Pictorul David Croitor, culegătorul de lumină

I-am văzut, pentru prima dată, lucrările într-o galerie de artă din Bistriţa. Am zăbovit mult, în faţa fiecărei lucrări, înainte de a mă interesa de numele pictorului. Mă copleşise lumina, desluşită în toate întrupările ei, lumina care zugrăveşte frumuseţea realităţii de fiecare zi. Lumina prin care trecem adesea indiferenţi, deşi înseamnă, fără tăgadă, privirea binevoitoare a bunului Dumnezeu. Lumina, pe care pictorul dornean, cu rădăcini în Moara de lângă Suceava, o culege răbdător, cu pricepere iniţiatică şi sigur pe sine, pentru a ne-o încredinţa, nu doar a o dezvălui. Lumina, spre şi la care datori suntem să tânjim, dar pe care puţini dintre noi izbutesc să o şi desluşească.

Violeta Codorean, directorul Casei de Cultură din Vatra Dornei şi, mai ales, mama unei superbe fetiţe, alături se Seniorul Artelor Plastice Bucovinene David Croitor

Ulterior, pentru că-i admiram nepământeşte opera, l-am cunoscut pe marele, dar discretul şi modestul creator, care trăieşte dumnezeirea cu înfrigurare, adesea şi ca spirit comunitar, şi pururea prin inspiraţie creatoare. Este creştin practicant şi, din această perspectivă, consideră că toate, dar absolut toate exprimările artistice ale oamenilor înseamnă “chipul şi asemănarea” cu cel care ne-a creat. Iar arta lui, întotdeauna luminoasă şi încrezătoare ca o închinare, înseamnă şi un omagiu adus frumuseţii efemerului, deci frumuseţii vieţii, pe care adesea o umbrim cu inutile dileme existenţiale. “Dacă trăieşti, bucură-te!”, pare să fie deviza creatoare a pictorului David Croitor, deşi nici deviza lui Alexandru Ioan Cuza (“Patrie şi Onoare!”) nu pare să se fi înstrăinat de sufletul lui încăpător şi toropit de blândeţea luminii.

Astăzi, culegătorul de lumină (cu penelul) împlineşte o anume vârstă, care nu este nici a sufletului său, nici a operei, ci doar a trupului, în călătoria lui printre miracole trăite şi, drept consecinţă, înţelese.

La mulţi ani, David Croitor,

şi Dumnezeu să ni te ţie

numai întru bucurie!