pe muchia unei secunde

*

mai trec bătrâni însinguraţi

într-o iubire-atât de veche

încât oraşul vede fraţi

chiar şi în cosmica pereche

cu umbre de copii orfani

şi cu priviri de prunci în faşă,

nicicând împovăraţi de ani,

ci doar de liniştea vrăjmaşă

*

a lumii care-i înconjoară

cu nedreptăţi necontenite

şi care, chiar de nu omoară,

înfig în suflete cuţite

încât şi plâng, şi mă-nspăimânt

când văd oglinzile răzleţe

precum răscrucile de vânt

cernind o altă bătrâneţe

*

pe paşii mei tot mai agale

înşiruiţi înspre niciunde

prin târgul întâlnit în cale

pe muchia unei secunde