Pitoresc şi răcoare? Pe Moldova, în sus şi în jos
*
În aceste zile, doborâte de caniculă, munţii care străjuiesc apele fundamentale ale Bucovinei înseamnă şi o răcorire a sufletului cu frumuseţe dumnezeiască, dar şi o firească răcorire trupească, apele, încă doldora de lini şi păstrăvi, fiind înfăşurate într-o briză proaspătă şi mângâietoate. Iar una dintre cele mai frumoase văi montane, necunoscută încă pentru locuitorii judeţului nostru, este cea a Moldovei, între Izvoarele Sucevei şi Fundu Moldovei, la Izvoare, pe muntele Bobeica, izvorând, într-o splendidă megieşie, şi Moldova, şi Suceava.
*
*
Nu mi-am propus să scriu despre parcursul Moldovei între Izvoare şi Fundu Moldovei (am făcut-o, în 1883, în coloanele ziarului judeţean “Zori noi”, ocazie cu care m-am şi însurat, la Breaza), ci doar să postez câteva fotografii, făcute din mersul maşinii, cu râul fundamental al istoriei noastre şi cu munţii Obcinilor Feredeului şi Mestecănişului, care, vătămaţi de efectele mineritului şi, în primul rând, de “scalde” (depozitele de steril), deja şi-au revenit, Sfânta Natură fiind medicul infailibil al planetei Pământ.
*
*
Pe valea Moldovei, într-un amestec armonios de modern şi de tradiţional, veacurile poposesc, adesea, împreună şi sfătuiesc. Dacă te aşezi pe o piatră netedă, de pe malul apei şi asculţi răbdător, cu siguranţă că vei auzi şi şoapta domoală a veacurilor, răzbind cu sufletul, în lină plutire, înspre dintotdeauna. Singurele condiţii ale acestui inefabil: să mergeţi, pe Moldova, în sus, până la Izvoare, iar la întoarcere, din Moldova-Suliţa, să daţi o raită şi pe valea Lucavei, acolo unde, alături de o surprinzătoare floră mediteraniană, veţi găsi şi afinişuri întinse, dar şi stoluri de hribi dolofani, care se arată lumii cu îndrăzneală.
*
*
Dacă vi se va face sete, puteţi bea cea mai proaspătă şi mai răcoroasă apă din lume (eu n-am izbutit mai mult decât o jumătate de căniţă), care vine, în ulucele şipotelor, şi ea din veacurile cu buni şi străbuni, întru veşnica pomenire a faptei. Călătorie plăcută!
*