Ţinutul Cernăuţilor: Ocolul Nistrului (I)

Port în regiunea Nistrului – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

Satele Vaslăuţii, Cuciurul Mic, Vărbăuţii, Iurcăuţii, Boenciuc, Hroşăuţii

Ţinutul Cernăuţilor: Vaslăuţii

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Vaslăuţii

Moşia dumisale paharnicului Hurmuzachi

Toată suma caselor: 104. Scădere rufeturi, însă 41: 2 popi, 2 dascăli, 11 scutelnici, 5 slugi, 6 văduve, 2 jidovi, 13 case pustii. Rămân birnici 63.

Birnici:

Vasile, vornic

Vasile Tverdohleb

Vasili Dumitrachi

Ion fiul lui Anton

Miron, cojocar

Fedor al lui Giurinschii

Andrei al lui Giuroveţ

Ivan Dumitrucu

Vasile fiul lui Ivan

Ivan Giuroveţu

Anton Huţul

Luchian Babii

Macsin Zaharia

Hrihor Zaharia

Tănasă al lui Corcoduiuc

Andrei Lisăiu

Mihai Pidliubnii

Sauca, rusul

Ivan al Hupchii

Toader Basu

Grigore al strugarului

Neculai Babii

Ilaş Sămeniuc

Simion, olar

Ivan, rotar

Ilie Dudulac

Ion Prescorianu

Petre Saihaş

Tănase Coiţan

Ion fiul lui Coiţan

Simion Codrian

Mihailo Hubca

Gheorghie Codrian

Antohi Codrian

Iosip, pânzar

Ion al lui Coiţan

Hrihor, funar

Ivan Lisăiu

Gavril fratele lui Lisăiu

Petre fiul lui Costin

Ion Răpujinschii

Ştefan Rumii

Marco, rusul

Anton, rusul

Hrihor al lui Costăn

Vasili, văcar

Panco, rus

Simion Nedelco

Grigoraş Nedelco

Luchian Râbca

Ignat fiul lui Strateiciuc

Alecsa Macsinciuc

Ion Hatmaniuc

Nechifor fiul lui Strateiciuc

Vasili Strateiciuc

;iron nepotul strugarului

Ion fiul lui Friptul

Dănilă Curneşanu

Dumitru Şandriuc

Ivan Gherman, morar

Simion Hatman

Gavril fiul lui Macsin

Nechifor Condoriuc

Scutelnicii dumisale paharnicului Hurmuzachi:

Gavril, volintiriul

Mărian, rusul

Luchian, herghelegiu

Toader, cojocar

Petre, rusul

Vasili, pânzariul

Nichita, prisăcar

Pavlo, scutariul

Hrihor, ciobotar

Gheorghi Guşatul

Tănasă Bociuc

Văduvele:

Odochie

Marusa

Iliana

Paraschiva

Aniţa

Nastasia

Slugile dumisale paharnicului Hurmuzachi:

Miron, chitariul

Lupul Ciocoiul

Vasili Novac

Ilie Ciocoiul

Ion Malin

Preoţii:

Popa Vasili

Popa Gheorghi

Andronic, dascălul

Vasile, pălămar

Jidovii:

Moşco, jidov

Leiba, croitor

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 419, 420

Ţinutul Cernăuţilor: Cuciurul Mic

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Cuciurul Mic

Moşia dumisale visternicului Costantin Sturza şi răzăşească

Toată suma caselor: 64. Scădere rufeturi, însă 30: 2 popi, 2 dascăli, 4 scutelnici, 4 răzăşi, 7 şliahtici, 2 îmblători, 2 văduve, 2 marchitani, 5 jidovi. Rămân birnici 34.

Birnici:

Vasilie Zota

Ivan Boroda

Mihailo Negrici

Pricop Catana

Ivan, văcar

Ignat Martiniuc

Alecsa, rusul

Gheorghie Duplin

Tănasi Duplin

Hrihor Calance

Ion Stratiiciuc

Ilaş Calancia

Simion Duplin

Nichita Ciurpita

Tudosi, vătăman

Ion, scripcar

Hrihor Huţul

Mihailo Trihub

Ignat Trihub

Dumitru fiul lui Mitrofan

Nichita Mitrofan

Ivan Mostovei

Neculai Macoveiciuc

Vasili Macoveiciuc

Vasili Salahub

Vasili Ţâhanciuc

Tănasi Lazboda

Toader Roman

Grigori Baiur

Toader Brânzari

Ion Brânzei

Neculai Dubişca

Mihai fiul lui Duduchi

Ivan, rusul

Scutelnici:

Timofei

Timco, scutelnic lui Ghiorghi Săvescul

Hrihor, cojocar, scutelnic căpitanului Vasile Onciul

Ivan, rus, scutelnic căpitanului Vasile Onciul

Răzeşii cu salvovardie:

Neculai Onciul

Gavril Onciul

Ilie Onciul

Vasile Onciul, căpitan de volintiri

Şleahtile:

Ioniţă Faliş

Ioniţă nepot lui Brânzan

Vasili Ţopa

Ghiorghie Smolinschii

Gheorghie Săvăscul

Toader Nalivaico

Tănasă Tăutul, mazil

Îmblători:

Toader Cojan

Andrei Cojan

Văduve:

Paraschiva

Marie

Preoţii:

Popa Andrii

Popa Ioan

Dascălul Toader

Sauca, palamariul

Jidovii:

Herşco

Leiba

Moşco

Benco

Moşco

Marchitanii:

Costandin

Anton

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 420, 421

Ţinutul Cernăuţilor: Vărbăuţii

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Vărbăuţii

Moşie răzăşească

Toată suma caselor: 38. Scădere rufeturi, însă 26: 1 popă, 2 dascăli, 4 scutelnici mazileşti, 2 mazili, 3 jidovi, 12 case pustii. Rămân birnici 12.

Birnici:

Vasili, vornicul

Iacob Oniiciuc

Fedor, ungurian

Necolai Tofan

Alecsa Pleteni

Ştefan Dămianiuc

Hrihor Manic

Ion Căzaciuc

Hrihor Prisagii

Hrihor Târhoveţschii

Ion Malinici

Petre Hriţu

Scutelnicii mazililor:

Fedor al ungurianului, scutelnic lui Gheorghi Perjul

Vasile Târhoveţschii, scutelnic lui Gheorghi Perjul

Coste, rusul, scutelnic lui Iordachi Perjul

Hrihor, morar, scutelnic lui Iordachi Perjul

Ivan, rusul, scutelnic lui Gligoraş Tăutul

Ivan Chin, scutelnic lui Gligoraş Tăutul

Preoţii:

Popa Vasile

Dascălul Iacob

Vasili, palamar

Jidovii:

Herşco, jidov

Oron, jidov

Herşco, jidov

Mazili:

Iordachi Perjul, mazil

Gligoraş Tăutul, mazil

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 421

Ţinutul Cernăuţilor: Iurcăuţii

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Iurcăuţii

Moşia dumisale medelniceresei Catrinii

Toată suma caselor: 65. Scădere rufeturi, însă 23: 2 popi, 1 dascăl, 7 slugi, 5 scutelnici, 4 văduve, 1 jidov, 3 ţigani. Rămân birnici 42.

Birnici:

Foca, vornic

Mihailo Mihălcian

Iftodi fiul lui Necolai

Mihailo Pretula

Temco, olariul

Vasili Bilăus

Toader Zabloţschii

Andrei Cruhlianca

Tănase Crivin

Costaş Hapei

Fedor Tironiuc

In Lisac

Fedor Bezpoiasâi

Andrei Hapei

Chifa Hapei

Enachi Piscovei

Iacob Carpenco

Grigoraş Piscovei

Tănase Lesac

Ion Sămăniuc

Petre Ciorne

Hrihor Onofreiciuc

Chiriţă Carpenco

Crin Zadorojnac

Vasili, cojocar

Vasili Şau

Precop Diaconiuc

Iacob Zadorojnac

Toader Zadorojnac

Dumitraş Purice

Hrihor Ciorniga

Luchian Manic

Dănilă Costeniuc

Ivan Costeniuc

Ivan Zahariiciuc

Simion Zahariiciuc

Dumitraş Pavliuc

Gheorghie, ungurian

Ilie Plavliuc

Pătraş Plavliuc

Pătraş Zahariiciuc

Vasili Dămianiuc

Scutelnicii Bălşoai:

Gheorghi Căban

Ion Căban

Cozma

Iurie, grădinar

Vasile Hudima

Scutelnicii dumisale medelniceresei Catrinii Bălşoai:

Gheorghie Pomălian

Dumitraş Pomârlian

Necolai Lenţa

Iani Cobâlinschii, liahu

Vasile Paţarina

Enachi Drăguş

Onofrei, palimar

Jidovi:

Leiba, jidov

Văduve:

Nastasie

Marie

Parasca

Titiana

Ţiganii:

Nichita, ţigan

Vasili, ţigan

Tudosi, ţigan

Preoţii:

Popa Ignat

Popa Toader

Iacob, dascălul

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 421, 422

Ţinutul Cernăuţilor: Boenciuc

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Boenciuc

Moşie răzăşească

Toată suma caselor: 41. Scădere rufeturi, însă 24: 2 popi, 2 dascăli, 6 ruptaşi, 5 îmblători, 2 slugi, 1 argat, 3 jidovi, 3 văduve. Rămân birnici 17.

Birnici:

Gavril Bănar

Dumitru Martinciuc

Alecsa Ciornohaci

Vasile Popovici

Vasile al lui Drăguş

Vasili Bănar

Iacob, rusul

Ion Verenca

Grigori Stângaciu

Andrieş Stângaci

Vasile Stângaci

Grigori Paţarina

Enachi Drăguş

Vasili Vartic

Grigoraş, chihaia

Petre, rus

Ion, rus

Ruptaşii:

Dumitraş Balasânovici

Miron Costrăş

Ioniţă Tumurug

Ghiorghie Lenţa, mazil

Necolai cumnat lui Ghiorghie Lenţa

Gligori Stângaci

Văduve:

Paraschiva

Marie

Gafie

Îmblători:

Mihai Vlaico

Dumitraş Stângaci

Toader Chitariul

Tănasii, ungurian

Ion, ungurian

Preoţii:

Popa Iacob, bătrân

Popa Vasili

Dascălul Vasili

Toader, palimar

Scutelnici:

Ion, rusul, argat lui Dumitraş Balasânovici

Jidovii:

Ianco, jidov

Chelman, jidov

Iţco, jidov

Slugile dumisale medelniceresei Catrinii Bălăsoae:

Enachi Drăguş

Vasile Vartic

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 422, 423

Ţinutul Cernăuţilor: Hroşăuţii

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Hroşăuţii

Moşia dumisale postelnicului Turculeţ şi răzăşii

Toată suma caselor: 49. Scădere rufeturi, însă 29: 1 popă, 2 dascăli, 2 ruptaşi, 1 îmblător, 4 văduve, 2 jidovi, 17 case pustii. Rămân birnici 20.

Birnici:

Onofrei Muraveţschii

Ştefan Ţurilo

Dumitraş Grumeza

Vasili Grumeza

Pântei Fuştei

Mihailo fiul lui Pântelei

Toader, dulgher

Ştefan Gavriliuc

Mihai Fuştei

Simion Gavriliuc

Vasili Mustovei

Prodan Michiciuc

Ion Vântul

Macsin, rus

Pintelei Lupici

Vasili Manic

Andronic Ciobotarciuc

Mihailo Ciobotarciuc

Sârbin Creţul

Grigore Dascalciuc

Andrieş Graur

Vasile Giosu

Simion al lui Şeptilici

Gligoraş Ciobotarciuc

Vasili Pithârniac

Nechifor, ciobotar

Gavril fiul lui Beiciuc

Vasili Caşcaval

Alecsandru Chiriliuc

Vasili Vacarciuc

Iftodi Grumeza

Văduve:

Salinca

Nastasia

Catrina

Marie

Îmblători:

Sofroni Fuştei, îmblător

Ruptaşi:

Ilie Vlaico

Costandin Vlaico, fiul lui Ilie

Preoţi:

Popa Ion

Dascălul Gavril

Vasili, palamar

Jidovii:

David

Froim, jidov orândar

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 423

Ţinutul Cernăuţilor: Dobronăuţii

1774, iunie 20

Ocolul Nistrului

Dobronăuţii

Moşia lui Postolachi Cârste

Toată suma caselor: 42. Scădere rufeturi, însă 4: 1 popă, 1 dascăl, 2 jidovi. Rămân birnici 38.

Birnici:

Ion Rudin, vornic

Alecsa, morar

Fedor fratele lui

Gheorghe fiul lui Rabciuc

Andrei Crociac

Hrihor Huţul

Vasili Drăguţan

Sandul fiul lui Macsin

Ion Lavrinciuc

Vasili a moşneguţului

Ignat Brânzei

Petru cumnat lui Brânzei

Necolai fiul lui Gavril

Toader fratele lui

Moisa Crociac

Tănasă Băşică

Ursul fiul lui Băşică

Vasili Stari

Ion al lui Băşică

Ion Rabciuc

Ursul Ştefiuc

Vasili Cimpoeşul

Hrihor Hliuc

Nechia, rus

Maftei fiul lui Gavril

Sofroni fiul Zaharii

Tănase fiul Darii

Petre, rus

Ion Drebot

Toader, moldovan

Ion fiul lui

Vasili fiul lui

Grigoraş Lefter

Ivan Pianiţa

Ion Salapai

Nichita, văcar

Dănilă Ţampul

Iacob Tătarul

Ştefan, strugar

Mihai Dele

Ion fiul lui Crucian

Macsin Stari

Coste fiul lui

Palii, rus

Andrei Trebuhinschii

Ignat Rabciuc

Dumitru fiul lui Ignat

Tănase Lavrinciuc

Ştefan Huţul

Vasile Gerila

Zaharie

Toader fiul lui Zaharie

Fedor, morar

Preoţi:

Popa Vasili

Toader, dascălul

Jidovii:

Şmilo, jidov

Zălman, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 423, 424

MOLDOVENII recenzaţi la 1770 No Comments Jun 26

Poeme pentru Mena Falek

Somat de prietenul şi fratele meu Mena Falek, să-i trimit, în română, poemele pe care le-a tradus în ebraică, pe care le va publica într-o carte bilingvă, în Israel, am rămas surprins de acurateţea tematică a demersului său, în condiţiile în care poezia doldora de metafore, cu ritm muzical şi cu rimă, este greu de tradus dintr-o limbă în alta. A tradus chiar şi acrostihuri, alegând, inspirat poeme dedicate lui Petrică Ştirbu, Sorin Avram, Alexandru Pînzar, Gusti Talpalaru, Emil Ursu, Viorel Varvaroi şi Mircea Sfichi. Mena nu s-a sustras dificultăţilor, ci şi-a asumat, prin construcţie, o anume carte, cu şi prin care să mă înfăţişeze iubitorilor de poezie din patria lui. Dacă ar fi trebuit să aleg eu, cu siguranţă nu m-aş fi descurcat atât de bine cu o construcţie nouă din cărămizile folosite periodic de-a lungul vremii.

Cămara cu umbre

Vine vremea când un copil nu mai este copil

şi rămâi o cămară pustie

prin care rătăcesc umbrele

spre veşnicie

abia atunci depărtările furişate pe zare

altcuiva ostenite se-nchină

şi rămâi o cămară cu umbre

deplină.

Căutătorii de boabe

Poezia şi-a tras obloanele.

Nimeni nu mai cată spre cer.

Toţi am devenit căutătorii de boabe.

De întuneric. De ger.

E pustiu. E târziu. E pustiu.

Morţii vii rătăcesc în neştire,

de la naştere la naştere rătăcesc morţii

ca o pâclă subţire.

Ultima literă mi s-a uscat pe umăr.

E târziu. E pustiu. E târziu.

Poezia şi-a tras obloanele.

Să mai sper? Să mai fiu?

Femeile îmbătrânind aiurea

îmbătrânesc femeile prin târg

şi se ascund cutremurate-n moarte,

deşi rămân pe frunza toamnei paşii

rătăcitori ca literele-n carte,

deşi din nu ştiu ce resurse sacre

alte femei dau vremii tinereţe

îngenunchind sub cerul fără patimi

ca ierbile cosite din fâneţe.

Din flori şi frunze curg mereu cenuşi,

dar strada mare-i veşnic primenită

cu-nşelătoarea lumii tinereţe

pe care-o vântur caii sub copită

când se perindă-n străvezii imagini

spre zarea care-n două ne desparte

femeile îmbătrânind aiurea

şi-aiurea ascunzându-se în moarte.

Numai ţipătul

Fiul meu numără stele şi cântă,

fiica mea bate-n poarta zilei cu sufletul,

celelalte poeme îmi vindecă de singurătate

numai ţipătul.

Ca nişte altare străine

Când a fost să mă-nchin,

am căutat cărţile şi i-am strigat îngerului:

Nu cumva să mă minţi,

am nevoie de fărâma de soare

zidită, cândva, în părinţi!

Cât de păgână mi-a fost să-mi fie nevoia

de adevăr, de lumină, de mine

o ştiu numai cărţile uitate prin rafturi

ca nişte altare străine.

Cimitir pentru mituri ucise

Abia acum am prins să-nţeleg

câte amăgiri dau putere de viaţă,

păsările s-au prăbuşit în sângele străbunilor

şi-a rămas cerul o strânsoare de gheaţă.

Abia acum nu mă mai recunosc

dincolo de filele cărţii nescrise,

cartea aceea lucidă, acerbă,

cimitir pentru mituri ucise,

cartea în care am trăit patrii, religii,

sacrificându-mă pentru-aceste iluzii pribege,

libertatea e lanţul pe care ţi-l pun fariseii

odată cu legea fărădelege.

Dincolo de astea nu mai există nimic,

natura e o speranţă, iar Dumnezeu prea departe,

atât de departe încât o să-l aflu

aşa cum îl simt şi cum este prin moarte.

Odată cu filele din calendare

înţeleg că m-am născut într-o marţi,

că mă pot regăsi într-o temniţă grea,

într-o anume filă a calendarului

mereu sufocată de nea;

înţeleg că mi s-au pus orele lanţuri,

încă le mai aud huruind în neştire,

încă le mai trag deodată cu umbra

spre zarea ninsorii subţire

şi mi-e frig de atâtea şi atâtea ninsori

repetat viscolite într-o temniţă zi

în care pereţii au prins să se surpe

de parcă ninsoare ar fi,

altminteri n-aş trăi libertatea

ca pe o veşnică îndepărtare

şi nu s-ar mai rupe din mine ninsoarea

odată cu filele din calendare.

Limbă de clopot

Numele patriei, al iubitei, nu pot

să-l crestez pe un vers cu cuţitul,

tot mai des sunt o limbă de clopot

ruginind şi cântând ruginitul,

tot mai rar îţi spun patrie ţie,

dragostea mea pentru vieţile-mi şapte,

clopotul ameninţă cu veşnicie

şi răsplăteşte numai cu noapte.

A rămas fereastra

Vine vreme, mamă, iar o stea căruntă

linişte presoară, amăgind prin sat

toţi copacii care orele înfruntă

adunaţi la sfat;

nu rostesc copacii nici o stea deasupra,

ci presoară numai umbre călătoare

peste urma noastră-n vestejirea vremii

neîndurătoare;

dincolo de toate a rămas fereastra

şi mai vin copacii pe sub ea să-ţi cânte

şi să ţi se-nchine ţie, mamă sfântă,

sfântă între sfinte.

Sub talpa cuvintelor

Apoi au intrat în încăpere cuvintele

şi le-am cercetat făptura cu nespusă uimire,

erau asemeni femeilor

predestinate unui singur mire

şi m-am făcut lespede sub talpa cuvintelor

şi am adunat urmele evlavios şi buimac;

de atunci, doar de atunci alcătuirile lumii

se aşează în mine şi tac.

Promoroacă pe uşi

Nu există steaua singurătăţii,

eu n-am întâlnit decât stele şi singurătăţi,

stelele – sus, singurătăţile – prin preajmă –

clopote risipite-n cetăţi

ding-dang, ding-dang, ţipă singurătăţile

desfăşurându-şi aripile în aceleaşi cenuşi,

nu poţi renaşte din singurătate

precum promoroaca pe uşi

ding-dang, ding-dang, ding-dang,

înspre stelele grave singurătatea persistă,

iar lumina înfăşură sunetul metalic

într-o aură care nici măcar nu există.

Dimensiunile veşniciei

Prietene, am pariat pe iarbă,

Era atât de suplă şi de vie,

Toţi trecătorii îi călcau pe suflet

Rănindu-se buimaci pe sub călcâie,

Iar iarba mea îi vindeca în taină

Cu cerul ei purificat de rouă

Apoi le arăta şi calea dreaptă

Şi cerul de deasupra rupt în două.

Tu ai mizat, cam tot atunci, pe oameni

I-ai înălţat pe suflet şi pe zări,

Răsplata mea urmând sub ierbi să fie,

Blestemul tău – în omeneşti uitări;

Uitări şi ierbi, adică veşnicie.

Delicvenţi de presă

Suntem pribegii sorţii prin mulţime,

Oraşul mută temniţele-n noi,

Rar protestăm crucificând cu păsări

Ierni senzuale, verile de-apoi,

Nu stă, în fond, protestu-n firea noastră,

Avem doar harul de a ispăşi

Vinovăţii străine, colective,

Risipele de paşi care-or păşi

Acolo unde prea adeseori

Mulţimile găsesc ispăşitori.

Jucătorul de cărţi

Plouă mărunt de-aproape-o veşnicie

şi în potopul fără de sfârşit

mă uit în jur şi mă găsesc pe mine,

sunt jucător de cărţi împătimit:

hai, ţine trefla, popo, frunza pică

şi damele-s mai tinere ca ieri,

iar eu mă curăţ, merg pe cacialmale

şi irosesc, tot irosesc averi!…

O noapte de dragoste

În noaptea asta am fugit din lume

ca să mă-nchin doar zeilor păgâni

reînviaţi de trupul tău anume

să-mi amintească zeii din bătrâni

şi-am ars definitiv doar pe altarul

cioplit miraculos în trupul tău

şi-am azvârlit, apoi, în stele jarul

să lumineze nopţile din hău.

În noaptea asta, vârstele-s egale,

cu sufletul din mine-s deopotrivă

şi numai ţie mă închin agale

cu toată tinereţea-mi impulsivă

pe care-o regăsesc dansând subţire

iniţieri superbe în destin,

eu izbutind în noaptea de iubire

să-mi aflu zeii vechi, să mă închin.

Noapte bună, prieteni!

Dimineaţă, eram doar un mugur plăpând,

apoi au venit, noaptea, fiarele

şi-au răscolit înfometate ziarele

în care am trăit de curând

şi-au rămas numai nopţile lungi şi uscate

împietrindu-mă într-o creangă de aur

sub cerul stropit cu sânge de taur

şi cu sângele clipei sacrificate,

noapte bună, prieteni, dar nu ştiu cui vă las

şi ce stele să stâng, să culeg de pe cer,

vine vreme prin târg şi în scrâşnet de fier

cadenţează iluzii dinspre turnul cu ceas,

dinspre zări, dinspre ape, dinspre-naltele cetini

vine vreme în vreme şi în vremi se răsfaţă,

veţi fi pururi plăpânzi şi veţi fi dimineaţă

bandajând cu lumină. Noapte bună, prieteni!

Dimineaţa, târziu

Apoi au venit clipele să se-nfrupte din mine

Lunecând precum păsările din văzduh şi din mit,

Eram deal însorit şi dansam cu cireşii

Xenomani ca şi mine şi cu cer pârguit,

Adumbrit senzual doar cu franjurii ploii

Nesfârşite ce-şi caută un culcuş pe pământ,

Dimineaţa, târziu, au venit păsările, clipele

Risipite difuz prin ce-am fost, prin ce cânt.

Urmează, le-am spus, evadarea din timp,

Pregătiţi-mi poemele şi păstraţi-mi cămăşile,

Într-o clipă anume am să vin să le-mbrac,

Nu vor fi de faţă decât graurii şi cireşele;

Zorii pleacă, acum, i-am luat să îi tac,

Altminteri s-ar ofili de atâta singurătate

Risipită pieziş, risipindu-vă-n toate.

Tic-tac al anotimpurilor duse

Gări cenuşii m-au îndemnat la drum,

Urma să plec, dar mi-era drag acasă

Să tot privesc spre depărtări ciudate

Tărâmuri ce-mi şes umbrele şi lasă

Inimii mele nu ştiu ce alean,

Tic-tac al anotimpurilor duse

Acolo unde doar copilăria

La nici un zeu, în nici un templu, nu se

Prăvale în genunchi să se închine,

Acolo unde torc neprihănire

Luminile din zorii vieţii sfinte,

Apoi, încet-încet, prind să se-nşire

Rugină peste şinele din gări

Uitate, dar momind cu depărtări.

Ora exactă

Este ora treisprezece, se sumeţeşte timpul,

iar trecătorii îşi potrivesc paşii după ora exactă;

de aici, încolo, ţine veşnicia

compactă,

veşnicia din care muşcă indiferenţa

hălci uriaşe pentru somnul păsării călătoare

prin trupurile acestea aburind, fremătând

în ninsoare.

Este ora treisprezece în bătăile inimii mele,

în sângele meu galopând; galopând spre lumină

sufletul alegând icoanele vremelniciei

se-nchină

orelor, idolilor ciopliţi în afară de trup,

de ninsori, de copaci, de făptură,

idolilor spaimei de necunoscut, idolilor

arsură.

Este ora treisprezece, este clopotul (ziua, mileniul)

treisprezece-n sufletul amândurora,

e devreme-târziu şi în lanţuri ne pune

doar ora.

Dimineaţă în floare

Mai am un prieten în suflet de dus,

Iar viaţa cu prieteni mulţi mă răsfaţă,

Risipindu-mă-n zile, eu renasc prin prieteni

Ca să pot să durez şi dincolo de viaţă;

Efemer de mă nasc, veşnicesc prin prieteni,

Anotimpul cinsteşte numai idolii vii,

Sfinţi prieteni, tovarăşi de suflet

Făurind universul în care să fii

Inima ta întru inima lor,

Cântecul tău întru marea cântare;

Hotărnicită mereu de prieteni

Inima mea-i dimineaţă în floare.

Vremea vremii

Vine vremea când şi cerul îşi culege stelele

Intens pârguite de lumina din noi,

Omul încă nu are conştiinţa de sine a soarelui

Roşu de dinainte de amurguri şi ploi,

El se ştie doar un rob al cuvintelor neziditoare,

L-au îngheboşat sub păgâne dogme uitările,

Vine vremea când va scăpa şi de vinovăţia aceasta,

Aşteaptă doar să-şi înţeleagă îndepărtările;

Ruperea din iniţierile-n beznă va urma după-aceea, când

Vom fixa luceferii pe cer pentru totdeauna,

Apocaliptic vor suferi numai neguţătorii de iluzii, numai

Risipitorii de vânt care-nvolbură-n cale minciuna,

O să vezi, va veni vremea vremii deplină

Iniţiindu-ne definitiv în lumină!

Pe crucea clipei

Eu nu mai am altceva de trăit,

Mi-am făcut datoria faţă de specia umană,

I-am consolidat viitorul dăruindu-i copii,

Lacrima lor mă transformă-n icoană;

Urmează doar să mă despovărez şi de cântece,

Rănile mele sângerează pe crucea clipei,

Sunt pregătit să mă preling în uitare,

Uitării conturându-i foşnetul cald al aripei.

Nici pasăre, nici vânt, nici idee

Poezia n-a fost niciodată pasăre,

ci numai umbra zborului rătăcind pe pământ

în căutarea trupului care s-o încapă şi în aflarea

acelui cuvânt:

poezia n-a fost niciodată vânt,

ci numai clătinarea frunzei pe ramuri

sau poate că doar respiraţia iernilor ostenite

pe geamuri:

poezia nu a fost şi nu este idee,

ci numai neliniştea omului în căutare de sine

şi în aflarea împăcării din urmă

depline:

poezia nu este nici pasăre, nici vânt, nici idee,

ci doar o stare de veghe târzie

pe care o trăiesc copiii în vremea-n care bărbaţii

o aştern pe hârtie.

Mă rog frunzei, apei, luminii

Aş vrea ca şi sufletul să fie muritor,

în fond sufletul meu înseamnă atât de puţin,

nu am dreptul să mă trufesc cu veşnicie,

iar de ispăşit am ispăşit prin destin;

ce-a fost bun în ce-am fost am trăit cu toţi porii,

n-a rămas nimic de depus în temple păgâne

în care supravieţuiesc doar cenuşile

încăpăţânaţilor în a rămâne:

ar fi cumplită neodihna fără de sfârşit,

în fond şi desăvârşirea te-ar putea osteni,

n-aş mai vrea să suport caznele armoniei depline

după ce m-am tot îndurat prin a fi;

de aceea mă rog frunzei, apei, luminii

şi celorlalte înfăţişări ale unui dumnezeu îndurător:

Tată, dacă ţi-s fiu, ia paharul acesta de la mine,

ai milă şi-mi fă sufletul tot muritor!

Martor al anotimpurilor

Am de mărturisit câteva anotimpuri,

câteva sălcii de pe malului Moldovei,

câteva umbre ale vârstelor risipite alene

prin Bucovina trăită şi cu sufletul slovei,

altceva n-a mai fost (exceptând şipotul Vamei),

nici măcar sărbătorile consumate păgân,

dar nu-mi recunosc decât calitatea de martor

al anotimpurilor în care rămân:

Bună seara, ninsoare, bună vreme cocorilor,

ierburilor smălţuind repetabile câmpurile,

obcinilor învelite în toamnă nebună,

eu nici pe veşnicie n-aş da anotimpurile!

Post-restant

Am cercetat atent

fiecare încăpere

a templului

până am descifrat

sacra taină

a poeziei:

poemele sunt

tot atâtea scrisori

adresate

copilăriei;

apoi am ciopli

în sufletul meu

cu o ciudată

caligrafie:

FIINŢEI DIN TEMPLU

CĂSUŢA POŞTALĂ 1-15

POST-RESTANT

PE VECIE.

Cât un pumn de cireşe

Cineva va răspunde odată

pentru păsări, pentru struguri necopţi,

s-aruncăm cu o piatră în grauri,

s-aruncăm cu un graur în nopţi

şi-apoi nopţile bete şi triste

să le bateţi în fire de iarbă,

cineva va răspunde odată,

parcă-aud: vârsta-ncepe să fiarbă!

Cineva va răspunde odată,

e firesc, e util să se-ntâmple

şi cenuşa aceea şi doare

şi cenuşa aceea şi împle,

numai graurii, graurii negri

peste cerul din scame şi feşe

azi îmi cer şi-mi înscriu datoria:

vârsta mea cât un pumn de cireşe!

Filosoful de după-amiază

Filosoful de după-amiază despre fericire confirmă:

trebuie să crezi în singurătatea cifrelor exacte

trebuie să-ţi pipăi unicitatea principiilor

cu un cuţit despicând ziua de noapte.

Turnul lui pe apusuri se lasă, se-nclină

ritmic se aud saboţii filosofului de după-amiază

universul rămâne într-o singurătate ultimativă

nimeni nu mai ştie piatra-n ea ce visează

nimeni nu mai poate rosti fără să-şi amaneteze demnitatea

adevărurile ca nişte păsări au încetat să mai fie

cei care au plâns spală fundaţia turnului cu litere,

niciodată n-o să-mi regăsesc degete strigându-le cu numele tău, poezie!

Deasupra brazdei

Deasupra brazdei ca o frontieră

între odihnă calmă şi trezire

se năpusteşte fără veste grâul

ameninţând prin jur cu nemurire

şi sori zemoşi întemniţaţi în boabe

ademeniţi acolo de căldură

peste grumazul brazdei ostenite

îşi regăsesc fireasca lor natură

căci în adâncuri tainice se coace

o cosmică superbă libertate

doar când se ară câmpul cu luceferi

şi se-nsămânţă-n el eternitate,

doar când ţăranul ostenit presoară

cu mâneca lumină peste frunte

şi când cu gest de pregătire-a tainei

ţăranul e asemenea unui munte.

Bea, omule, hai bea şi dumneata!

Se consuma pe continent cu spaimă

de parcă scăpătase peste veac

acelaşi asasin cu ştate pline

de un nesomn şi de un somn buimac,

se consuma pe continentul leneş

într-o vâscoasă parcă scufundare

şi-atunci poeţii, ronţăind din verbe,

scoteau ţăranul nostru din uitate,

dar neuitat şi anonim cu nuci

prin buzunare dându-se de-a dura,

el desfăcea în fiecare piatră

câte-un izvor dezlănţuit cu gura

fără să-şi scrie numele pe ghizduri,

ci doar privind de parcă-ar aştepta

un oaspete de-aiurea ca să-i spună:

bea, omule, hai bea şi dumneata!

Poezie de ion dragusanul No Comments Jun 26

Ion Paranici: Vă sînt anotimp

Cei interesaţi o pot citi, făcând click pe copertă

ADRIAN DINU RACHIERU: „… ceea ce ne interesează la fostul absolvent al Filologiei ieşene (1961) ar fi tocmai prestaţia lirică. În pofida unor colaborări la câteva reviste importante ale ţării, I. Paranici acuză sfiiciuni editoriale greu de imaginat şi de explicat într-o vreme în care boala autorlâcului face, la noi, ravagii. (…) Caligrafia delicată a versurilor sale probează semnele unei vârste, trecerea în alt anotimp („Nu vezi că în iarnă cobor / Şi mă taie argintul râsului tău?”) fără a alunga fiorul erotic. Om al pământului, el cinsteşte într-un Triptic palmele tatei „ce-au uitat să adoarmă”. Fără a fi neapărat spectaculos, fără a se îndatora „furiilor tehnice” de ultimă oră, Ion Paranici va fi – dacă se va încumeta să se înfăţişeze cu un volum – o surpriză” (Din volumul „POEŢI DIN BUCOVINA”, Editura Helicon – Timişoara, 1996).

MIHAIL IORDACHE: „Starea de echilibru, cu toate riscurile şi dramele nevăzute pe care le implică, este condiţia către care aspiră sau pe care o comunică poeziile lui Ion Paranici – reflex al adeziunii la modelele clasicităţii; de aici, logica şi consecvenţa structurilor simbolice şi a metaforelor pe care le găsim în textele sale.

Ion Paranici face poezie de sentiment fără complexe şi cu o sinceritate a confesiunii care, la el, poate fi considerată o probă a autenticităţii; câteva toposuri (cuvântul, liniştea, timpul ca vârstă ş. a.) exploatate cu mijloace proprii pot fi considerate un alt criteriu de diferenţiere. Mizând din plin pe metaforă, pe simbolismul vegetal şi zoomorf, oferă imagini încadrabile în permanenţele poeziei româneşti (folclorice şi culte) filtrate prin sentimentalitatea unui intelectual lucid şi deplin format, scutit, deci, de oboseala originalităţii obţinute cu mijloace care, mai devreme sau mai târziu, cad sub incidenţa banalităţii şi a truismului” (Din recomandarea ce a însoţit manuscrisul acestei cărţi la Editura „Junimea”).

Carti No Comments Jun 26

Vinderea „bătrânilor satului” românesc

Pentru că nu sunt adeptul genealogiilor, ci al reconstituirii spiţelor – mult mai lesnicioasă în confruntarea cu puţinătatea surselor mărturisitoare româneşti, am să fac recurs la scrierile lui Theodor Codrescu (1 aprilie 1819 – 22 martie 1894), pentru a susţine, dinspre bătrâni cărturari români, ceea ce eu ştiam, făcând mereu distincţie între străbuni (oameni buni şi bătrâni) şi strămoşi (generaţii vechi, de dincolo de moşi), ori de câte ori m-am aventurat pe cărările necunoscute ale trecutului.

„Spiţa a jucat şi joacă încă mare rol în daraverile de pământ dintre răzeşi; numai ea dezleagă o sumă de încurcături pentru moşie. Cu spiţa te sui şi afli înaintaşii familiilor răzeşeşti până ce ajungi la bătrânii satului. Numele de bătrân, ce des îl găsim, are un înţeles special; în documente, bătrân e latinescul veteranus, care a dat neologismul veteran, un om care a luat parte la un războiţi, la o revoluţie; aşa zicem veteranii de la 48; veteranii de Ia 1877. La romani, veteranus era soldatul ieşit din armată, dar fiindcă pe atunci se făcea urmata aproape toată viaţa, soldatul eliberat era un om bătrân (senis)) şi poporul român a păstrat înţelesul de al doilea, fiindcă cel dintâi dispăruse odată cu încetarea organizării romane în Dacia.

Când a venit vorba de a se hotărnici moşiile răzăşeşti, răzeşii ştiau că în spiţă se înrudesc după cutare sau cutare strămoşi. Vechil proprietari ai satului, dispăruţi de mult, erau, în ochii tinerilor, nişte bătrâni, răposaţi de veacuri. Dar acei bătrâni posedau şi pământ în sat şi, din partea lor, atrăgeau moştenire urmaşii. Cu vremea, s-a făcut o schimbare de înţeles: pentru a se numi, cu un termen mai propriu, porţiunea de pământ pe care o avusese cutare bătrân, arătat de spiţă, s-a numit locul după numele bătrânului. Îl chema pe el bătrânul Fronie, şi pământul lui, în întinderea care-l avusese, s-a numit bătrânul Fronie; şi dar vorba documentală: trag parte de pe cutare bătrân, însemna şi filiaţiunea după spiţă, şi moştenirea la pământ din pământul bătrânului, dat de spiţă. De aici, trecerea la expresiunea generală: „Am vândut un bătrân de pământ” e uşoară, înţelegându-se proprietatea bătrânului din spiţă neîmpărţită la urmaşi, sau toate părţile urmaşilor, care, la un loc, formau întreg bătrânul. Câte nu ne spun cuvintele, în lungul lor trai în limbă, şi cu cât sunt mai vechi, cu atâta ne spun mai multe!”[1].

[1] Codrescu, Theodor, Uricariul, Volumul XXIII, Iaşi 1895, pp. XXII, XXII

Aşa vă place Istoria? No Comments Jun 25

Ţinutul Cernăuţilor: Ocolul Prutului de Jos (V)

Nepolocăuţi, gara

Satele Nepolicăuții, Țopenii, Chidicăuții, Răvăcăuţii, Berhomete, Dubovăţ, Ştipeniţa

Ţinutul Cernăuţilor: Nepolicăuții

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Nepolicăuții

Moşie răzășească

Toată suma caselor: 51. Scădere rufeturi, însă 21: 1 popă, 1 dascăl, 3 mazili, 4 argați, 5 văduve, 2 jidovi, 5 case pustii. Rămân birnici 30.

Birnici:

Ion Hugco

Andronic fratele lui

Iacob, rusul

Simion Dascalciuc

Hrihor Bandasuc

Vasile Vasilinciuc

Hrihor Bandasuc

Andrieș Nauc

Toader Nauc

Timofei Oleinic

Simion Băndas

Toader Vasiliciuc

Vasile Rusnac

Ion Manguc

Olecsa fiul lui Ivan

Vasile Huțul

Ion Șcavarca

Ivan Malenchi

Ștefan Lazor

Luca Cernăucianii

Toader, moldovan

Vasile, rus

Ștefan Biblic

Ștefan, ciobotar

Ilaș Ștufu

Lupașco Gavriliuc

Păladi fiul lui Manguc

Pintele Panco

Petre, vornic

Mazili:

Andrei Tăutul, mazil

Ion Tăutul, mazil

Iordachi Ghițincul, mazil

Preoți și dascăli:

Popa Vasile

Iani, dascăl

Argați:

Dumitrașcu, argat Tăutului

Hlihor, argat Tăutului

Vasile, argat Tăutului

Chiriac, argat Tăutului

Văduve:

Anița

Gafița

Anița Hilotoai

Tudosie

Anița Moscălița

Jidovii:

Iancul, jidov

Leiva, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 415, 416

Ţinutul Cernăuţilor: Țopenii

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Țopenii

Moşie răzășească

Toată suma caselor: 16. Scădere rufeturi, însă 16: 10 ruptași, 3 argați la ruptași, 2 văduve, 1 jidov.

Ruptași:

Neculai al lui Țopa, praporciuc

Ion Țopa

Grigoraș Țopa

Andrei Țopa

Vasile Țopa

Costandin al lui Țopa

Dumitrașcu fiul lui Grigoraș Țopa

Dumitrașcu fratele lui Ioniță Țopa

Sandul Țopa

Ion fiul lui Țopa

Argați:

Cazimir, rus, argat Țopenilor

Panco, rus, argat Țopenilor

Hrihor, argat Țopenilor

Văduve:

Anița Vasiloai, văduvă

Nastasia, văduvă

Jidovi:

Mihăl, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 416

Ţinutul Cernăuţilor: Chidicăuții

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Chidicăuții (Piedecăuți)

Moşie răzășească

Toată suma caselor: 16. Scădere rufeturi, însă 3: 2 mazili, 1 ruptaș. Rămân birnici 13.

Birnici:

Grigoraș, butnar

Toader Iuriiciuc

Dumitru Chiuciuc

Anton Nichiforciuc

Luchian Banas

Ivan Sauca

Dănilă, morar

Petro, pânzar

Ivan Ivanuc

Petro Banatuc

Costin, vataman

Hrihor fiul lui Ivan

Ştefan fiul lui Vadciuc

Mazili şi ruptaşi:

Ilii Strâşca, mazil (cel care le va furniza austriecilor urice vechi, care să le justifice pretenţiile; numele lui era, de fapt, Ilie Flueraş, dar îl tradusese)

Sandul cumnatul lui Ilii Strâşca, mazil

Vasile Vlad, ruptaş

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 416

Ţinutul Cernăuţilor: Răvăcăuţii

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Răvăcăuţii

Moşia dumisale visternicului Ioniţă Canta

Toată suma caselor: 35. Scădere rufeturi, însă 7: 2 popi, 1 dascăl, 2 văduve, 1 jidov, 3 case pustii. Rămân birnici 28.

Birnici:

Luchian Brenicu

Toader fiul lui

Ion, moldovan

Macsin Alecsandru

Filip fiul lui Ion

Ştefan Pohribnic

Ion Pohribnic

Iurii Pohribnic

Andrei Pohribnic

Goraş Pohribnic

Ion Nişcan

Acsinte al Nedichii

Ion Onciul

Andrei fiul lui Opaşco

Vasile Brinic

Mihai Sârnuc

Dănilă Travici

Ivan Terentuc

Vasile Trofin

Petro Sârna

Mihail Ctaciuc

Onofrei Şumciuc

Anton Roşca

Timofei Roşca

Iacob Carpu

Vasile, vătăman

Văduve:

Aniţa, văduvă

Maria, văduvă

Preoţi:

Popa Ştefan

Jidovii:

Herşco, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 416, 417

Ţinutul Cernăuţilor: Berhomete

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Berhomete

Moşia dumisale Costantin Cilibiu

Toată suma caselor: 35. Scădere rufeturi, însă 10: 1 popă, 1 dascăl, 3 văduve, 1 jidov, 4 case pustii. Rămân birnici 25.

Birnici:

Ivan Bodilivschii

Neculai Mândric

Ivan Mândric

Hrihor Mândric

Iftemii Şlimco

Mihail Mandric

Mihail Sporojciuc

Ion Dronuc

Andrei Dronuc

Fedor Cosovan

Andrei Mândriciuc

Tudosi Mândriciuc

Mihail Hapco

Vasile Andrieşciuc

Fedor Cupciac

Zahera Manduc

Hrihor fratele lui

Ivan Starojciuc

Vasile fiul lui Majuc

Hrihor al lui Luchinuc

Andrei nepot lui Neculai

Mihail Paşişnic

Vasile Drunuc

Timofei Mandric

Ştefan, vataman

Văduve:

Maria Ştefăniasa

Tichiana

Catrina

Preoţi şi dascăli:

Popa Grigorii

Dumitro, dascăl

Jidovii:

Şaul, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 417

Ţinutul Cernăuţilor: Dubovăţ

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Dubovăţ

Moşia dumisale visternicului Ioniţă Sturza

Toată suma caselor: 47. Scădere rufeturi, însă 15: 2 popi, 1 dascăl, 8 văduve, 1 jidov, 3 case pustii. Rămân birnici 32.

Birnici:

Iacob Deliiciuc

Neculaiu Costaşco

Ştefan Ţiruc

Pălachii fiul lui Coştaş

Andrei Arciepciuc

Andrei Bucoveiu

Vasile Costaşciuc

Nechita Hodovaneţ

Dumitraşco Todoriciuc

Ştefan Hodovaneţ

Vasile Vasalenciuc

Fodor Sorocopul

Vasile Sorocopul

Toader Sorocopul

Acsănti Furluciuc

Iacob Coztaşuc

Andrieş Tofan

Ion Gheluta

Simion Sobco

Antohi Andrabura

Vasile Rusnac

Hrihor Şcavco

Vasile al lui Arhip

Toma Focioc

Gavril Rusnac

Alecsandru Ciopa

Toader al lui Coştaş

Matei fiul lui Stasii

Hrihor Vasilescu

Iacob Tumac

Petro Pirinchic

Ion Sorocopul

Văduve:

Gafiţa

Cârstina

Aniţa Dumintiasă

Nastasia

Maria

Aniţa Andriasă

Catrina

Lupa, văduvă

Preoţi şi dascăli:

Popa Andrei

Popa Ion

Andrei, dascăl

Jidovi:

Mendel, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 417, 418

Ţinutul Cernăuţilor: Ştipeniţa

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

Ştipeniţa

Moşie răzăşească

Toată suma caselor: 63. Scădere rufeturi, însă 20: 2 popi, 1 dascăl, 2 mazili, 4 văduve, 6 scutelnici, 1 jidov, 4 case pustii. Rămân birnici 43.

Birnici:

Vasile Prodanciuc

Gheorghe Harici

Andrei Crecia

Iacob Mihaluc

Toader Cuzenco

Mihail Şandru

Vasile Mihailuc

Neculai Vasuc

Vasile Zaman

Mihai Greculiac

Ştefan Veuceruc

Ivan Tverdohleb

Zaharia Runiac

Dănilă Libed

Dămian Daşciuc

Ion Huţul

Iudan Pivovavrciuc

Irimia Verinca

Gavril Veninciuc

Vasile al lui Boico

Vasile Ciornei

Vasiliac al lui Boico

Olecsa Danchiu

Procop Rusuciuc

Ivan Rusuciuc

Fedor Merca

Ivan Stasuc

Vasile Boico

Vasile, cibotar

Matvei Stasuc

Andrei al lui Vovar

Ion Basascut

Ştefan Scaun

Fedor Marin

Alecsa Râpca

Roman, păscar (pescar – n. n.)

Pavel Mironic

Năstas fiul lui Pavel

Hrihor Şcarliuc

Iacob Şcarliuc

Neculai fiul lui Ilii

Fedor Tătasii

Alecsa Levanciuc

Scutelnicii lui Ioniţă Mutencu:

Vasile al lui Rusnac

Vasile Veuciariuc

Petre, velnicer

Vasile Mintenciuc

Dănilă Zazalia

Andrieş

Văduve:

Angheluşa

Irina

Nastasia

Ilinca

Preoţi şi dascăli:

Popa Ştefan

Popa Alecsa

Ivan, dascăl

Mazili:

Ioniţă Mutencu, mazil

Ivan Ivanovici, poroşnic

Jidovi:

Herşul, jidov

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 418, 419

MOLDOVENII recenzaţi la 1770 No Comments Jun 25