Bilca, Dimitrie Bunceac, cel care scrie egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, să-i împrumute o mie de cuie de draniţă, căci riscă să-i plece meşterii şi să nu-i mai poată aduna până în toamnă. Deci, în primăvara anului 1827, Bilca avea şi biserică, una mică şi îngustă, dar încă neacoperită.

În 1843, satul avea 1.822 locuitori, iar la altarul bisericuţii înguste şi vechi slujea preotul administrator, acelaşi Dimitrie Bunceac, trecut BUNCZAK în analele Mitropoliei româneşti! În 1876, parohul Grigorie TOMOWICZ păstorea peste 2.611 enoriaşi (o notiţă cu creionul, pe sursă, îl trece preot cooperator pe T. BUMBAC). În 1907, paroh era Teodor NICHITOVICI, născut în 1834, preot din 1865, paroh din 1867, preot cooperator era George COJOCARIU, născut în 1878, preot din 1903, iar cantor era, din 1901, Vasile CÂRDEI, născut în 1865.

La Bilca a funcţionat, din 1861, o şcoală cu 5 clase, iar din 1890, şi o şcoală-filială, cu trei clase[1].

O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Rădăuţi – Rădăuţi (Târg cu tribunal districtual) cu Vadu Vlădichii, Andreasfalva cu Mitoca, Bădeuţi, Bilca, Burla, Frătăţii Vechi, Frătăuţii Noi, Fűrstenthal, Horodnicul de Sus, Horodnicul de Jos, Karlsberg, Marginea, Milişăuţii de Sus, Putna (cu mănăstirea), Satulmare, Straja, Suceviţa, Vicovu de Sus cu Bivolăria, Vicovu de Jos, Voitinel, Volovăţ, Seletin cu Frasin, Tomnatic, Rusca, Paltin, Plosca Camerale, Ulma, Ropoţel, Nisipitu, Bistriţa cu Cârşibaba, Izvor cu Iaroviţa, Sărata, Moldova, Şipot Camerale”.

1879: Majoritatea informaţiilor bucovinene pentru studiul „Vergelul” (viitoarea carte Datine, credinţe şi moravuri române), publicat în Albina Carpaţilor, i-au fost comunicate lui Simion Florea Marian „de Dnul Georgie Brăilean, învăţător din Bilca, sat în Bucovina”[2].

1888: La „Balul român de elită al „Junimei”, aranjat în sala Societăţii filarmonice germane”, cu scopul strângerii de fonduri pentru dăruirea unui mobilier bucovinean de salon prinţului moştenitor Rudolf, care vizitase Bucovina în 1887, au participat personajele elitei bucovinene, începând de la guvernator şi mitropolit, iar printre „doamne şi domnişoare, care au fost în costum naţional”, se număra şi „domnişoara Magior din Bilca”, care strălucea în compania celorlalte „ţărăncuţe” de circumstanţă, precum „doamna de Volcinscki, doamna Lomicovschi, domnişoarele de Vasilco” [3] etc.

În 1890, Bilca avea 3.115 locuitori, doi preoţi (Teodor Nichitovici şi Ştefan Sbiera), un cantor bisericesc (Vasile Cârdei), şase învăţători (Georgie Brăilean, Melania Brăilean, Iulia Velehorschi, Vasile Cârstean, Ioan Ştefureac şi Ştefan Sbiera), primarul comunei numindu-se Lazăr Cuciurean.

O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „George BRĂILEAN, conducătorul şcoalelor din Bilca”, menţionează, printre familiile comunei, pe: parohul Teodor NICHITOVICI, Lazăr CUCIUREANU, Constantin HURJUI, Iordachi MOISIUC, Ion JURUVLEU, Toader alui Simion PUHA, Niculai PUHA, Lautenti CÂRDEIU, Ştefan UNGUREANU, Paul CIUBOTARIU, cantorul Vasile CÂRDEIU, Ana alui Anton IRIMĂSCUL, Darie HORODNIUC, Ambrosie GALAN, Ion alui Constantin CÂRDEIU, Constantin CUCIUREAN, Paul BALAN, Vasile BALAN, Carp alui Lazăr PUHA, Paul IRĂMESCU, Gavril UNGUREAN, Toader MIHAILO, Constantin alui Vasile GALAN, Pintelei CONIAC, Georgi alui Alexandru GALAN, Nichita MUCEA, Lazar CÂRDEIU, Lazar alui Ion PUHA, Paul alui Costea GALAN, Chariton CUCIUREANU, Georgi alui Toader CÂRDEIU, Ilie HORODNIUC, Anghelina alui Gavril SAVU, Domnica alui Constantin CÂRDEIU, Zaharie MUNTEAN, Maria BRĂILEAN, Roman POPESCU, Ion alui Georgi CÂRDEIU şi Toader alui Vasile GALAN[4].

1892: „Doamna Maria Brăileanu (mama lui Traian Brăileanu – n. n.) a convocat, pe ziua de 31 ianuarie 1892, în comuna Bilca, o adunare, în scopul înfiinţării unei filiale a „Societăţii doamnelor române”. La această adunare au luat parte 163 persoane, care toate şi-au exprimat dorinţa de a înfiinţa o filială. De preşedină a fost aleasă doamna Maria Brăileanu, iar secretară – domnişoara Eleonora Magior, fiind autorizate a face paşi de lipsă spre activarea filiale”[5].

1892: Printre informatorii lui Simion Florea Marian, pentru cartea „Înmormântarea la români”, se numără şi bilcanul Iustin Cârdei, „student gimnazial”, în vreme ce pentru „Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile Românilor”, apărută în 1903, informatorii lui Marian au fost bilcanii „Chirilă Horodnic, agricultor”, şi viitoarea mare personalitate a Bucovinei, George Tofan.

„Bilca, comună mare românească, cu o şcoală de 6 clase şi cu una de o clasă, deci dară cu o sumă bunişoară de cărturari”, a înfiinţat Cabinetul de lectură „Isvorul” abia în 30 iulie 1902, cu 30 membri, sub prezidenţia preotului Teodor Nichitovici, vicepreşedinte fiind învăţătorul Vasile Cârstean. Din comitetul de conducere făceau parte primarul Lazăr Cuciurean (secretar), Pavel Irimescu (bibliotecar), Ioan Rei (cassar), Dimitrie Hurjui (controlor), Alexandru Galan (econom), Maximilian Mitric, Petru alui Vasile Cuciurean, Ilie alui Petru Vicovan (în comisia de control), Artemi Galan, Vasile Cârdei, George Galan, Carp Cuciurean şi Toader Vicovan (în juriul de arbitri)[6]. Prima manifestare, organizată de Cabinetul „Isvorul”, o petrecere populară, desfăşurată în cancelaria comunală, duminică, 31 august 1902, urma să fie încununată „cu teatru şi dans”[7].

Însoţirea raiffeisiană din Bilca a fost înfiinţată în 16 noiembrie 1902, când Eduard Haque, care convocase adunarea generală, preda direcţiunea lui Artemie Galan.

1906: „Filip Roteanu este o carte, scoasă zilele acestea de sub tipar, scrisă de cunoscutul scriitor poporal dl Silvestru Danilescu, diriginte şcolar în Strojineţ-Bilca. Preţul unui exemplar al acestei cărţi, întocmite pentru folosul agricultorilor, este 1 coroană. Pentru membrii societăţilor agricole şi a băncilor raiffeisiane va costa o carte 70 bani, dacă se vor procura mai multe exemplare la un loc. Doritorii de această carte se pot adresa la dl Aurel Voronca, conferenţiar agricol ambulant, Cernăuţi, la consiliul cultural”[8].

1907: Din comitetul naţional pentru districtul Rădăuţi, constituit vineri, 15 martie 1907, făcea parte şi „George Cojocar, preot în Bilca”[9].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Bilca, comună rurală, districtul Rădăuţi, aşezată pe malul stâng al râului Suceava şi lipită, la Vest, de Vicovul de Sus şi, la Est, de Frătăuţul Nou, de care este despărţită prin pârâul Bilca. Suprafaţa: 29,90 km p.; populaţia: 2.784 locuitori români, de religie gr. or. Cuprinde, pe lângă vatra comunei, şi târlele La Druc şi Vuleva. Ca căi de comunicaţie are drumurile ce vin de la Vicovul de Sus şi Frătăuţul Nou. Are o şcoală populară, cu 4 clase, şi una filială, cu o clasă; o biserică parohială, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, şi o casă de economie românească. S-a întemeiat în urma ocupării Bucovinei, pe teritoriul comunei Vicovul de Sus. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 1.371 hectare pământ arabil, 880 hectare fânaţuri, 17 hectare grădini, 218 hectare izlaz, 1.658 hectare pădure. Se găsesc 221 cai, 1.365 vite mari cornute, 532 oi, 791 porci şi 181 stupi. Bilca, moşie, atenenţă a moşiei cu administraţie partarticulară Vicovul de Sus, districtul Rădăuţi. Bilca, moşie, atenenţă a moşiei cu administraţie particulară Hardeggthal, districtul Rădăuţi. Bilca, râuleţ, afluent pe stânga Sucevei, ia naştere din pâraiele Bilca Mare şi Bilca Mică şi se varsă în Suceava, mai jos de satul Bilca, districtul Rădăuţi. Bilca Mare, pârâu, care, împreună cu confluentul său, Bilca Mică, dau naştere râuleţului Bilca, ce se varsă în Suceava. Izvorăşte de sub Poiana Bucului şi se împreună cu Bilca-Mică, după o ramificaţie abundentă, şi făcând cotituri foarte multe. Aceste două pâraie izvorăsc din Poiana Bucului, curgând pe întreaga lungime a părţii de sus a marelui sat Vicovul de Sus”[10]. „Vuleva sau Uleva, târlă, pendinte de vatra comunei Bilca, districtul Rădăuţi”[11].

În Primul Război Mondial, 1914-1918, au murit pentru Bucovina: „La propunerea doamnei Lucreţia Galan, din Bilca, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Iosif Galan. Doamna Lucreţia Galan susţine că soţul ei, Iosif Galan, a murit ca prizonier în Rusia”; „Toader a lui Gavril Civată, din Bilca, a participat la război şi ar fi murit, în prinsoare în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabilă prezumţiunea legală a morţii, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Iuona a lui Toader Civată, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”; „Silvestru a lui Todor Vicovan, din Bilca, a participat la război şi e dispărut din anul 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Domnica a lui Silvestru Vicovan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”; „Toader a lui Gavril Cioată, din Bilca, a participat la război şi ar fi murit în prinsoare în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ioana a lui Toader Cioată, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”. Printre eroii din Bilca s-au numărat şi „rezervistul Anton Strugariu, Bilca, Regimentul 22, rănit; infanteristul Andrei Ciubotar, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; infanteristul George Fusu, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; fruntaşul Silvestru Cuciurean, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; infateristul Petru Măsian, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; infanteristul Gavton Mucea, Bilca, Regimentul 22, rănit; corporalul Iustin Boca, Bilca, Regimentul 22, prizonier; infanteristul Iftimie Rusu, Bilca, Regimentul 22, prizonier; vânătorul Ion a lui Constantin Rusu, Bilca, Batalionul 30, rănit; infanteristul Teodor Balan, Bilca, Regimentul 22, rănit; i Infanteristul George Cârdei, Bilca, Regimentul 22, rănit Infanteristul George Cârdei, Bilca, Regimentul 22, rănit; infanteristul George Cârdei, Bilca, Regimentul 22, rănit.

1919: Din circumscripţia electorală nr. 6 Rădăuţi făceau parte comunele Bilca, Costişa, Frîtăuţii Noi, Frătăuţii Vechi – Comuna germană, Frătăuţii Vechi – Comuna română, Gălăneşti, Horodnicul de Jos şi Rădăuţi[12].

1920, ianuarie 17: „Contra Revecei lui Alexandru Chariton Irimescul, născută Nistor, s-a intentat acţiune de divorţ de către Alexandru a lui Chariton Irimescu din Bilca”[13].

1921: Goldstein Michel din Bilca ăşi chimbă numele în Goldström Michel[14].

1925: „În ziua de Sf. Gheorghe, s-a slujit parastasul întru pomenirea învăţătorului din comuna Bilca, judeţul Rădăuţi (Bucovina) George Brăilean şi a mintosului bărbat de şcoală George Tofan, fost director la Şcoala normală şi secretar general la instrucţie, în Cernăuţi, amândoi fii de ţărani din satul Bilca. Deşi, în această zi, o ploaie mărunţică şi deasă udase pământul însetat, încă de dimineaţă s-a adunat mulţime de popor creştin, săteni şi oaspeţi din toate părţile Bucovinei la biserica din Bilca. Sfânta liturghie a săvârşit-o părintele protopresviter Ion Bucevschi, în sobor cu preotul Dumitru Berariu şi preotul din Vicovul de sus, George Negură. La stârşitul liturghiei, a predicat părintele George Negură, în graiul poporal, arătând, în frumoasa sa cuvântare, de faptele merituoase, pe terenul cultural şi economic, ale acestor bărbaţi, ieşiţi din sânul poporului. Sfârşindu-se aceste slujbe bisericeşti, a ieşit toată lumea din biserică şi a plecat la şcoala din centru, unde s-a făcut dezvelirea tablei comemorative, întru eternizarea meritelor vrednicilor bărbaţi pomeniţi. Aici, dirigintele şcolar din Bădeuţi, dl Percec, în numele asociaţiei corpului didactic primar din judeţul Rădăuţi, a comunicat că această asociaţie a aşezat, pe peretele din faţa şcoalei din acest sat, o tablă comemorativă, spre a eterniza meritele bărbaţilor de şcoală George Brăilean şi George Tofan, şi a dat această serbare întru pomenirea lor. Salută cu respect pe oaspeţii sosiţi din apropiere şi depărtare, între care pe preoţii Dr. E. Băncescu, prefectul judeţului, N. Tcaciuc, inspector şcolar din Cernăuţi şi pe toţi învăţătorii adunaţi la această serbare. După sfinţirea apei, a luat cuvântul părintele Dr. D. Spânu, din Gălăneşti. Urmează apoi cuvântările domnilor: N. Simionovici, preşedintele asociaţiei centrale a corpului didactic primar din Bucovina, care, într-o cuvântare mai lungă, aminteşte, după putinţă, de toate meritele sărbătoriţilor pe terenul şcolar şi naţional; Dr. E. Băncescu, prefect de Rădăuţi şi reprezentantul guvernului, şi N. Tcaciuc (poetul, cărturarul – n. n.), inspector şcolar şi reprezentant al consiliului şcolar regional, apreciază, cu cuvinte elogioase, munca acestor bărbaţi meritoşi, pentru şcoală şi neam, îndemnând pe cei prezenţi ca să-i urmeze întocmai. Cu aceasta, s-a sfârşit partea oficioasă a acestei serbări, după care a urmat o masă familiară, în încăperile şcoalei, la care au luat parte popor şi cărturari. În decursul mesei, au vorbit domnii învăţători Nastasi, Secot din Coţmani, M. Vicol din Cernăuţi, D. Sorocean din Rădăuţi, Colibaba din Frătăuţii Noi şi Gavr. Ciobotariu din Bilca, apoi săteanul Pamfil Mihăilă, ca fost elev al lui George Brăilean, cel ce scrie aceste rânduri. La sfârşit, se ridică dl prof. universitar Dr. Traian Brăilean şi, în numele familiei celor pomeniţi, mulţămeşte asociaţiei corpului didactic judeţean pentru deosebita atenţiune faţă de răposatul său tată, George Brăilean, şi şcolarul acestuia, George Tofan, iar celor prezenţi, pentru binevoitoarea participare la această pomenire creştinească. Laudă se cuvine Asociaţiei corpului didactic primar din judeţul Rădăuţi pentru toată truda şi jertfa adusă, pentru a putea pomeni, cu vrednicie, pe însemnaţii bărbaţi ai şcoalei şi neamului, care au fost George Brăilean şi George Tofan. / Ion Bucevschi”[15].

1925: „Decorarea unui bun creştin. Aceasta s-a întâmplat în biserica parohială din comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, duminică, la 29 martie a. c. Gospodarul şi evlaviosul creştin Ştefan Gh. Gâză, din comuna Bilca, a făcut războiul şi a petrecut în liniile de foc. Pe când era în faţa focului duşman, a făcut jurământ că, dacă va scapă cu viaţă din război şi va ajunge sănătos la nevastă şi copii, va aduce, drept mulţămită lui Dumnezeu, un dar bisericii din satul său. Dumnezeu a împlinit dorinţa şi el şi-a împlinit făgăduinţa. Pe când unii descreieraţi, cum au ajuns pe acasă, au început a ridica icoanele de pe păreţii caselor, a face bajocură de sfânta cruce şi de sfânta biserică, bunul creştin Ştefan Gh. Gâza s-a purtat altfel. El, când a ajuns acasă, la familie, cu ajutorul nevestii sale, Măriuţa, a lucrat într-acolo ca să strângă banii trebuincioşi pentru un clopot la biserica din localitate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, au cumpărat ei, în anul 1924, pentru biserica parohială de aici, un clopot mare, în preţ de 30 mii de lei, şi o sfântă carte a evangheliei, în preţ de 380 de lei. Aceste daruri frumoase s-au sfinţit, cu mare parană, de trei preoţi, în ziua sărbătorii sfântului Ilie, sâmbătă, în 2 august 1925. Aşa şi-a împlinit acest bun creştin jurământul făcut pe când era cu viaţa în mare primejdie. Noi, preoţii din sat, am trimis ştire despre aceste daruri scumpe I. P. S. Mitropolitului de la Cernăuţi, de unde i-a sosit creştinului Ştefan Gh. Gâză o frumoasă adresă de mulţămire şi recunoştinţă, cu înalta binecuvântare arhierească. Preacinstitul Consistoriu arhiepiscopesc din Cernăuţi şi prefectura din Rădăuţi au făcut rapoarte, la înaltul minister de culte şi arte din Bucureşti, despre jertfa cea însemnată a parohianului Ştefan Gh, Gâză, în urma căror rapoarte Majestatea Sa Regele nostru a binevoit a-l decora pe acest vrednic creştin cu medalia „Răsplata Muncii pentru biserică clasa a II-a”. Duminică, în 29 martie, a sosit la biserica de aici prefectul judeţului, dl Dr. Em. Băncescu (şi dânsul preot – n. n.), dimpreună cu secretarul de administraţie, dl Dr. Ed. Claus. După sfânta liturghie şi cazania parohului din localitate, dl Claus a citit, în auzul tuturor celor de faţă, brevetul regal şi adresa ministerului de culte şi arte, care vestesc că Majestăţii Sale Regelui Ferdinand I i-a plăcut a-l decora pe creştinul şi gospodarul din Bilca, Ştefan Gh. Gâză, pentru fapta sa frumoasă. Domnul prefect, în frumoase cuvinte de laudă şi mulţămită, i-a atârnat pe piept decoraţia şi l-a sărutat frăţeşte pe faţă. Decoratul Ştefan Gâză, cu lacrimi în ochi, a mulţămit M. S. Regelui pentru binevoitoarea decorare, dlui prefect, pentru că s-a ostenit până la Bilca, ca în persoană să-l decoreze, şi preabunului Dumnezeu, că i-a ajutat să-şi împlinească jurământul făcut pe câmpul de luptă şi l-a învrednicit pe dânsul şi familia sa de aceste clipe prea frumoase şi plăcute. La sfânta liturghie, din această duminică, a cântat cântările bisericeşti un cor mixt de domni şi doamne, sub conducerea dlui institutor Ion Vicovanu, din Vicovul de Jos. Aceste cântări liturgice au înfrumuseţat foarte plăcut dumnezeiasca slujbă. După aceste petrecute în biserică, s-a dat o masă bogată în casa parohială, la care au luat parte: prefectul judeţului, dl Dr. E. Băncescu, secretarul de administraţie, dl Dr. Claus, preoţii şi învăţătorii din localitate, decoratul Ştefan Gh. Gâză, cu soţia sa, Măriuţa, coriştii din Vicovul de Jos, primarul şi secretarul comunei şi toţi epitropii bisericeşti. S-au ţinut frumoase cuvântări, iar la sfârşit s-a sfătuit dl prefect, cu cărturarii şi consilierii săteşti, cum să înceapă cu bine şi spor clădirea pentru şcoala a treia din acest sat. Acestea, întâmplate în duminică din 29 martie 1925, am socotit de bine să le tipărim în gazeta „Cultura Poporului”, pentru ca să ştie şi lumea ce se petrece în satul nostru, Bilca, din judeţul Rădăuţi / Preot Ion Bucevschi”[16]. O precizare: Ştefan Gh. Gâză se trăgea din neamul de răzeşi din Revcăuţi, Boian şi Cupca, reprezentat, în 1772, în faţa ofiţerilor lui Rumeanţev, de răzeşul Ion Gâză din Revcăuţi, din care descindem şi noi, Gâzenii din Mereni.

1940: Tablou de cărţile de capacitate (atestate de meserie – n. n.) eliberate de Oficiul Rădăuţi, anulate de minister prin decizia Nr. 66.017 din 1940”[17]: Mihăilă Traian, măcelar, domiciliat în Bilca; Galan Vasile, tâmplar, domiciliat în Bilca; Vicovan Leontie, dulgher, domiciliat în Bilca; Puha Iosef, morar, domiciliat în Bilca; Niculăică Alexandru, curelar, domiciliat în Bilca; Cuciureanu Onofrei, dulgher, domiciliat în Bilca; Mihăilă Gheorghe, dulgher, domiciliat în Bilca; Slas Iosef, morar, domiciliat în Bilca; Savu Elizeu, tâmplar, domiciliat în Bilca; Galan Gheorghe, tâmplar, domiciliat în Bilca; Leviţchi Iohan, morar, domiciliat în Bilca.

1940: „Listă de locuitorii care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate: Primăria comunei Bilca, judeţul Rădăuţi / Rusu Vasile a Ion, născut la 4 iulie 1878, în comuna Bilca; Rusu Ion a Vasile, născut la 31 ianuarie 1906, în comuna Bilca; Puhă Constantin, născut la 30 aprilie 1893, în comuna Bilca; Cârdei Iustin a Constantin, născut la 31 iulie 1901, în comuna Bilaca; Puhă Vasile a Precob, născut la 4 iulie 1912, în comuna Bilca; Vicovan Petru a Gheorghe; născut la 28 septembrie 1900 în comuna Bilca; Mihailă Gheorghe a Simion, născut la 21 august 1900, în comuna Bilca; Nistor Ion a Nicolai, născut la 25 august 1905, în comuna Bilca; Cioată Vasile a Nistor, născut la 24 februarie 1903, în comuna Bilca; Cioată Gheorghe a Nistor, născut la 19 iunie 1900, în comuna Bilca; Cioată Toader a Nistor, născut la 16 iunie1897, în comuna Bilca; Baicu Cozma, născut la 10 ianuarie 1907, în comuna Bilca; Savu Ermil, născut la 11 ianuarie 1903, în comuna Bilca; Foca Buraciuc, născut la 1 septembrie 1914, în comuna Bilca; Samson Buraciuc, născut la 22 iunie 1910, în comuna Bilca; Meletie Mihailiuc, născut la 7 septembrie 1915, în comuna Bilca; Ileana Mihailiuc, născută la 26 decembrie 1889, în comuna Bilca; Puhă Petru a Precop, născut la 10 octombrie 1905, în comuna Bilca; Cârdeiu Ilie, născut la 6 iulie 1904, în comuna Bilca; Ciobotaru Constantin, născut la 10 mai 1896, în comuna Bilca; Balţei Mihai, născut la 4 mai 1900, în comuna Bilca; Coniac Pamfil, născut la 18 octombrie 1891, în comuna Bilca; Galan Ambros, născut la 1 mai 1894, în comuna Bilca; Moisian Archip, născut la 16 noiembrie 1908, în comuna Bilca; Vicovan Vasile a Constantin, născut la 22 decembrie 1909, în comuna Bilca; Nistor Damian, născut la 16 noiembrie 1903, în comuna Bilca; Gheatău Samfira, născută la 7 iunie 1877, în comuna Bilca; Cuciurean Domnica, născută la 20 mai 1890, în comuna Bilca; Galan Andrei, născut la 31 ianuarie 1893, în comuna Bilca; Irimescu Vasile, născut la 4 septembrie 1903, în comuna Bilca; Galan Nicolai a Filimon, născut la 15 februarie 1915, în comuna Bilca; Eugeniu Gh. Cârdeiu, născut la 10 februarie 1897, în comuna Bilca; Sofian Constantin, născut la 18 mai 1907, în comuna Bilca; Mihailă Traian, născut la 27 noiembrie 1890, în comuna Bilca; Savu Dumitru a Toader, născut la 12 octombrie 1914, în comuna Bilca”[18].

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[19]: Bogdaniuc Constantin, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 6 iulie 1941; Galan Alexandru, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 13 iulie 1941; Puha Gheorghe, soldat, ctg. 1931, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 21 iulie 1941;

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[20], următorii învăţători şi învăţătoare: Coniac Elena, comuna Bilca, jud. Rădăuţi, media 7,20.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului ţcolae regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[21], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Mitriniuc Mihai, de la Marginea I, la Bilca II, şi Mitriniuc Elena, de la Marginea I, la Bilca II; Onică Virginia, de la Bilca, la Calafindeşti; Nichitovici Veronica, de la Frumosu, la Bilca, Nr. 1.

1947: „Se pun în retragere, pentru aranjarea drepturilor la pensie, pe data de 1 septernvrie 1947, următorii membri ai Corpului didactic primar: Cuciurean Maria, comuna Bilca; Cuciurean Gheorghe, comuna Bilca”[22].

Deşi o localitate relativ nouă, Bilca a dăruit culturii române mari personalităţi, începând cu publicistul, profesorul şi reformatorul de învăţământ bucovinean George TOFAN (5 noiembrie 1880), literatul, filosoful şi sociologul Traian BRĂILEANU (14 septembrie 1882), primul poet modern al Bucovinei, Mihai HORODNIC (25 iulie 1907), istoricul de artă George MUNTEAN (17 noiembrie 1932), inimitabilul rapsod al cântecului strămoşesc Vasile MUCEA (11 martie 1933), artistul instrumentist Constantin SOFIAN (16 martie 1945) şi graficianul satiric Pamfil HORODNIC (8 ianuarie 1955).