Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Argel

ARGEL. Înfiinţat în 1776, pe valea pârâului Argel, cu 97 de familii de colonişti galiţieni, satul s-a numit, iniţial, Ruşii Moldoviţei şi se învecina, în 1785, cu Putna, cu Straja, cu Sadova, cu Fundu Moldovei, cu Vatra Moldoviţei, cu Ciumârna şi cu Frumosu.

În 1843, când „Ardzel”, numit şi „Russ Moldowitza”, dar şi „Czumerna”, în evidenţele metropolitane, avea 1.412 locuitori, paroh era Manolie MATIASCHEWICZ. În 1876, când satul avea 2.240 locuitori, paroh era Vasile COCÂRLĂ. Altarul bisericii era slujit, în 1907, şi de parohul Teofilact BOCANCEA, născut în 1846, preot din 1873, paroh din 1876, espozit din 1900, şi de preotul Ioan BERARIU, născut în 1881, preot din 1906, şi de cantorul Dimitrie MOLDOVAN, născut în 1881.

Învăţământul, la Ruşii Moldoviţei, funcţiona, cu 4 clase, din 1872, iar în Argel, cu o clasă, din 1899[1].

Biserica din Ruşii Moldoviţei a fost sfinţită, Duminică, 8/20 Septembrie 1896, de arhimandritul şi vicarul general Vladimir de Repta, întâmpinat de „o mulţime de huţani călări, în pitorescul şi frumosul lor costum, împuşcând din pistoale şi strigând necontenit „Hura!”. Lângă biserica cea nouă din Ruşii Moldoviţei era ridicat un portal frumos. La acest portal îl primi pe I.P.C. Sa epitropia bisericească cu pâine şi cu sare, oferindu-i doi colaci mari şi frumoşi şi cu huşte de sare. Asemenea, îl aşteptară şi Evreii din loc, cu Tora lor”[2].

În „anii l897 şi 1898 se află în lucrare o cale de vagonete spre Dra­goşa (7 km), Ciumărna (8,6 km) şi Argel (7 km) [3].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza, „Argelul, sat, districtul Câmpulung, aşezat pe râul cu acelaşi nume. Suprafaţa: 5.710 km p.; popu­laţia: 275 locuitori, ruteni, de religie gr.-or., şi care se români­zează foarte încet. Cuprinde, pe lângă vatra sa­tului, 139 locuitori şi cătunele: Bradul, Dubul, Poharul, Poloneanca, Roseş, precum şi târla Plaievca. Este legat cu Ruşi-Moldoviţa printr-un drum mare, comunică apoi cu Putna, adică valea Sucevei, printr-un drumeag de călărie, ce trece peste muntele Oglinda, precum şi cu Breaza, adică valea Bro­dinei, printr-o potecă ce trece peste muntele Sihloia (1.225 m). Ca parohie, ţine de biserica din Ruşi-Moldoviţa; şcoală nu are. La 1776, era în posesia mănăstirei Moldoviţa. Populaţia, formală din huţani şi din colonişti transilvă­neni, se ocupă cu exploatarea pădurilor. Satul posedă 17 hectare pământ arabil, 498 hectare fâneţuri, 1 hectar grădini, 600 hectare izlaz, 108 hectare poieni, 4.446 hectare pădure. Se găsesc 75 cai, 573 vite cor­nute, 980 oi, 244 porci şi 16 stupi. Argelul se numeşte şi râuleâul Moldoviţa, de la locul de izvorâre şi până la salul Argel, distristrictul Câmpulung”[4].

„Având în vedere concursurile publicate, cererile prezentate şi propunerile făcute de revizorate, Consiliul şcolar al ţării a făcut, în şedinţa din 27 Martie 1922, sub preşedinţia domnului Director general delegat al învăţă­mântului din Bucovina, următoarele numiri, pe ziua de 1 Aprilie 1922”, se numeşte „în calitate de învăţători definitivi şi învăţătoare definitive… Climentie Stefanovici la Argel”[5].

În 1915, a căzut rănit pentru Bucovina şi rezervistul George Chiraş, din Argel, ostaş în Regimentul 22 Infanterie[6].

1919; Prin decizia judecătoriei din 7 mai 1919, „se declară Vasile a lui Ioan Kocerhan din Argel minor, din cauza boalei mintale. Ca curator s-a instituit Nicolai Kuşnir din Argel”[7].

1922: „Având în vedere concursurile publicate, cererile prezentate şi propunerile făcute de revizorate, Consiliul şcolar al ţării a făcut, în şedinţa din 27 Martie 1922, sub preşedinţia domnului Director general delegat al învăţă­mântului din Bucovina, următoarele numiri, pe ziua de 1 Aprilie 1922: Climentie Stefanovici la Argel” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 8, Cernăuţi 21 aprilie 1922, p. 41).

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943, următorii învăţători şi învăţătoare: Cotlarciuc Artemiza, comuna Argel, jud. Câmpulung, media 7,50” (Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552).

[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 55, 1876 p. 61, 1907 p. 68

[2] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 78/1896, p. 3

[3] Silvicultura şi industria silvică, de E. Guzman, tratată în limba română de J. cav. de Cuparenco, în Geschichte der österreichischen Land- und Forstwirtschaft und ihrer 1848-1898 / Supplementband, Wien 1901, pp. 81-231

[4] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 3

[5] Monitorul Bucovinei, Fascicula 8, Cernăuţi 21 aprilie 1922, p. 41

[6] Viaţa Nouă, IV, nr. 157 – Supliment, din 8 iulie n. 1915

[7] Monitorul Bucovinei, Fascicula 38, Cernăuţi în 15 iunie nou 1919, p. 8