Iulian VESPER
Iulian VESPER
22.11.1908, Horodnicul de Sus – 11.02.1986, Bucureşti
„Destin crucificat“, Iulian Vesper a rămâne „un eveniment liric bucovinean“, prin „Echinox în odăjdii“ (1933), „Constelaţii“ (1935), „Poeme din Nord“ (1937), „Izvoare“ (1942) şi, după calvarul roşu, „Poezii“ (1968), „Ascultând nopţile“ (1972) şi „Peisaj pe marginea cerului“ (1984), romanele lui fiind „Primăvara în Ţara Fagilor“ (1938), „Viaţa lui Mihai Viteazu“, „Chipuri domneşti“ şi „Glasul“ (1956). A tradus „Pe Donul liniştit“, de Mihail Şolohov (1933), şi epopeea finlandeză „Kalevala“ (1959). Mai mult, în Mărturisitorii ** – clik.