Pârteştii de Jos şi misterul sacru al dansului

*

Sătenii din Pârteştii de Jos nu fac parte, în aparenţă, din Datină, dansurile lor, cu “Pădureţul” la loc de frunte, părând că sunt dansuri de strânsură, deşi, sub pretextul stilizat al unor hore căluşăreşti, ele sunt hore căluşăreşti, dar într-un port bucovinean adevărat, în care şi flanelele împletite sunt puse în valoare.

*

Dar „dansul este un semn de limbă şi este folosit şi realizat, ca un mister sacru, în diferite moduri, prin care gândul sau dorinţa sunt exprimate în loc de (sau pe lângă) cuvinte, pe care omul încă nu le posedă… În aceste dansuri, cunoaşterea a acţionat, ritualul a fost expus şi păstrat în memorie, tot mai viu, prin repetiţie, iar misterele, religioase sau de altă natură, au fost fondate pe baza de acţiune” (Churchward, Albert, The Origin and Evolution of Primitive Man, London, 1912, pp. 29, 30), iar pârteştenii izbutesc să creeze atmosfera de mister sacru, mizând pe simplitate şi pe măreţia umană care însoţeşte, dintotdeauna şi pentru totdeauna, această simplitate.

*