Arhivă muzicală sentimentală
În anul în care trei dintre componenţii trupei „Toy Machines”, Andrei „Buzu” PARASCAN (chitară solo), Alexandru „Teiu” TEIŞANU (chitară bas) şi Eduard „Edy” CIORNEA (tobe) vor împlini doar 23 de ani (din care patru, dedicaţi trupei lor), în anul în care, pe la jumătatea lui martie, fiul meu, Andi, a împlinit, primul dintre componenţii trupei, 23 de ani, nu pot să nu scot la iveală arhiva mea sentimentală, adică nişte filmuleţe de spectacol, făcute de prieteni şi nişte înregistrări audio, doar pentru a-mi bucura mie sufletul.
Andi are, în acest spaţiu virtual, rubrica lui, pe care o va gestiona după cum o să-i convină, dar eu îmi iau libertatea de a posta filmuleţul unui concert în clubul „Vox” din Suceava (martie 2011, filmat de Nicu Agafiţei), al colaborării cu „Luna Amară” la comemorarea lui Kurt Cobain (la Cluj Napoca, ianuarie 2012, când Andi era răcit cobză; a filmat Mihai Ignat), a primei lui prestaţii acustice, la Suceava, în „Bizz Cafe” (în august 2011, filmată de Nicu Agafiţei), precum şi copia emisiunii INTERMEDIA „3G”, dedicată sărbătoririi Centenarului Martirului Bucovinei, scriitorul George Ungureanu (cel din nedreptul scandal mediatic naţional şi internaţional, provocat de anti-românca urmaşă a unui colonel torţionar de securitate, care, conform „Dicţionarului torţionarilor” lui Paul Goma, coordona asasinarea Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, scandal promovat în timpul lansării cărţii „Păţania lui Somnorilă” – pe care o inserez în rubrica mea cu CĂRŢI).
Emisiunea a fost realizată de artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM şi de Bobby Stroe, în baza filmului făcut de colegul meu, Dănuţ Lungu.
Dintre înregistrările audio, am primit aprobarea lui Andi doar patru piese, care mie îmi plac foarte mult („Cântec pentru George Ungureanu”, cu coloristică de chitară făcută de Vasile Purice, şi „Flawless”, în varianta în care Andi cântă la toate instrumentele, precum şi singurele cântece înregistrate, până acum, cu „Toy Machines”, „I” şi „Morning Rush”).
Îmi iau acest drept pentru că, pe fondul muzicii lui Andi şi a muzicii trupei „Toy Machines”, am scris eu toate cărţile din ultimii trei ani de zile (I.D.).
De ce-i „Urzica” vieneză?
De ce-i „Urzica” vieneză?
Pentru că preia o tradiţie, îndătinată, la Viena, în 2 Faur 1874, o tradiţie continuată, tot la Viena, vreme de patru decenii, apoi uitată şi reluată, la Cernăuţi, doar în 1927, şi la Suceava, cu un singur număr, în nu mai ştiu în care an, în care mă prinsese o grozavă poftă de râs.
Cealaltă „Urzica”, celebra „Urzica” de mai adineauri şi, prin frumuseţe, de toţi vecii, înseamnă o altă tradiţie, una întemeiată în 1949, când apărea ca „organ al Partidului Socialist de Dreapta”, transformându-se, ulterior, într-o remarcabilă revistă românească de umor.
Eroul Bucovinei, Ion Grămadă, scria, în monografia Societăţii „România Jună” (Arad, 1912), că, „sub influenţa unei „Bierzeitung” a studenţilor germani, s-a înfiinţat, în 7 februarie 1874, revista umoristică litografiată a Societăţii, care apare an de an, redactată, de obicei, de noii membri ai Societăţii, de „boboci” sau „embrioni”, care-şi plasează întrînsa glumele lor mai mult sau mai puţin reuşite, la adresa colegilor mai vechi şi a membrilor din colonia română vieneză,
Răsfoind colecţia întreagă, de aproape 40 de ani, a „Urzicii” şi necunoscând persoanele „urzicate” şi metehnele lor, nu mai înţeleg nici aluziile, ironiile şi sarcasmele litografiate, deoarece multe din ele şi-au pierdut, astăzi, sensul şi ascuţişul. Ici, acolo, se ironizează un întreg curent, cel latinist (în No. din 2 Faur 1874), punându-i pe ţigani să vorbească cu cuvinte latiniste sau înţepându-i pe pasivişti şi atunci pricepi înţepătura.
Câteodată, întâlneşti şi glume mai bunişoare, ca, de exemplu, următoarea etimologie: „Soţietate” vine de la „s-o ţie tata”, căci tata fiecărui membru din „România Jună” susţine Societatea, susţinând pe fiu la şcolile din Viena, iar „societăţi” vine de la „s-o ştie tăţi”.
O glumă de mult spirit a publicat tânărul I. Teliman, într-un număr al „Urzicii” din vara anului 1911, la adresa unui sculptor, A.R. (Archip Roşca – n.n.), care a dăruit „României June” un bust, în ghips, nu prea reuşit, al lui Eminescu. Gluma e însoţită de o ilustraţie (caricatură – n.n.): o fantomă i se adresează chipului de lut al lui Eminescu şi rosteşte cunoscutele cuvinte din poezia „Luceafărul”: „Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, / Dacă-i fi tu sau altul!”.”
„Urzica” românilor din Viena s-a bucurat de colaborarea unor mari personalităţi ale vremurilor, precum Ciprian Porumbescu, Mihai Teliman, O. Blasianu, Carol Scrob, Traian Demetrescu, Constantin Bălăcescu, Eugeniu Revent, Cincinat Pavelescu şi Vasile Bogrea, acesta din urmă rămânând, în memoria mândrilor bucovineni de azi, doar ca nume de bulevard în Cluj Napoca.
Astea fiind rădăcinile pe care mi le revendic pentru prezenta „revistă umoristică litografiată” (după moda zilei, în spaţiul virtual), voi porni, iarăşi pe drumul ştiut, dar ostenitor al jurnalismului pamfletar, însoţit, uneori, de PIM, BOA, Radu BERCEA, Pamfil HORODNIC sau de Constantin HORVOVANU.
Ţin să mai precizez că între marile evenimente ale culturii monumentale din Bucovina, precum „Crăciunul vienez” şi „Oktober Fest-ul” distinşilor preşedinte Ioan Cătălin Nechifor şi primar Ion Lungu, şi demersurile mele de biet recuperator de memorie bucovineană nu există nici cea mai microscopică legătură. Bucovina domniilor lor e unică, splendidă şi strălucitoare, pe când Bucovina mea e aşa, ca un biet lăstar, ivit printre dezlănţuirile vegetale ale primăverii, urmând să fie cosit, odată cu ierburile înfânărite dintre blocuri, de către harnicii asistaţi social ai Primăriei Suceava.
Trupa “Toy Machines”
Trupa “Toy Machines”, martie 2011, la Bucureşti
Batalia bucovineana pentru Eminescu
Batalia bucovineana pentru Eminescu