Dragusanul - Blog - Part 74

Ţinutul Vasluiului: Ocolul Crasnii

 

Stema Ţinutului Vaslui, în Almanahul Român 1866

 

 

Satele Băhnarii, Mânjeştii, Orzăştii, Tănacul, Beneştii, Bouşorii,

Soleştii, Turiţa, Ştiborenii, Bodescul, Bălţaţii, Gugeştii, Dumbrava,

Boţăştii, Porcişenii, Chirceştii şi Micleştii, Şerbeştii

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Băhnarii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Băhnarii

 

 

 

 

Birnici:

 

 

Vasilachi Tatul

Simion Arsăni

Neculai a Ştefanii

Ursul Ştefanii

Gavril Gentimir

Ion a Ursului

Merăuţă

Condorachi

Constandin, crav

Grigoraş Spătariul

Ion zet (al) morar

Neculai sin (fiu) crav

Ion Gentimir

Gavril Gruiul

Neculai a Lucăi

Sava Helgiul

Andrei Cumpănici

Ion Istrati

Miron Oajde

Gheorghe sin (fiu) Berescul

Andrei Donos

Iosif Roşculeţ

Dumitraşcu, ciobotar

Ioniţă a Stanei

Andronachi

Timoftii

Toader Spătar

Constantin Corniţă

Mateiu

Vasile Ghelii

Chirilă, plugar

Mihalachi, vier

Ioniţă Ţuvrilă

Dănilă, grădinar

David, grădinar

Tănasă, dârvar

Toader, chelar

Timoftii

Andrei, pas

Roman, pas

Ion, cioban

Gavril, cioban

Toader a Nastasiei

Vasile Donosăi

Ianachi Jijii

Ion a Afteniei

Gavril, morar

Nistor, pas

Ion Gârneţ, pas

Ioniţă, căpitan

Vasile Cotae

Gheorghi brat (frate) lui

Ion Coni

 

 

Holtei:

 

 

Simion fiul lui Cotae

Andrei fiul lui Istrati

 

 

Babele sărace:

 

 

Marie, morăriţa

Arteniasa

Nastasie

Paraschiva

Ilinca

Nastasie

Aftenie

 

 

Ruptaşi:

 

 

Manolachi Popa, cu dajde la Tutova

 

 

Ţigani:

 

 

Niţă Bejan

Toma fratele lui

Gavril fratele lor

Grigori, cobzar

Grigoraş, ciobotar

Petre, jude

 

 

Cotuceri:

 

 

Chiriac, argat

Ioniţă Cotae

 

 

Mazili:

 

 

Sava Chirică

Ion Chirică

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 218 şi 219

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Mânjeştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Mânjeştii

 

 

 

 

Mazili:

 

 

Vasile Găluşcă, mazil

Ştefan Găluşcă, ruptaş

 

 

Preoţi:

 

 

Ion Popican, preot

 

 

Călăraşi:

 

 

Ioniţă Cotae, călăraş

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 219

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Orzăştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Orzăştii

 

 

 

 

Mazili:

 

 

Tănase Manta

Ştefan, nepot Mantii

Vasile Mihoci

 

 

Ruptaşi:

 

 

Iftenii Manta

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 219

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Tănacul

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Tănacul

 

 

 

 

Ruptaşii:

 

 

Vlasii Cărare

Vasile Cărare

Vasilachi Cărare

Vârlan Cărare

Lupul Cărare

Ianachi Cărare

Ştefan frate lor

Anton Cărare

Stancu frate lui

Ion Cărare

 

 

Birnici:

 

 

Apostol Ghiban, pas la Iani, grecul

 

 

Diaconi:

 

 

Toader Cărare, diacon

Sava, diacon

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 219

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Beneştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Beneştii

 

 

 

 

Ruptaşi:

 

 

Ioniţă sin (fiu) popii

 

 

Diaconi:

 

 

Gavril, diacon

Constandin, diacon

 

 

Călăraşii:

 

 

Vasile sin Crâstii

Iordache Cărare

Constandin, sârbul

Chirică, sârbul

Crâstia, neputincios

Ştefan fratele lui Iordache, tij (la fel) neputincios

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 219

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Bouşorii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Bouşorii

 

 

 

 

 

Mazili:

 

Iorga Burghele

 

 

Preoţi:

 

 

Popa George

 

 

Diaconi:

 

 

Grigoraş, diacon

Gherasim, monah

 

 

Călăraşii:

 

 

Simion Vulpe

Neculai sin (fiu) Ilieş

Sandul fiul aprodului

Andronachi brat (frate) lui, holtei

Ioniţă fratele lui, holtei

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 219

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Soleştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Soleştii

 

 

 

 

Birnici:

 

 

Ianachi Chituţă

Ion Chituţă

Mardari Bucată

Pricopii Cucul

Ion Ciolac

Ştefan, scăfar

Nechita Roşul

Maftei sin (fiu) Gherasim

Ioniţă Bucată

Iosif fiul lui Alexandru

Neculai Filip

Grigorii Hodoş

Tofilat

Ştefan, cioban

Vasile, surugiul

Grigoraş Panfile

Vasile, herghelegiu

 

 

Babele de aici:

 

 

Nastasie

Măriuţa

 

 

Mazili de aici:

 

 

Grigoraş Moscul

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 219, 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Turiţa

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Turiţa

 

 

 

 

Ruptaşi:

 

 

Ion Bândac

Grigori Turiţă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Ştiborenii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Ştiborenii

 

 

Mazili:

 

 

Ioniţă Mardarii

 

 

Ruptaşi:

 

 

Ioniţă sin (fiu) Popa

Zaharia brat (frate) lui

Ştefan Ugle

Toader Pitic

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Bodescul

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Bodescul

 

 

 

 

Birnici:

 

 

Vasile Turcul

Miron Caprău

Ignat

Ion Botezat, slugă

 

 

Mazili:

 

 

Ştefan Darii

Toma Cogălnician

Iordachi Ciotca, priş ot (vine din) Fălciu

 

 

Ruptaşi:

 

 

Tonică

Iordachi fiul popii

Andrei fratele lui

Ioniţă Bârsă

Gheorghi Negel

Condărat Pitic

Ursachi Ugle

 

 

Preoţi:

 

 

Popa Gheorghi

Popa Ion

 

 

Diaconi:

 

 

Artenii, diacon

Gavril, diacon

Ursachi, diacon

Ioniţă, diacon

Macari, diacon

Scărlat, diacon

Ion, monah

Vasile, monah

 

 

Călăraşi:

 

 

Toader Sărindar

 

 

Babele:

 

 

Măriuţa, oarbă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Bălţaţii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Bălţaţii

 

 

 

 

Scutelnici:

 

 

Mihai, liahul, al Sandului Bosii, medelnicer

 

 

Călăraşi:

 

 

Ichim Costachi

Ifrim

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Gugeştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Gugeştii

 

Ai dumneaei stolnicesei Micleascăi

 

 

 

 

Birnici:

 

 

Ion, chelar

Constandin Beşicuţă

Antohi, blănar

Năstasă Cotluc, herghelegiu

 

 

Preoţi:

 

 

Popa Petre

 

 

Diaconi:

 

 

Toader Beghet, diacon

 

 

Ţiganii:

 

 

Constandin Câmpul

Stan

Ursul, herar

Ursul, viziteu

Toader

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Dumbrava

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Dumbrava

 

 

 

 

Mazili:

 

 

Vasile nepot pivniceriului

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 220

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Boţăştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Boţăştii

 

 

 

 

Birnici:

 

 

Apostol Chinan

Toader Plop

Petre, văcar

Tofan Struţă

 

 

Mazili:

 

 

Neculai Chirica

Petre Codrian

 

 

Ruptaşi:

 

Constandin Loghin

 

 

Preoţi:

 

 

Popa Andrei

 

 

Diaconi:

 

 

Pavăl Struţă, diacon

Vasile, diacon

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 220, 221

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Porcişenii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Porcişenii

 

 

 

 

Mazili:

 

 

Simion Turbat, vornic de Poartă

Grigore Aliuş, mazil

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 221

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Chirceştii şi Micleştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Chirceştii şi Micleştii

 

Ai dumisale paharnicului Sandul Miclescul

 

 

 

 

Birnici:

 

 

Vasile, cioban

Ioniţă, cojocar

Timofti sin (fiu) Onică

Silvestru brat (frate) lui

Ion Mihul

Lupul Rănitul

Constandin Briabăn

Ştefan fiul lui Iacob

Tănasă Gherman

Neculai, herghelegiu

Vasile, vornic

Ion fiul lui Ursul

Ştefan fratele lui

Iftenii fratele lor

Constandin fratele lor

Ioniţă fratele lor

Grigoraş a Moşniagului

Zaharie Carpu

Gheorghi Hurjui

Toader Tătarul

Iancul Zgârbură

Ioniţă Teclici

Maftei fiu lui pânzar

Condrat Teclici

Sandul, olar

Ion Poloboc

 

 

Preoţi:

 

 

Popa Andrei

 

 

Diaconi:

 

 

Costin, diacon, dascăl

 

 

Ţiganii:

 

 

Toader, apar

Radul, vezeteu

Toader, vezeteu

Toma Budăiu

Bârsă, scripcar

Andrei, ciobotar

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 221

 

 

 

 

 

Ţinutul Vasluiului: Şerbeştii

 

 

5 iulie 1774

Ocolul Crasnii

 

 

 

Şerbeştii

 

A dumnealui banului Sandul Miclescul

 

 

 

 

Scutelnici:

 

 

Constandin, herghelegiu

Pricop, pas

Simion, pas

Ion, rusul

Pavăl fiul lui Vlas

Neculai nepot Chircului

Filip a prescurniţii

Ioniţă, plugar

Dima

Vasile Chircu

Iordachi Pârâu

Vasile, soronar

Proca Chircu

Tiron Bosioc

Constandin Popa

Alecsa, rusul

Andrei

Arsăni, bucătar

Chirilă, rusul

Mihălachi, pas

 

 

Diaconi:

 

 

Iordachi, diacon

Tănasă, diacon

 

 

Ţigani:

 

 

Gheorghi

Grigori

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 221

 

 

 


pășind pe pragul altei învieri

 

 

 

în viața mea a fost doar o clipită

întreaga viață-a florilor de prun

și stelele din ceruri iar palpită

clipitei lor atunci când mă supun

căci între timp au tot plecat prieteni

și-n urma lor aceleași au rămas

și universul ostenit din cetini

și țipătul din ceruri fără glas

 

 

de parcă tot pustiul s-ar prăvale

să-l duc pe suflet până înspre zări,

cobzarul cosmic risipește jale

și nostalgii târzii prin călimări

când înțeleg că nimeni nu regretă

în calmul nou venitei primăveri

că-n univers nimic nu se repetă

pășind pe pragul altei învieri

 


Fabulele anului 1809

 

1869, august 2, Gura Satului: Cei şapte şvabi

 

 

În narațiunile în proză, în care personajele capătă identitățile unor animale, viața satului românesc transpare firesc, încununată, de fiecare dată, cu un proverb, care ține loc de morală, iar Gheorghe Costantin Roja, medicul român de la Spitalul Universitar din Pesta, n-a ratat prilejul de a lăsa posterității, în grafie latină și cu exagerări etimologice latiniste, inclusiv prin înlocuirea unor cuvinte din limbajul vremii cu expresii latine sau italiene, câteva astfel de produse ale spirutului obștesc (pp. 50-56):

 

 

1869, august 2, Gura Satului: Cei şapte şvabi

 

 

„Își bătea joc vulpea de lup, care căzuse într-o groapă; sărea și juca acolo cu mare bucurie, îi spunea dințosul și îi zicea fiară fără minte. Nu trecu mult timp și căzu și ea acolo unde era lupul. – Astăzi mie, mâine ție.

 

 

Ieși un lup să se plimbe au să vreun ou și iacă vede trei păcurari, care mâncau un berbec din turma lor; atuncia lupul, fiindcă nu putea să răpească, zise păcurarilor: Voi puteți să mâncați, iar când făceam eu ceea ce faceți voi, vroiați să mă bateți! La aceasta, răspunseră păcurarii: Așa este, că noi mâncăm din turma noastră, iar tu vroiai să furi ceea ce nu este a ta. – Nu pune lingura unde nu fierbe oala ta.

 

 

Era o muiere, care avea o găină, care îi oua zilnic câte un ou, dar vei, ăleia nu-i era destul. Mai cugetă și gândi ea așa: Ce va fi dacă dau găinii mai mult orz, va să-mi facă două au trei ouă pe zi? Face muierea pe mintea ei, dar se întâmplă un lucru neașteptat, că găina, de prea mult orz, se îngrășă și nu două, dar nici un ou nu făcea. – Cine vrea multe pierde și puținul.

 

 

Vine un câine cu o bucată de carne în gură la un râu și, fiindcă punte nu era și apa nu era afundă, trecu prin apă și acolo îi umbla prin apă umbra cărnii pe care o ținea în gură. Și lui i se păru că carnea aceea, care se vedea în apă, este mai multă, și, pentru a o lua pe aceea, care doar umbră era, lăsă carnea din gură, pe care o luă râul. – Ce ai în mână nu e minciună.

 

 

Ieși un broscoi dintr-o apă și șeyu la margine; de acolo văzu un bou, care, nu departe de dânsul, păștea. Rău îi păru broscoiului că boul este mai mare decât sine și prinse să se umfle, închipuindu-și că cu umflare crescu boul; broscuța sa, care îl văzu murind, zise ăluia: Nu te umfla, că nu vei păți bine! Dar broscoiul nu ascultă, măcar cât putea se umfla. Încă o dată îi zise broscuţa: Ai să crapi şi ca boul nu te faci! Nu trecu mult timp, broscoiul se umflă cât putu şi crăpă. – Nu te întinde, până nu ajungi.

 

 

Un lup foarte înfometat umbla încoace şi încolo, să capete ceva şi auzi într-o căsuţă că plângea un prunc, şi mumă-sa îi zicea: Ce este, că de nu taci, te dau lupului! Iar lupul, care stătea la uşă, deschise gura şi aştepta să îi dea muma pruncul şi să-l înghită. Stătu lupul cu gura deschisă până se făcu noapte şi-atunci copilul tăcu, şi acum îi zicea mama: Nu te teme, sufletul meu, că, de vine lupul, va fi să-l vatăm! Auzind lupul aceste vorbe, fugi întristat. – Nu mântuiesc toţi cum vorbesc.

 

 

Ieşi un vierme din locul în care era ascuns şi zise tuturor fiarelor că el este Vindecătorul şi poate vindeca lingorile. Vulpea fu mai înţeleaptă, că răspunse viermelui: Dacă este că tu eşti mare Doftor, de ce nu te vindeci când eşti secat? – Doctore, vindec-te însuşi!

 

 

Văzu un om, într-un loc, un şarpe, sub o piatră strâmtă, de unde nu putea să scape, şi care, cu ultimele puteri, scoase capul afară şi zise omului: Scoală-mi greutatea de pe mine şi eu am să-ţi recunosc bunătatea! Se îndură omul şi mută piatra de pe şarpe, care, pe urmă, nu numai nu-şi face datoria, ba încă vrea să-l muşte. Acolo, în disputa ambilor, veni vulpea, pe care o aleseră judecătoare; atunci ea zise: Auziţi, şarpe şi omule, eu nu vă pot face dreptate şi este pentru că nu văd cum şedeai tu, şarpe, sub piatră! Aşa şarpele şezu cum fu înainte şi omul îl înveli cu piatra, aşa cum era. Atunci vulpe zice sentinţa asta: Eu judec că drept este să rămână nemulţumitorul şarpe sub piatră! – Cum este lucrul a fi şi darea.

 

 

Doi câini flămânzi văzură într-un râu pieile care se murau acolo şi vrură să le mănânce; dar, fiindcă apa era mare, cât nici nu se puteau apropia de ele, se gândiră să bea apa şi aşa de multă băură, încât crăpară amândoi. – Mintea cea rea aduce şi moarte.

 

 

Un şoarece se născu într-o coşarcă şi nu mâncă alta decât nuci. Ieşi, într-o zi, din coşarcă şi, preumblându-se, dădu şi de alte mai multe mâncări. Ooo, cât am fost de neştiutor: mi se părea că nu există altă casă, fără de coşarca mea. – Se ţine orbul de perete şi i se pare că nu există loc mai departe.

 

 

Un om face cină mare şi ospăţ, oaspeţi fiind cunoscuţii lui. Între timp, câinele acelui domn, încercând să fure, văzu un alt câine, căruia îi zise: Frate, vino astăzi, să cinăm amândoi, că la noi va fi mare ospeţie! Vine chematul câine şi, când văzu, cina aceea mare, zise întru inima sa: Astăzi e ziua în care o să mănânc şi o să beau atât, cât să nu-mi mai fie foame! Întru aceste închipuiri pline de bucurie, întorcea coada în toată partea şi aştepta, cu mare poftă, mâncarea. Dar nu fu fericit, căci, cum îl văzu, gazda îl prinse de coadă şi-l aruncă pe fereastră, afară, unde, căzând rău, o luă la fugă urlând. Pe când fugea, îi ieşi un alt câine în cale şi-l întrebă: Oaspe? Cum cinaşi? Atunci îi răspunse el: Lasă-mă, frate, că de mult cât mâncai şi băui, mă îmbătai cât nici nu ştiu de unde intrai pe această cale! – Să nu ai încredinţare pe bun străin.

 

1869, martie 4, Gura Satului: Ce e nou la sate

 


„Glumele, vorbe de vânt” ale anului 1809

 

1869, octombrie 21, Gura Satului: Când fierbe mustul

 

 

Precizând că „glume vene de la gluma, care de pe spic o ia vântul” și că „glumele sunt vorbe de vânt”, Gheorghe Constantin Roja reproducea, în 1809 (pp. 48-50), câteva potriviri umoristice, cu tentă anecdotică:

 

 

 

1869, octombrie 5, Gura Satului: Despre ortografia nouă

 

 

„Un om vrea să-și învețe calul să nu mănânce, așa că nu îi dădea ceva și, după trei zile, crăpă calul de foame. Atunci îți bătea palmele și zicea: Vai de mine, amărâtul de mine! Ce rău am pățit: când să învețe să nu mănânce, atunci crăpă!

 

 

Un om cu minte puțină, vrând să vândă casa, luă o piatră și o poartă în mână.

 

 

Un altul, văzând în cale că nine Vindecătorul, se asunse după un perete; vine Doctorul până la el și-i zise: De ce te ascunzi tu? Eu răspunse: Să mă ierți, Doamne, că de mult nu mult nu fui bolnav și îmi este rușine să ies ănaintea Doctorilor!

 

 

Un jucat de minte, care era să călătorească dintr-o cetate într-alta, prinse calul, se sui în căruță și luă desaga pe umeri; când îl întrebă un altul de ce nu lasă desaga în căruță, el zise: Să nu îngreuieze și să nu frângă căruța!

 

 

Un șerb, văzând că rupea un domn o legătură de carte, îl rugă să îi dea trei de acele. De ce le vrei?, zise domnul său, și răspunse șerbul: Când voi fugi din patria mea și îmi va cere mama să-i trimit vreo carte, să știe de sănătatea mea.

 

 

Un școlar, care nu vroia să învețe și nu avea ce să mănânce, vându cărțile și scrise părintelui lui: Bucură-te, părinte, cu mine, că cărțile mă țin!

 

 

Un alt școlar vroi să prindă un șoarec care rodea cartea lui; șezu de altă parte și rumegă carne.

 

 

Un domnicel, despărțindu-se de tatăl său și mergând în bătaie, zice că va să aducă un cap al unui oștean. Atunci  răspunse părintele: De ți-a da Dumnezeu să vii și fără, numai să te văd sănătos!

 

1869, octombrie 5, Gura Satului: Despre ortografia nouă


1809: „Vorbe iscusite”, de Gheorghe Constantin Roja

 

1869, noiembrie 30, Gura Satului: Când au plecat la Suez

 

 

 

Anecdotele, publicate în românește, cu litere latine (pp. 44-47), aveau menirea, în 1809, de a stârni interesul cărturarilor și tinerilor studioși români față de un alfabet care să individualizeze și să înnobileze (vestita „polire” latinească, la care făcea dese recursuri, dar fără „semntica” poleirii) limba română. Cum anedoctele acelea, îndeobște cunoscute pe atunci, făceau parte din spiritul vremii, e musai să le reproduc în transcriere fonetică:

 

 

1869, noiembrie 30, Gura Satului: Şi când s-au întors de acolo

 

 

„Când Leonida, imperatorul Lacedemonilor, scrie lui Xerxes să îi trimită armatele, el îi răspunse: Vino și le ia!

 

 

Auzind Alexandru că imperatorul Dariu multă și numeroasă oaste contra lui aduce, atuncea zise: Un lup nu se teme de multe oi.

 

 

Auzind Pedaretu că mare este numărul oștenilor, răspunse: Cât mai mulți va să vătămăm, cu atât mai mare mărire va să avem.

 

 

Când întrebară unii, odată, pe Hilon ce face Dumnezeu, el răspunse așa: I se umilesc unii, iar pe alții îi apleacă.

 

 

Fu întrebat Plato ce diferență este între învățat și neînvățat, iar el zise: Aceea care este între vindecător și între beteag.

 

 

„Aristippu, zise Dionisi, de ce ai fugit de la Socrati și ai venit în Sicilia?”, răspunse Aristippu: Eu am venit să dau ceea ce am și să iau aceea ce nu am.

 

 

Bătu, odată, înțeleptul Zenon pe șerbul lui, care fura, iar acesta plângea și zicea: Iartă-mă, Doamne, că eu nu vroiam, dar îmi era scris să fur! Atunci răspunse Zenon: Dacă îți era scris să furi, îți era scris și să te bat!

 

 

Fu întrebat imperatorul Agesilaus de unul: Ce e mai mare, virtutea sau dreptatea? Răspunse el: Dacă eram toți drepți, nu ar trebui să fim virtuoși.

 

 

Își bătea joc un om de Esop, că era urât. Atunci zise Esop: Nu face mintea mea cât face omul!

 

 

Întrebă un aristotelian cine este oaspetele, zise: Un suflet în două trupuri.

 

 

Se duse, într-o zi, Diogene în cetatea Mind, care era mică și avea trei porți mari; atunci el își face jocul cu oamenii de acolo; ieșind din cetate, afară, zise cu voce mare: Bărbați Mindi, închideți porțile, să nu vă fugă cetatea!

 

 

Auzind Leonida ce ziceau oamenii, că mâine nu va să poată Lacedemonii să vadă soarele, de multele săgeți ale Persianilor, atunci zise el: Lasă să fie, că va să ne batem în umbră!

 

 

Ieși, într-o zi, Socrate între oameni și, ducându-se în calea lui, vine un june vântos și-l calcă; Socrate fapta acestui tânăr o luă cu binele. Se mirară oamenii toți de ce era acum. Atunci Socrate răspunse: Nu vă mirați, fraților, că nu se cuvine să bat eu asinul acela care mă calcă!”.

 

1869, noiembrie 14, Gura Satului: Părinţii ultramontani


Pagina 74 din 1,487« Prima...102030...7273747576...8090100...Ultima »