Patrimoniu salvat de austrieci, distrus de români

Împăratul Franz Josef I – din Raimund Friedrich Kaindl

La cărţile, încă netraduse în română, ale profesorului cernăuţean Raimund Friedrich Kaindl am apelat adesea, din dorinţa de a înţelege şi alte perspective (iar Kaindl e mai român decât mulţi trombonişti români), lucrările lui surprinzându-mă prin pasiunea pentru mit primordial, cu explicaţii intuite în contemporaneitatea lui bucovineană. Kaindl era un savant, iar scrisul lui a trezit nostalgii româneşti şi în sufletele altor nemţi, care n-au precupeţit nimic pentru a salva, cât se mai putea, din străvechiul nostru patrimoniu. Veţi vedea, în ilustraţiile cărţilor lui Kaindl, şi un desen cu restaurarea bisericii Mirăuţi, dar şi o fotografie, cu biserica Sf. Gheorghe a mănăstirii Sf. Ioan cel Nou deja restaurată, în 1904, când se comemorau patru veacuri de la plecarea definitivă a lui Ştefan cel Mare şi când Romstorfer şi Des Loges deja înfăţişau românimii chipul reîntinerit al “Reginei” glorioase de odinioară, Suceava – cum fericit formula un alt german învrednicit la memorie, Wickenhauser.

Văzusem planul Cetăţii Sucevei şi în monografia recuperatorului ei, Romstorfer, dar abia acum mi-a atras atenţia prin statutul de proprietate comunitară suceveană pe care îl avea întreg dealul Cetăţii. Proprietate a oraşului, nu a primăriei. Proprietatea noastră, nu a lui Lungu & Co(ntracandidaţii) şi nici a Direcţiei Silvice Suceava, cum se întâmplă astăzi, datorită jalnicei încolonări de primari, dezinteresaţi de Suceava, pe care noi i-am tot proţăpit în fruntea bucatelor ciocoismului municipal.

Planul Cetăţii Suceava – în Raimund Friedrich Kaindl

Austriecii au încercat să ne salveze patrimoniul naţional românesc din Bucovina – o recunoştea, cumva înciudat, chiar şi Nicolae Iorga, în 1905. Dar de unde să ştie austriecii că, după harababura edilitară comunistă, va urma şi un dezastru arhitectonic decisiv, deversat de minţişoara despotică a primarului Lungu? În Suceava de astăzi, dacă vrei să simţi miresmele voievodale sau patriarhale de odinioară, nu ieşi la plimbare, ci intri într-un fond documentar al Bucovinei, pentru că numai acolo mai există Suceava, dar şi acolo copleşită de colbul ignoranţei şi al uitării.