Dragusanul - Blog - Part 7

jungherul unui frate

 

 

 

ce dureros jungherul unui frate

îți sfârtecă prin suflet și ți-l frânge

ca să-l arunce în singurătate

și-n bezna uriașă ce te strânge

și doar auzi cum aripile țipă

într-o pribeagă, leneșă cădere,

iar dacă-ai fost clipitelor aripă

parcă-mprumuți o cosmică durere

 

 

și-agonizezi în pagini inutile

doar ca să dai cuvintelor obol

un fel de jertfă pironind pe zile

clipitele-n năvalnic rostogol,

dar nu contează, risipindu-ți pașii

pe căile ursite și urmate

te-ndepărtezi încet, încet, de lașii

ce țin în mâini jungherul unui frate

 


Povestea Anei Ghine din Bârlad

 

 

Întotdeauna m-au interesat poveștile de viață pe care istoria le presură printre degete, de parcă ar dori să-și contureze imaginea ei reală, de atâta vreme falsificată de mit și de ignoranță. Iar povestea unei mame pururi iertătoare, Safta Ghine din Bârlad, care trece peste toate necuviințele cu care a tratat-o, de-a lungul vremii, fiica sa, Ana, fugită în lume cu un tânăr ofițer rus din armata țaristă de ocupație și întoarsă acasă doar pentru a-și nedreptăți părinții și fratele, se desfășoară pe fundalul acelei „prefaceri” a stăpânirii Moldovei de către „prea puternicia împărăției Rusiei”. Povestea are, totuși, un final fericit („pace a rămas între noi”), impus de teama creștină în consecințele judecății de apoi.

 

*

 

„Adică eu, Ana, fiica săvârşitului preot Costandin Ghine şi a Saftei, preutesei, împreună şi cu soţul meu, pot parucic Semion Triacovici, care mai gios ne vom adeveri şi prin iscălituri, dat-am această adevărată şi încredinţată scrisoare a noastră, de veci învoială, la mâna numitei şi adevăratei mele maici şi a fratelui meu, ce este mai mare, preotului Vasile, ca să se ştie şi să fie de crezut: că eu, ca una ce sunt născută din drepte trupurile şi păcatele arătaţilor mai sus părinţi, păzit-au urmare creşterii mele cu toată râvna şi dragoste părintească, îndestulându-mă cu toate cele trebuin­cioase, până când m-au adus în stare a toată cunoştinţa şi la bine, şi la rău; când, la aceiaşi vreme, prefăcându-se stăpânirei Moldaviei către prea puternicia împărăţiei Rusiei, venind oştile armiei şi aice, în târgul Bârlad, unde, picând la un cvatir în mahalaua noastră şi numitul meu soţ, parocic, prin economicoase mijlociri şi chipuri ce am urmat şi o parte, şi alta, m-am şi alăturat în dragoste, biruindu-mă patima tine­reţilor, fără să giudec şi să socotesc cinstea numiţilor mei părinţi. Cu care împreună am şi fugit, umblând, multă vre­me, prin ţara Muntenească, şi fără să fim cununaţi, până când întâmplarea a adus de am căzut iarăşi la părinţi, unde, venind, primită n-am fost, ca una ce am fost călcătoare şi nesupusă cuvintelor părinteşti.

 

Aşadar, în sfârşit, fiind mijlocitori mulţi epochimuri, după rugăminţile noastre, milostivindu-se bieţii părinţi şi crezând că sunt cununată, ne-au iertat, dându-mi şi zestre cuviincioasă, după starea şi putinţa lor, cu care atunci am fost rămas mulţumiţi; care lucruri ale zestrei, fiind socotite în bani, au cuprins şase sute cinsprezece lei, douăzeci parale, bez de alte cheltuieli, ce au mai urmat cătră noi părinţii, bani şi altele, pentru care, la neajunsul lor, s-au şi împrumutat, de ne-au împlinit cererea. Apoi, în urmă, primind şi legiuita cununie cu numitul meu soţ, iarăşi căzând la casa părintească ca unii ce nu avem nici o facere, prăpădind tot ce-am avut, ni s-au mai dat, de către numita maică-mea, lucruri cuprinzătoare în sumă de bani de patru sute cinzeci şi opt lei, treizeci parale, care cuprind, peste tot, 1.074 lei 10 parale, bez de alte lucruri, după deosebit izvod, iarăşi socotit în bani, 111 lei, ce am primit în curgătorul an.

 

La nelegiuită şi fără nici un cuvânt pretenţia noastră ce am cugetat, arătându-ne nemulţămiţi cu ceea ce am luat, precum mai sus se cuprinde, de iznoavă am făcut apucarea casei, adică betei, ticăloasei şi slabă de bătrâneţi maicii mele, cum şi numitului meu mai mare frate, ca să mai trag zestre prin puterea cins­titei isprăvnicii de Tutova, şi, rânduindu-ne cu răvaş la sfinţia sa părintele Ioan Damian, econom, şi alte ipochimenuri cinstiţi, după toată cercetarea, prin duhvnicii ce s-au urmat, nici o dreptate ne-au găsit, precum înştiinţarea ce fac către cinstita isprăvnicie citată, din trecutul an 1817, Noemvrie 10, pe larg arată.

 

Aşadar noi şi peste aceasta urmând împotrivire şi fără vreun cuvânt al dreptăţii, prin arătarea ce am făcut, înnaintea stăpânirii, am pretins giudecată şi în Domnes­cul Divan; de unde, la cercetarea ce ni s-a făcut, am rămas urniţi, cu cartea boierilor divanişti ai cinstitului Departament, iarăşi în cercetarea cinstitei ispravnicii a Tutovii şi, prin cartea de blăstăm, pentru care zăcem cu rugăminţi să ne ierte Milostivul Dumnezeu, după necuvioase urmările noastre. Cu care carte, venind nu puţine cercetări, făcându-se sânete fără a toate rămasele părinţeşti, nici o dreptate ni s-a găsit, ca unii ce am luat mai mult decât ceea ce ni s-au căzut; cu toaţe că, după urmările mele cele fără de cuviință ce am meteheresât, călcând cinstea părintească, însumi mă giudec că nu mi s-ar fi căzut a trage nici o a patra parte.

 

La cererea şi pretenţia noastră, ce am mai urmat şi peste acestea, rânduitu-ne-a cinstita isprăvnicie şi în cercetarea a câtorva cinstiţi şi aleşi negustori, care şi acie intrând, după cartea de blăstăm în toată cercetarea, îndatorind pe numita mea maică, de a primit-o spre a arăta adevăr de toate rămasele de la săvârşitul meu părinle. Mărturisit-a, ca o bătrână, adevăr, că mai mult decât 500 lei, la moartea lui, ne-au rămas; care de-abia au putut întâmpina grijile obișnuite ale unui mort, până la o vre­me şi, prin cât în urmă nu s-au ajuns, au muncit şi cu mâinile.

 

Pentru fratele meu, preotul Vasile, iarăşi au arătat că, la însurăciunea sa, nu numai că nu i -au dat din casă nimica, dar nici îmbrăcămintea acea de cuviință, după starea şi cinstea lui, nu i-au dat; decât numai o bucăţică de loc, o a patra parte din locul părintesc, mai alăturând, și cu cumpărare de la alţii, altă bucăţică de loc, pe care şi-a făcut oareşce binale, plă­tindu-l de havaet şi la Casa Obştii, în cumpărătura moşiei târgului Bârlad; pe care loc, după dreptate, ca unul ce n-a tras cât mine parte, rămâne să-l stăpânească în veci, nesupărat de către mine şi urmaşii noştrii.

 

Asemenea şi maicii mele, cercetându-i-se toată averea, de către numiţii negustori, nu s-au găsit mai mult decât o ladă veche mică, și chilotă (saltea – nota autorului) de pânză, de aşternut, și un iorgan (plapumă – nota autorului) de învelit vechi, și o perină mică, și un topor stricat, și un molitevnic, și un patrahir, şi căsuţa veche părintească, care, cu toată voia noastră, rămâne în parte maicii mele, ca să să odihniască încât (îi) va urmă viaţa; şi, săvârşindu-se din viaţă, iarăşi rămâne pentru grijile obiș­nuite ale sufletului său, fără să fie şi la aceasta supărat de către noi cel ce va purta grijile după moarte, cât de puţin, ci în veci să rămână stăpânitor.

 

După toate aceste vii şi adevărate cercetări, urmate printr-atâtea porunci şi carte de blăstăm, și cunoscându-mă însumi că nu am nici o dreptate în goana pretenţiei mele şi a numitului soţ; văzând numita mea maică şi fratele meu afanisârea noastră, cu multeli cheltuieli ce am urmat, şi fără cuviinţă; iarăşi milostivindu-se, ne-au agiutat cu două sute cinzeci lei spre oareşcare folos şi agiutor al nostru.

 

Pentru aceea, de acum, înainte şi în veci, pace a rămas între noi, fără să se mai supere maică-mea sau fratele meu de către noi nici odinioară, sau de urmaşii noştri, atât la casa părintească, cât şi la cuprinderea a tot locul baştină şi cumpărătură. Şi, spre încredinţare, ca să să păzască întocmai cele mai sus grăite într-această scrisoare, am iscălit, rugând şi pe toate zabeturile din târgul Bârlad de au încredinţat. / 1818 Apr. 30”[1].

 

*

 

[1] Antonescu, Ioan, Preotul, Documente bârlădene, volumul I, Bârlad 1911, pp. 146-149


Forţa transparenţelor flamande, în pictura lui Iosif Csukat

 

 

 

Iosif Csukat, pictorul în care credea şi Maestrul Ion Irimescu, fascinat fiind de insolitul şi fineţea transparenţelor, deci de un simţ al culorilor şi armoniei care, vorba lui Konstantyn Ungureanu-Box, denotă profunda cunoaştere şi înţelegere a artei plastice, m-a surprins, în lucrările aflate acum pe simeze, cu fundalurile de factură flamandă, amintind, uneori de tuşele lui Corneliu Baba şi, fără îndoială, de cele ale discipolului său preferat, Virgil Parghel, care nu este decât… maestrul lui Iosif Csukat. Dar, spre deosebire de flamanzi, care foloseau umbra pentru decuparea luminilor de prim plan (“luminile create”, adică oamenii, cum stă scris în străvechile cărţi religioase), pentru Iosif Csukat şi fundalul înseamnă o succesiune de transpareţe distincte, în care nu exisă forme, ci nuanţe care pot lua oricând contur, funcţie de puterea de a privi şi cu mintea, nu doar cu ochiul şi sufletul, a iubitorului de frumos, de naraţiune fără cuvinte sau de tăcere menită povestirii.

 

 

În  planul apropiat, culorile păstoase, aproape sculpturale, cizelate într-o spaţialitate specifică operei lui Iosif Csukat, încearcă şi izbutesc evadări, dar fundalul “flamand” este aidoma unei furtuni cosmice, care absoarbe şi eliberează, năzuind spre o mobilitate, cel mai adesea geometrică, a planurilor, a lumilor, a trăirilor, a sufletelor care îşi străfulgeră lăuntricul cu o anume sfială, dacă nu cumva cu disperare. Tocmai de aceea, transparenţele vizuale, cum ar fi zis Mircea Streinul – personajul plenar, dar nemeritat al ignorantei Bucovina, rotesc, decupează şi refac vârtejuri, într-un extaz existenţial la fel de proaspăt şi de pur ca o neprefăcută credinţă, cea care ţine mai curând de încredinţare, decât de smerenie.

 

 

Pictura lui Iosif Csukat nu este una smerită, dar nici revoltată, ci doar personală, în sensul unei intimităţi secrete, care are secvenţele ei de despovărare şi, implicit, de mărturisire. Pictura lui Iosif Csukat este profund mărturisitoare de sine, de sinele lui, pe care timiditatea de fiecare zi a artistului nu o lasă slobodă, să se bucure de prospeţimea fiecărei clipe. În tablourile acestea îndrăzneţe, în care întotdeauna vei zări numai lucruri care nu s-au mai făcut sau măcar perspective dinspre care nu s-a mai privit, trăieşte, povesteşte şi filosofează Iosif Csukat şi e surprinzător să constaţi cât de guraliv este tăcutul şi timidul om Iosif Csukat, atunci când ciopleşte idei sau plămădeşte, în voluptatea culorilor vii, puternice, matriţa frumuseţii lumii respirate de el, a lumii în care se simte răsfăţat, pentru că, în fond, un răsfăţ dumnezeiesc este viaţa pentru fiecare din noi. Iosif Csukat nu doar că înţelege, dar izbuteşte să şi exprime asta.

 

 

Vigoare şi frumuseţe. Prospeţime şi novaţie. Culoare şi lumină nestăvilită. Cam acestea ar fi caracteristicile intimităţii şi, deci, ale operei plastice a lui Iosif Csukat. Am fost acolo, deci am văzut. Nu era obligatoriu să şi pricep, dar asta e meseria mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


drept taină-a veşniciei, Bucovină

 

 

 

 

cândva, purificat numai de soare,

de lună şi de stele, de lumină,

te-oi  respira din ape şi frunzare

drept taină-a veşniciei, Bucovină,

căci încă-mi eşti precum un trup secret

şi mă-nfăşori în muguri şi-n ninsori

de câte ori, ca pustiit poet,

gonesc hultanii clipelor în nori

 

 

şi parcă fără voie-ntind săgeata

în arcul de oţel al unui vers

desprins întotdeauna din înceata

despovărare-a stelelor prin mers,

dar nu ucid şi nu rănesc pe boltă

şi pe pământ nimic din câte sunt,

deşi îmi fierbe-n sânge drept revoltă

cuvântul înspre care mă încrunt

 

 

de câte ori cu litere-n risipă

încearcă să-i găsească vieţii sens

şi amăgeşte lumea cu-o aripă

precum un fulger scăpărat şi dens,

dar eu mă ştiu purificat de soare,

de lună şi de stele, de lumină,

să te respir din ape şi frunzare

drept taină-a veşniciei, Bucovină

 

 


Catagrafia Dorohoiului, în decembrie 1820

 

 

 

 

Nimerind o catagrafie a Dorohoiul, din decembrie 1820, am copiat-o, ca s-o pot compara cu cea din 1774, curios, nevoie-mare, câte familii, din cele 177, ale anului 1774, au mai rămas în târg şi la 1820, când Dorohoiul avea 204 familii, dar ca şi înainte, „toţi aceştia şed pe moşie domnească şi a dumisale vornicului Ioniţă Sturza, loc de câmp, strâmtoraţi foarte pentru cele trebuincioase ale hranei lor, chiverniseala şi alişverişul birnicilor cu cărătura de piatră şi lucrul mânurilor, starea lor foarte proastă”.

 

Ştiam că în veacurile anterioare rari erau oamenii care se stabileau într-un anumit loc, dacă nu aveau acolo o sfoară de pământ, moştenită din străbuni. De regulă, înainte de reforma agrară a lui Cuza Vodă, rătăceau cu animalele lor de pe o moşie pe alta şi, unde poposeau, săpau un bordei nou, în care trăiau până în primăvara următoare. Şi mai ştiam, mai ales din relatările călătorilor străini, dar şi din Cantemir, că oamenii aceia petreceau, uneori cu anii, prin Ardeal şi prin sudul Poliniei, înainte de a reveni, de data asta ca liude, deci ca oameni străini, în roditoarea Moldovă, dacă venea vestea că nu o mai calcă oştirile în picioare.

 

Confruntând cele două recensăminte sau, dacă preferaţi, catagrafii, am constatat că în Dorohoi trăiau, de mai bine de 46 de ani, următorii reprezentanţi ai unor 7 vechi neamuri moldoveneşti:

 

 

Ion Răcilă, poştaş, în 1774, iar în 1820, birnicii Sămion Răcilă şi Tănasă Răcilă

Anton Tiron, Ştefan Tiron şi Toader Tiron, poştaşi, în 1774, iar în 1820, doar birnicul Toader Tiron

Sandul Pricop, Moisi Pricop, David Pricop, poştaşi, în 1774, iar în 1820, doar birnicul Sămion Pricop

Ion Bălan şi Grigoraş zet (al) Bălan, lemnar, argatul căpitanului de poştă Gligoraş Gherghel,în 1774, iar în 1820, birnicul Ioan Bălan şi argatul protopopului Vasile, Ion Bălan

Ion sin Mihaiu, poştaş, în 1774, iar în 1820, birnicul Iftime Mihai

Ion Motan, poştaş, în 1774, iar în 1820, Iacov Motan, breslaş aş Sămeşiei

Mihălachi sin Filip, poştaş, în 1774, iar în 1820, Ion Filip, breslaş aş Sămeşiei

 

 

Ca să le fie de folos celor interesaţi (monografi, genealogişti etc.), reproduc, în ordine inversă, cele două recensăminte, punctând cu bold numele statornice pe acea vatră de ţară românească. Deci:

 

 

 

 

 

Catagrafia Dorohoiului, decembrie 1820

 

 

 

Birnici:

 

 

Sava Prilogeanu

Ostafie Moisa

Mihalachi Răileanu

Nichita a Aniţei

Sămion Răcilă

Toader Tiron

Ştefan a Prodanei

Ion Guţic

Sămion Pricop

Cheorghe a Aniţei

Ioan a Bebei

Vasile Văcariu

Sămion Ciobanu

Toader Prilogeanu

Anton Cheptănariu

Toader a Anisiei

Sămion zet Prilogeanu

Toader Cheptănariu,

Ilieş Murariu

Ioan Ciubotariu

Mihălachi Morariu

Ioan Călugăreanu

Ioan a Parascăi

Sava Solonariu

Sămion Moşneagu

Matei Dulgheriu

Tănase Solonariu

Petre Ostafie

Toader a Petrei

Ion Prilogeanu

Sămion a Ilincăi

Mihai Vătămanu

Gligore Ghiniţă

Ioan Bălan

Ioan Vătămanu

Tănasă Răcilă

Constantin Stratin

Chirilă a Grigoroaei

Iftime Mihai

Gavril Chihulca

Vasile Gavriliţă

Gheorghe Cornea

Iordachi Cioată

Maftei Sărbu

Ioan Săcrieriu

Grigori Budeanu

Tănasă a Sandului

Dumitru a Sandului

Ioan a Simionesei

Grigoraş Oltea

Ioan Solonariu

Ioan a Lucăi

 

 

„din aceşti 60 de birnici, 7 sunt fruntaşi, 1o mijlocaşi, iar 37 sunt codaşi, bez. 5 lide nevolnici, săraci şi iertaţi; toţi aceştia au 123 vite mari, 9 cai şi 170 oi”.

 

 

 

Breslaşii Sămeşiei:

 

 

Iacov Motan

Ion Calancea

Darie Cuciureanu

Acsinte zet Munteanu

Ion Filip

 

 

Neguţitoraşi ot Dorohoi:

 

 

Ion Botoşăneanu

Ion Furmagiu

Grigore Ciubotar

Onofrei Ciubotar

Toader Creţu

Toader a Radului

Andrei Crâşmar

 

Bresle:

 

 

Cioclii bisăricii Sfântului Nicolae:

 

Matei Ciubotar

Mihai Herţanu

Vasile Dubălariu

Leonte Ciubotar

Vasile Furmagiu

Iordachi Cojoca

Grigore Popovici

Dumitru Vântu

 

 

Liudi tot acestei bisărici:

 

 

Iordachiu sin Apostol

Roman Ungureanul

Nedelcu

 

 

Ciocli ai bisăricii Ospeniei:

 

 

Constantin Şoltuzu

Ioan Onofrei Şoltuzu

Iordachi sin Onofrei

Axinte Vântul

Ioan Vântul

Manole Cojocu

 

 

Liudi tot a acestei biserici:

 

 

Ioan Morţun

Andrei Horobat

 

 

Liudi mănăstirii Gorovei:

 

 

Ioan Culicean ciubotar

Iancu Ciubotar

Iosep Ciubotar

Timofti Culiceanu

Pintilie Ciubotar

 

 

Lumânărari isprăvniceşti:

 

 

Ilie Ciubotar

Dumitrachi Bărbieriul

Alexandru Croitoriul

Toma sân ego (fiul său)

Constandin Crâşmariul

 

 

A Beşlegei:

 

 

Gheorghe Ciubotariu

Petrea Ciubotariu

Ioan Casap

Neculai Rotar

Sămion Casap

Ioan Ungureanu

Dumitru Culiceanu

Toader Irimenco

Toader Dulgheru

Neculai Cojocariu

Toader Ungureanu

Ştefan Ivaşco

Vasile zăt Răileanu (din vir)

 

 

A dumisale Zoiţa Potlog:

 

 

Petrea Rusu

Mihai sin Andrei

Ioan Cimpoeşul

Neculai Rusul

Chitilă zet Rusu

Lupu Ilaş

Vasile Rusu

Pricope Ilaş

Grigoraş Buzilă

Alexandru Moşneagu

Miron Dulap

Costachi Munteanu

Gheorghe Vierul (din bir)

Anton Gogâţă (din bir)

 

 

A dumisale Ilie Caftangiu:

 

 

Ioan sin Macovei

Vasile Rusul

Macovei Moşneagul

Dumitru sin ego (fiul său)

Ilaş nepot lui

Vasile Lozneanu

Grigoraş Ţintilă

Ioan Ciubotariu

Iancu Ciubotariu

 

 

A dumisali Vameşului Teodosachi:

 

Costachi Căldăruşă

Iftime Căldăruşă

Lupul Ungureanu

Ioan Ungureanu

Mihalachi

 

(toţi aceştia după cărţile visteriei)

 

 

A Doricăi monahia:

 

Costandin a Vieriţei

Ursu Mâţăoaei

Gheorghe a Muntencii

 

 

A căpitanului Arhanghel:

 

 

Neculai Jitariu

Gheorghe Ungureanu

In (alt) Gheorghe Ungureanu

Vasile Ungureanu

 

(toţi aceştia după hrisov)

 

 

A Căpitanului Pascal:

 

 

Dămian Rusu

Toader Ciubotariu

 

(toţi după carte gospod)

 

 

A Polcovnicului Mihalachi:

 

 

Ioan Vezetiu

Gavril Butnariu

Vasile Pânzariu

Onofrei Livădariu

Grigore

 

(toţi după carte gospod)

 

 

Ai Sărdariului Crupenschi_

 

 

Toader

Pintilie Prilogeanu

Tudosie sin Nichita

Vasile Ivaşcu

Tănasă Chihae

 

 

Ai Marghioalei Vârnăvoaie:

 

 

Vasile Cojocariu

Ioan Papuc

 

 

Ai Căpitanului Şişcală:

 

 

Vasile Cojocariu

Simion Butnariu

 

(toţi după carte gospod)

 

 

A dumisale Spătar Alecu Balş:

 

 

Vasile Bordiianu

 

 

A Căpitanului Pavăl:

 

Vasăle zet Pintilie Ciubotar

 

 

A mănăstirii Sf. Spiridon din Iaşi:

 

 

Gheorghe Harabagiu (cu cartea Epitropilor)

 

 

Ai iconomului Gheorghe, protopop ţinutului:

 

 

Mihai Hancu

Gheorghe zet Apostol

Pavăl Dinşăs

Gheorghe Cojocar

Leonte Purice

 

 

A protopopului Vasile:

 

 

Ion Bălan

Iacob Morariu

 

 

Ai preotului Chirilă i doao preutesă:

 

 

Dumitru Rusu

Iacob Rusu

Ioan Ungureanu

Gheorghe Burduj

 

(toţi în loc de argaţi)

 

 

Ai hatmanului Răducan Roset:

 

 

Căpitan Dumitrachi Inţa

 

 

Ai lui baş beşleagasi din Iaşi:

 

 

Toader Ţigănariu

 

 

A lui Odriţchi:

 

 

Grigore Crâşmariu

 

 

A Căpitanului Dumitru Costrăş:

 

 

Gheorghe Crâşmariu

 

 

A Spătarului Constantin Ruset:

 

 

Ioniţă Cilibiu

 

 

A lui Ioniţă Gherghel:

 

 

Ţonea Silitrariul (din bir)

 

 

A lui Chinargiu, de la vamă:

 

 

Panaite Căpitan

Vasile Botezatu

Ioan Creţu Botezatu

 

(aceştia cu cartea Sfintei Mitropolii)

 

 

Ai Căpităniei de târg:

 

 

Ioan Bălăniţki

Onofrei

Petre Rusu

 

 

Adunarea sumelor: 60 birnici, 5 breslaşi ai Sămeşiei, 7 negustoraşi birnici, 120 bresle, fac peste tot 192, bez. Afară de 20 haimanale burlaci şi calici.

 

 

 

Preuţi şi alţi slujitori ai bisericilor:

 

 

La biserica Sfântului Nicolae: Iconom Gheorghe, Protopopul Vasile, preutul Dimitrie, preutul Ioan, diaconul Grigorie, dascălul Ioam, Ştefan Palamar.

 

La biserica Arormirii Maicii Domnului: preutul Chirilă, preutul Ioan, Costandin psalt, dascălul Costandin, Tanasă pălămar.

 

 

Peste tot: 204 persoane.

 

 

Obs. În dosul paginii stă scris: „toţi aceştia şed pe moşie domnească şi a dumisale vornicului Ioniţă Sturza, loc de câmp, strâmtoraţi foarte pentru cele trebuincioase ale hranei lor, chiverniseala şi alişverişul birnicilor cu cărătura de piatră şi lucrul mânurilor, starea lor foarte proastă”.

 

 

Ruptaşi noi:

 

 

Ioniţă sin Tănasă Şoltuzul, ot Dorohoi (din slugă boierească)

Ştefănachi Chepşa ot Dorohoi.

 

 

Ruptele visteriei:

 

 

Ţone Silitranul ot Dorohoi (din neguţitor)

 

 

(Ghibănescu, Gh., Dorohoiul. Studii şi documente, Iaşi 1924, pp. 96-98)

 

 

 

Ţinutul Dorohoiului: Târgul Dorohoiului

 

22 iunie 1774

Ocolul Târgului

 

Diligența Dorohoi-Herța

 

 

 

Târgul Dorohoiului

 

 

 

Toată suma caselor: 177. Scădere rufeturile, însă 177: 112 poştaşi, 6 femei sărace, 8 străini, 5 argaţi ai căpitanului de poştă, 5 lemnari i (şi) pescari isprăvniceşti, 10 preoţi, diaconi, dascăli, 3 ruptaşi, 5 ţigani, 21 jidovi, 2 vădani ai jidovilor.

 

 

 

Poştaşii:

 

 

Anton Tiron

Vasile Straton

Ion sin (fiu) Tofăneasăi

Ion, hoştinar

Nichita, pescar

Constantin Hribu

Georgii Gavriluţă

Ilie sin Ursul

Toader zet (al) Ungurinaş

Macsim

Ion sin Mihaiu

Vasile, muntian

Savin Dărăscu

Ion Broscăuţan

Vasile Andrieş

Luca Criţă

Toader Criţă

Ştefan Criţă

Macsim Ţar

Ştefan Tiron

Ioniţă, ciobotar

Vasile, olar

Ion Răcilă

Neculai cumnat lui Roman

Alecsa, morar

Miron Cuciran

Ion sin Miron

Acsinti Coţuc

Neculai Coroi

Ion Motan

Tănasi, solonar

Acsinti Iftodan

Dumitru, bârsan

Georgii Hilip

Vasile, vătăman

Eftimie, solonar

Ion Ghiniş

Sandul Pricop

Moisi Pricop

David Pricop

Vasile, chihae

Lupul sin Ursul

Timofti Ostahi

Chiriac, morar

Toader Mâţă

Chiriac, olar

Ion Grosu

Ioniţă, blănar

Tatul

Andrei Fetescul, holtei cu mamă

Dumitraşco Surdul, slabu

Toader sin Andriaş

Vasile, secrier, şchiop

Gavriluţă cel bătrân

Onofrii, morariu

Vasile Ciucă, bătrân

Petre cumnat lui Macsin

Neculai sin Zaharia

Tănasii sin Soltuzoaei, holtei

Mihălachi sin Filip

Ion cumnat Lucăi

Toader, olariul, bejenar

Simion, casap

Andronic, slabu

Ivan, rus

Toader Tiron

Ion sin Gafiţii, holtei cu mamă

Georgiţă, ungurian, slabu

Neculai Gânsacu, vătăman

Neculaiu, rus

Ion Coceran

Vasile, brăhar

Sandul cumnat chihae Cernăuţan

Ştefan Coroi

Eftimie sin Măricăi, slabu

Nichita, brat (frate) lui

Ion Ursul brat Nichitii

Toma Cuciran

Nichifor sin Georgiţii

Sandul Căzacu, vătăman

Ştefan, vătăman

Toader Pleşca

Opre, muntian, văcar

Grigorii sin Coroi, holtei

Vasile, ciobotar, bătrân

Grigoraş zet (al) ciobotar

Ion Bălan

Toader Prutian

Ştefan Plăcintă

Toader Hodoroamă

Gavril Hodoroabă

Vasile, rotar

Eftimie sin Moisi, slabu

Ursul Moisi

Ion Ţâmpoc

Ion, ungurian

Dumitraşco Straton

Georgii, oltian

Chira Horlaciu

Pavăl Horlaciu

Georgii Dron

Ursul sin Bejan

Miron Bejan

Andrei, zugrav

Ştefan sin lui

Alecsa sin lui

Vasile Negrescu

Ion Vasoschii

Vasile Bostan

Lazor sin Herjabă

Eftimie Ciuntul, calic

 

 

Femei sărace, fără de ajutor:

 

 

Neculăiasa

Lupa Scifirniţoae

Nastasia Neculăiasă

Româniasa

Maria, bărbieriţă

Ioana, preotiasă

 

 

Rufeturi:

 

Străini din târgul Dorohoi ce nu dau nici la o rânduială

 

 

Toader, crâşmar vlădicăi ot (din) Rădăuţi

Stoian, furmagiu, orbu

Georgii, marchitan

Ştefan, crâşmar căpitanului Costandin

Vârnav, cu daria lui la satul Hilişeu ot Botoşani

Georgii, argat lui Tutovan, străin

Vasile, sârbul, marchitan

Ion, frâncul, botezat

Vasile Robul

 

 

Argaţii lui Grigoraş Gherghel, căpitan de poştă:

 

 

Georgii sin Andrieş, pescar

Andrieş, pescar

Sandul zet Andrieş, lemnar

Grigoraş zet (al) Bălan, lemnar

Ion sin Parascivii, lemnar

 

 

Preoţi, diaconi şi dascăli:

 

 

Preot Tănasii

Preot Iordachi

Preot Ion

Diacon Irimie

Diacon Dumitraşco

Diacon Toader

Dumitraşco, clisiiarhu

Grigoraş, dascăl

Preot Păladi

Diacon Simion

 

 

Ruptaşi ot tam (de aici):

 

 

Vasile Brandaburul

Constantin cumnat Brandaburului

Toader, cojocar

 

 

 

„Ţiganii dumisale stolnicului Enachi Canta, cei ce se află cu case şezătoare în Dorohoi”:

 

 

Stan, scripcar

Dumitru, scripcar

Nistor, cobzar

Ion, scripcar

Drăgoi, scripcar

 

 

 

Jidovii ce se află şezători în târgul Dorohoiului:

 

 

Herşcu, staroste

Iosil Strâmbul

Iosip zet Marie

Niţul sin Bărcul

Iţco cumnat Leibii

Moscul sin Hărşcu

Aizic sin Hevjii

Haţcal

Marco zet Freidii

Dănilă brat Leiba

Strule cel Negru

Strule, bârlădian

Avram a Beilii

Mănaşco sin Herşcu

Mihel Şcolnic

Solomon Tătar

Moscul, hotincian

Nuta, croitor, cel bătrân

Iacob zet Avram

Leiba, croitor, slab

Zavil, croitor, slab

 

 

Jidovi vădani:

 

 

Ciorna

Rava

 

 

(ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 486-488)

 


Pagina 7 din 1,448« Prima...56789...203040...Ultima »