plătind mereu cu-această viaţă vamă

*

ce şiruri de părinţi mă ferecară

pe-acest pământ aveam să prind de veste

când m-am născut prin ei a doua oară

la cumpănă de mituri şi poveste

plătind mereu cu-această viaţă vamă

pentru întoarceri calme în străbuni

când curmezişe buciumele cheamă

zvârlind în ceruri ultimii cărbuni

 *

ca să se lase noaptea somnoroasă

pe pleoapele femeilor din târg

şi să ascult cum visele apasă

pe sâni ca nişte mere date-n pârg,

dar e târziu şi e pustiu în mine,

iar buciume horesc la nesfârşit

de parcă-ar hotărî nişte destine

pentru acei ce sunt de zămislit

*

ca să mă uite într-o anonimă

clipită dintre cele ce se duc,

când văd în ceruri ultima lumină,

dar să-i stârnesc tăciunii nu apuc