Poezia, Corlata şi Naţiunea Mioritică | Dragusanul.ro

Poezia, Corlata şi Naţiunea Mioritică

Natiunea mioritica 1

*

De la Corlata nu poţi pleca aşa, ca un neom şi ca un fur, fără să guşti din bucate, în cadrul unui ospăţ şi el ritualic, săvârşit pe înălţimi, după datina veche, ca să te poţi bucura de frumuseţea perspectivei spre valea luminoasă a Moldovei şi spre munţii de dincolo de ea, începând de la cei ai Rarăului şi până la cei ai Stânişoarei.

*

În Corlata, dacă nu te numeşti Hogea – semn că ai descins din cea mai veche familie a satului, atunci cu siguranţă te tragi din Gavriil Persiec, grănicer năsăudean din Leşu Ilvei, stabilit aici în anul 1762, şi te cheamă Piersic. Există, desigur, şi alte familii, dar cu străbuni mai puţin viguroşi în iubire şi care nu au împărtăşit optica viceprimarului Florin Hogea, care are de gând să mai facă încă doi gemeni la 99 de ani (acum e flăcău tânăr şi săltăreţ, de doar 57 de primăveri – de asta are doar o fată şi o nepoţică), şi-abia după aceea să-şi facă bagajele finale.

*

Lăsând gluma deoparte, petrecerile de după poezie, la Corlata, sunt de toată frumuseţea. De data asta, am fost duşi la o stână turistică, undeva, între Corlata şi Berchişeşti, pe un deal-păşune, unde un domn Florin (rar prenume, la Corlata!) şi soţia domniei sale (blondă, frumoasă şi vrednică – leit Florin) a pus bazele unei stâni turistice, care, dacă nu ar fi hăituirea instituţională necontenită, de care suferă turismul românesc, ar putea avea un viitor demn de toată admiraţia. Mâncarea, făcută numai la ceaun, nu are egal, aşa cum nu are egal nici urda de Berchişeşti, din care eu, de regulă nemâncător de urdă, m-am înfruptat temeinic. Nu mai vorbesc de celelalte bunătăţuri, pentru că mi-au căzut cu tronc plăcintele “poale-n brâu”, pe care le-am recomandat băieţelului prietenei noastre Liliana Widocks cu un categoric “THE BEST!”, iar băieţelul, englez get-beget, dar care adoră, în România, peisajele şi mâncarea, mi-ar fi dat dreptate, desigur, dacă nu s-ar fi împotmolit în ordefuri, tocăniţă de miel, mititei la grătar şi aşa mai departe şi mai îndepărtate produse de neaoşa noastră “poale-n brâu”.

*

Doamna Widocks, pe care primăriţa Violeta Ţăran, mereu atentă la tot şi la toate, a identificat-o imediat şi a poftit-o în stână, mi-a adus (la fel şi lui Constantin Horbovanu) un album rock, pe care am să-l postez, înainte de toate, ca să-l fac gelos pe fecioraşu-mi Andi:

*

Rock Antehems 1

Rock Antehems 2

*

La stâna dintre Corlata şi Berchişeşti am stat până târziu. Am ieşit toţi afară şi, vreme de câteva ore, am sporivăit între noi, cu ochii pe valea Moldovei şi pe munţii de după. Câteva ore, ne-am bucurat de vară, de înserare şi de prietenia oamenilor din Corlata şi din Berchişeşti. Un tânăr, Ştefan Iulian Chilariu, secretarul Primăriei Berchişeşti, ne-a citit o poezie. Proprie, după cum am aflat, când am întrebat. Poezie poezie, aşa că e obligatoriu să-l reîntâlnesc. S-au spus bancuri cu poante inteligente, s-au povestit amintiri amuzante, s-a râs din toată inima. Şi cerul era atât de aproape, de parcă ar fi tras cu urechea.

*

Natiunea mioritica 2

Natiunea mioritica 3

Natiunea mioritica 4

Natiunea mioritica 5

Natiunea mioritica 6

Natiunea mioritica 7

Natiunea mioritica 8

Natiunea mioritica 9

Natiunea mioritica 10

Natiunea mioritica 11

Natiunea mioritica 12

*