Dragusanul - Blog - Part 140

Povestea arheologiei bucovinene (I)

Carl Adolf Romstorfer

 

Sursele germane, inclusiv cele arheologice, datorate unor cercetări încă amatoristice, preum în întreaga Europa a vremii, înseamnă, practic, un fel de alfabet al lecturării propriei noastre istorii, chiar dacă multe dintre mărturiile arheologice respective s-a pierdut, fie din pricina proprietarilor pământurilor în care au fost aflate şi care îşi exercitau drepturile şi asupra comorilor respective (la fel se întâmpla şi în România, după cum povesteşte Odobescu), fie datorită războaielor devastatoare de mult mai târziu, care au încenuşat şi însângerat vremuri şi memorie a vremurilor. Dar aşa abia schiţate cum sunt, în compilaţia rapoartelor arheologice, făcută de Romstorfer, informaţiile acestea conduc enigme care încă ar trebui să ne dea de gândit. Mormintele megalitice din Dealul lui Iancu, de lângă Grăniceşti, cu un anumit inventar funerar, obligă la cercetarea raportului lui Gutter din 1881, publicat de Analele din Viena, dar şi sugerează că preistoria boreală a acestor meleaguri trebuie căutată pe înălţimi, nu prin văile târziilor locuiri slave. Dar, între misterios şi istoric, între mit şi memorie uitată (stabilirea armenilor, mai întâi, la Siret, şi-abia după aceea la Suceava înseamnă o astfel de memorie uitată), se întinde nepăsarea, prilejuită de suficienţa tipologică, în baza căreia totul începe cu noi. A trecut mult prea multă vreme de când s-au depus mărturii în rafturile colbuite ale istoriei noastre şi tocmai de aceea mă simt obligat să le tălmăcesc, în primul rând pentru mine, dacă nu au făcut-o alţii, şi să încerc să înţeleg. Şi voi începe cu textele „Din „Mittheilungen der k. k. Central-Commission“ / Compilat de Carl A. Romstorfer“, care înseamnă doar repere spre rapoarte ale unor cercetări, care ar trebui să ne intereseze cu adevărat:

 

Carl A. Romstorfer, desenat de Radu Bercea

 

„Prin înfiinţarea Comisiei Centrale cezaro-crăieşti (k. k. Central-Commission), al cărei statut, după extinderea prin Ordonanța ministerială din 21 iulie 1873[1], publicată și modificată prin decretul din 10 iunie 1892, nr. 10.445[2], cercetarea arheologică din Austria a fost promovată în cel mai durabil mod. Conservatorii numiți pentru districtele individuale din statul imperial nu numai că au exercitat o influență directă asupra conservării monumentelor istorice și artistice din Austria, dar, în concordanță cu corespondenții Comisiei Centrale, au furnizat rapoarte și lucrări științifice despre monumente individuale, documente și altele asemenea. Acestea, dintre care unele sunt menționate pe scurt în rapoartele anuale ale Comisiei Centrale, parțial apar şi în „Mittheilnngen” (reimprimate). În acest fel, cele mai bogate materiale care se ocupă cu studiul artei și de antichității s-au acumulat în referințele menționate mai sus, care, cu referire la Bucovina, apar în ordinea cronologică de mai jos. Cu excepția oricărei repetări, au fost luate în considerare note și comunicate restrânse, în timp ce eseurile mai ample, a căror reeditare ar necesita prea mult spațiu, apar pur și simplu citate.

 

Ca urmare, în aceste rezumate anuale, publicate în în „Mittheilnngen der k. k. Central-Commission“, au fost menţionate lucrările care trebuiau raportate. Compilarea care urmează câștigă, prin adăugarea ilustrațiilor originale, o valoare în plus; pentru a face acest lucru, Comisia Centrală a oferit imagini relevante, în cel mai adecvat mod.

 

  1. Volumul VIII.Pagina 326. (Piese bisericeşti) „În lista pieselor turnate în bronz a lui D. Hollenbach, din Viena, în luna octombrie 1863 au fost expuse o serie de obiectee bisericești pentru catedrala grecească neunită din Cernăuți, care s-au bucurat de cele mai generale aprecieri pentru frumosul lor desen stilistic și pentru măiastra lor execuție. Desenele sunt făcute de arhitectul Hlavka, constructorul noii catedrale și a reședinței episcopale din Cernăuţi“. Nota apare în „Oesterr. Wochenschrift“, buletin săptămânal care conține şi un raport detaliat pe această temă.

 

  1. Volumul 5 al „Neuen Folge“ (Episodul nou). Pagina XVI. (Clopotniță pentru Putna). „Superiorul Bergmann s-a referit la proiectul pentru o clopotniță în mănăstirea unificată grecească de la Putna, proiect care a fost înaintat Ministerului Cultelor pentru prezentarea unui raport, proiect redactat de departamentul tehnic al guvernului Bucovinei, și a descris noul proiect pe scurt, solicitând realizarea adecvată, atât prin caracteristici constructive, cât și stilistice. Secțiunea a fost de acord cu observațiile și a decis să insiste ca ministerul didactic să insiste asupra executării uneia sau a alteia dintre chiţele din proiect, dar că una, dintre mai multele schițe prezentate, ar trebui considerată cea mai corectă din punct de vedere stilistic, constructiv şi al fiabilităţii costurilor, deci se recomandă pentru executare. Secțiunea nu a putut evita să își exprime regretul viu, cu această ocazie, că primul proiect al Comisiei Centrale nu a fost încă prezentat spre examinare, deşi proiectul nu numai că a respectat statutul Comisiei Centrale, dar și chestiunile legate de timp și de cheltuieli au fost economicoase. Prin urmare, Comisia Centrală trebuie să abordeze Ministerul Educației în așa fel încât, din partea tuturor organelor de construcții de stat, sfera de activitate a Comisiei Centrale să nu fie atât de ignorată, dar, din păcate, a fost cazul unora dintre ele, iar Comisia, care este formată din experți care doresc să își facă cercetările pe termen lung şi să valorifice cunoștințele și experiența membrilor ei în modul cel mai dezinteresat, doar din interes pentru cauza administrării statului, se arată îngrijorată de acestea în viitor“.

 

  1. Volumul 5, Raport anual pentru 1878. (Obiecte preistorice). „În timp ce vestea a apărut în secțiune că obiectele preistorice găsite în Bucovina nu trebuiau adăpostite în colecțiile Universității din Cernăuți, Secția a decis să obțină mai multe informații de la Conservatorul lor pentru Bucovina“.

 

  1. Volumul 6 al N.F., nota 21, pagina LXXVI. (De la Asociația Muzeului din Siret). „Președintele acestui club extrem de activ, domnul Josef Gutter, Căpitan i. P. cezaro-crăiesc (prefect, şef al căpinăniei – n. n.)), a oferit ca dar pentru colecțiile științifice ale Universităşii cezaro-crăieşti din Cernăuți o colecție mai mare de monedele antice descoperite în Bucovina și diverse alte antichități, precum și o mulțime de oase fosile. Întreaga colecție valoroasă conține cinci medalii de aur, 23 de monede de aur și 34 de argint, un corn de morsă sau de elan, o parte dintr-un corn de bour, un grătar care putea servi pentru prăjire, o urnă (vas pentru păstrarea cenușii, cu crenguțe, cum foloseau romanii), un vas din perioada preromană, un dinte de cerb, o scoică de mare fosilizată, cinci fosile de lemn și oase fosile în șase loturi.

 

De asemenea, se raportează de la Siret, că de la est la şi la vest de târg, există câte o movilă mare de pământ, a căror distrugere a scos la iveală trei lucrări din cărămidă, care sunt de mare interes pentru arheologie, deoarece conțin vestigii de mare valoare pentru știință, în încercarea de întoarcere în trecutul cenușiu. Un perete fără mortar sau var străbate o vatră cu o cantitate mare de cenușă și cărbune și resturi de oase arse. În acești cărbuni s-au găsit un topor de piatră, un cuțit de cremene, o bucată de corn de căprioară nobilă și un picior. Lângă această groapă de foc, care se află la aproximativ trei metri adâncime, se află o groapă asemănătoare; capacul, expus complet dintr-o parte, s-a desprins de perete și s-a sprijinit în această parte, după ce a fost făcută o încercare de a-l ridica, a fost abandonat din cauza pericolului. Aici era şi un trotuar din pietre arse. Au existat, de asemenea, diverse cioburi de lut, foarte primitive, de grosime neobișnuită, făcute din pământ negru, rupte în interior și în exterior și cu formă circulară neregulată. Descoperiri mai îndepărtate au constat din vase şi din ceramică colorată, care sunt săpate deseori acolo, și din monede din epoca romană, care probează că acest obiectiv a fost ulterior acoperit cu încărcătură suplimentară, în dealul de câmp.

Alte descoperiri, cum ar fi: vârfuri de săgeată de fier, pintenii și un inel masiv de argint, cu inscripția unui braț armat, care ține o sabie în poziție verticală, la jumătatea lunii și înconjurat de trei trandafiri, dovedesc că acest obiectiv trebuie să fi servit ca întăritură de câmp în Evul Mediu, ceea ce oasele umane găsite au confirmat și mai mult. Acolo, în adâncimile de la trei până la patru metri, se găsesc oase fosile ale animalelor primitive, care, totuși, cel mai adesea se dezintegrează, indiferent de cea mai mare grijă. Doar un dinte de mastodont robustus și câteva alte oase au putut fi obținute. Toate aceste descoperiri sunt adăpostite parțial în Muzeul Național din Cernăuți, parțial la căpitanul von Gutter“.

 

  1. Volumul 6, nota 30, pagina LXXIX. (Descoperiri arheologice în Bucovina). „Pietrele de mormânt vechi armenești au fost rupte dintr-o fundație a mănăstirii de la Siret și, când cimitirul a fost zidit, au fost remodelate spre exterior, cu latura lor sculpturală, ale cărei desene sunt în mâinile domnului consilier financiar von Wickenhauser și ale căror transcrieri urmează să se facă în traducere în limba germană: nr. 1). „Aceasta este piatra mormântală a evreului Agopsha, care a murit acum, în anul 1100, conform calendarului armean (1651 în calendarul nostru), 30 ianuarie“. Nr. 2). „Aceasta este piatra gravă a evreului Marcu, care a fost fiul lui Sahag a murit în 1102 (armean)“ – 1653 – n. n. Nr. 3). „Aceasta este piatra de mormânt a evlavioasei soţii a lui Ovanes, Sartarig, și a fiului său Schadbey. Dumnezeu să fie cu sufletele lor milostive. În 1108 (armean) miercuri“ – 1659 – n. n. Nr. 4). „Aceasta este piatra de mormânt a lui Aswadur, fiul lui Hanigczan, care a murit în 1100 (armean)“ – 1651 – n. n. Aceste pietre funerare au fost probabil lăsate să dovedească faptul că principala ramură a armenilor nu se afla în Suceava, ci în Siret, ceea ce se poate dovedi prin faptul că, până acum, în Suceava, nu au apărut pietre de mormânt din acea epocă. În distrugerea vechii fundații a mănăstirii, s-au găsit nu numai cele descrise mai sus, ci şi alte 30 de pietre funerare romane, care au fost zidite. Piatra nr. 1 indică viitoarea familie Agopschowicz, iar piatra nr. 3, familia Schadbey, care trăiește încă în Galicia“.

 

  1. Volumul 6, nota 92, pagina CLVIII. (Turnul de clopotniţă pentru Putna). „Ministerul Educației a finalizat execuția proiectului pentru o nouă clopotniță în mănăstirea greco-ortodxă Putna, propusă de superiorul Bergmann şi aprobată prin rezoluţia Comisiei Centrale, care a solicitat, în același timp, Biroului Provincial pentru Bucovina, raportul rezultatelor restaurărilor similare sau al altor adăugiri și clădiri noi, care fac referire la monumentele vechi ale țării, pentru moment sub formă de schițe, care să direcționeze cererile autorităților de construcții direct către Comisia centrală, pentru orice indicații despre modul în care ar fi elaborate planurile relevante“.

 

  1. Volumul 6, nota 98, pagina CLX. (Descoperiri arheologice în Siret). Se repetă, în nota 21, din 1880, cu privire la Siret, cu remarca ulterioară că cioburile menționate, de formă circulară neregulată, sunt analoge celor găsite în megalitul de la Dealul lui Incu (Jankulberg), lângă Grăniceşti (Graniczeshti), și că, în alt loc s-au descoperit rămășițele scheletului. Se continuă, prin a se spune: „S-au găsit monede: una cu chipul lui Traian și o monedă chipul Faustinei: prima are în A. Capul lui Traian încununat de laur și inscripția „imperatori trajano. opt. Aug. germ. dac. Parte“; pe R. (Roma), în stânga o lance, în dreapta un idol deasupra capului triumfător al lui Traian, care, la rândul său, ține în stânga spolia, iar în dreapta coroana de laur. Faustina, pe A., își arată capul, un K., un Pietas în picioare și, pe marginea păstrată, cuvântul Augusta. Alte monede romane au fost aruncate“. După o altă repetare a săpăturilor s-au găsit, după cum spune nota: „Un al treilea fel de cioburi, care este mai puțin obișnuit, provine dintr-o perioadă mai timpuie“[3].

 

  1. Volumul 7, nota 49, pagina 8 LXXX. (Marele mormânt de pe Dealul lui Iancu – Jankulberge – din Grăniceşti) „Conservatorul Gutter a transmis Comisiei Centrale un raport detaliat al așa-numitelor morminte megalitice, găsite pe Dealul lui Iancu, în apropiere de Grăniceşti (Graniczeschti), raport din care cităm următoarele: Clădirea rectoratului (1872) a fost cauza descoperirii. Unul a rupt cărămizi de pe dealul menționat. Pe creasta dealului s-a găsit un loc de înmormântare, cu blocuri neadecvate, de circa 7 metri lungime, de 4 metri lăţime și 3 metri adâncime, așezate și acoperite; acesta se afla la 3 picioare şi jumătate sub suprafața pământului și conținea, după ridicarea plăcii, un schelet foarte mare şi unul mai mic, întinse unul peste altul. Cel mai mare avea între picioare două vase, asemănătoare oalei de pământ negru, în formă neregulată şi cu pereți groși. Mormântul conținea, cam a șasea parte, o masă lipicioasă, de culoare maro închis, fără miros; în partea dreaptă a scheletului se afla un topor de piatră de agat, foarte bine conservat, și o bucată de lemn fosilizată, asemănătoare cu un cub; mormântul este distrus; o parte din oase, toporul, cubul și cioburile au ajuns la Muzeul de Stat din Cernăuți. Oalele sunt similare cu cele găsite în cărămidăriile Beill și Mück din Siret. În ultimul timp, un al doilea mormânt a fost descoperit, dar imediat totul a fost distrus sau luat“.

 

  1. Volumul 7, nota 53, pagina LXXXI. (Pietre mormântale armenești vechi din Siret). „Conservatorul Gutter a raportat Comisiei Centrale cu privire la mai multe constatări, care au apărut ocazional, la îndepărtarea fundațiilor unei clădiri mănăstirești, abandonată anterior, din Siret. Au fost găsite 30 de pietre funerare, realizate din zidărie, dintre care doar patru au rămas intacte, datorită intervenției la timp a conservatorului menționat anterior. Sunt pietre mormântale armenești vechi. Acestea erau acum plasate în altă parte. O a cincea piatră a fost găsită în altă zonă, unde se presupune că se afla biserica. În același loc se afla o rămăşiţă într-o rochie brodată, foarte putredă. Pietrele provin, conform inscripțiilor, din anii 1562, 1651 și 1653. Sunt decorate, la mijloc, cu o plantă stilizată. Inscripțiile sunt săpate cu litere armene şi înconjură corespunzător ornamentul rotund bine păstrat. Persoanele răposate sunt menționate pe scurt, cum ar fi. B: „Aceasta este piatra de mormânt a rămăşiţelor lui Apriham și Anna, care sunt copii ai capului Agapsha din orașul Siret, în 1101“ (calendar armenesc); sau: „Aceasta este piatra de mormânt a preotului Agopsha, care a murit în anul 1100, 30 ianuarie (calendar armenesc)“ (Vezi și nota 30, a anului 1880)“.

 

  1. Volumul 8, Raport anual pentru 1881. Pagina XI. (Tumuli, morminte megalitice, descoperire de aur). „Conservatorul Gutter a raportat recentele sale cercetări arheologice în Bucovina, în special în vechiul castel din Suceava. S-a remarcat raportul aceluiași conservator despre tumulii din Pătrăuţi (Petrouts), Siret (Sereth), Corceşti (Korczeschti) și Ropcea (Ropcze), precum și un alt raport, despre așa-numitele morminte megalitice, găsite la Jankulberg (Dealul lui Iancu) și despre un depozit de aur, găsit la Hatna“.

 

  1. Volumul 8, Raport anual pentru 1881. Pagina XVIII. (Învățătură ecleziastico-arheologică) „Aranjamente de valoare au fost făcute între Arhiepiscopie şi Ordinariatele episcopale din Cernăuți, despre lecțiile art-istorice și bisericești-arheologice deja existente sau care urmează să fie introduse în seminariile și școlile teologice relevante ale diecezanilor“.

 

  1. Volumul 8, nota 71, pagina CXII. (Descoperiri de bronz la Prelipce). „Conservatorul Gutter din Siret a comunicat că, în 1880, un număr mare de obiecte de bronz au fost găsite în planificarea și prelucrarea unui câmp din apropierea Przelipcze din Bucovina, probabil provenind dintr-o groapă distrusă în această lucrare. Unele dintre obiecte au fost găsite pe proprietate privată, iar altele dintre ele, inclusiv o cască și hamul unui cal, se spune că deja se află în Muzeul Lviv (Lemberger Museum). Două lăncii de luptă și un pumnal au fost prezentate Comisiei Centrale, acestea sunt caracterizate printr-o bună conservare. Un topor de luptă, în care gâtul iese în evidență din semicercul tubular, prins cu ajutorul unei verigi speciale și formând un disc special, se găseşte des printre bronzurile Ungariei, dar este de remarcat faptul că centrul nu se formează ca un vârf, ca de obicei (fig. 1).

 

 

De o frumusețe și perfecțiune deosebită este cel de-al doilea topor de luptă, care se alătură în întregime tipurilor sibiene și caucaziene, deși în Ungaria apar forme conexe celtice (fig. 2)“.

 

 

  1. Volumul al 9-lea raport anual pentru 1882. Pagina XXI. (Prima boltă în Humor etc.). „Conservatorul Gutter a raportat despre deschiderea vechii cripte voievodale din Mănăstirea Humor, care nu a dat rezultate speciale. El a raportat și despre descoperirile medievale făcute în grădina Beill de la Siret“.

 

1883. Volumul 9. Nota 24, pagina L. (Cruce pectorală relicară) Conform unui raport al conservatorului Gutter, o cruce pectorală relicară a fost găsită, în vara anului 1882, la Siret, în locul unui cimitir de multă vreme abandonat. Crucea este din bronz şi a aparţinut, probabil, cel puțin unui prelat. În lucrările cărămidăriei Beill s-au găsit cioburi de ceramică de cea mai primitivă formă, apoi o urnă funerară de 26 cm înălțime și 24 cm lățime, realizată din lut ars roșu, iar lângă ea, mici oale de lut, umplute cu pământ negru. În alt loc, la un metru şi jumătate adâncime, au fost găsite trei grămezi de cărbune și cenușă, fiecare la trei metri una de alta. Straturile superioare ale acestor grămezi conțineau oase de animale şi dinţi, fălci, ciocuri“[4].

 

Biserica Mirăuţi, în timpul reconstrucţiei, săvârşită de Romstorfer (din Kaindl)

 

[1] Inclus în raportul anual pentru 1873, p. 261

[2] Inclus în Raportul anual pentru 1891, p. 122

[3] Prin urmare, este vorba despre o așezare preistorică, care, așa cum se întâmplă adesea, a avut o durată foarte lungă, de la perioada în care au fost folosite pietre lustruite, până în adâncul Evului Mediu. Peretele uscat și acea groapă asemănătoare nu este sigură. Printre cioburile de argilă, sunt deosebit de vizibile cele de grosime neobișnuită și formă rotunjită neregulată; dar cele mai frecvente sunt toartele vaselor, confecționate din lut topit, parțial cu o muncă foarte atentă și o netezire fină. Multe dintre ele amintesc de cioburile de vase găsite, în număr mare, în morminte și așezări preistorice din Galiţia (Horodnica); o perioadă ulterioară – cea a stăpânirii romane în Dacia – este reprezentată de monedele romane. Două resturi de vase din lut fin, bine îngropat, care prezintă caracteristicile roții olarului, aparțin perioadei romane. Mai mult, o parte dintre numeroasele oale pot aparține și Evului Mediu (nota Redacției „Mittheilungenului”).

[4] Romstorfer, Carl A, Aus „Mittheilungen der k. k. Central-Commission, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 45-49.


Jupiter, pictat drept Hristos, la Suceviţa!

Jupiter, înfăţişat drept Hristos, la Suceviţa

 

1893, Maximowicz: Tipologia chipului lui Hristos în arta bizantină,

având în vedere deosebirile din pictura bisericească domestică

 

Prelegere susținută în adunarea generală a membrilor

Muzeului de Stat din Bucovina, de E. Maximowicz.

 

Nu mi-a fost dat să studiez din pictura bizantină, din punctul meu de vedere, așa cum apare în monumentele ecleziastice din țările balcanice sau din Muntele Athos. Din fericire, avem în țara noastră mai multe biserici monahale vechi, în care picturile bisericești sunt încă în mare parte păstrate. Într-adevăr, la biserica din Suceviţa, aceste picturi, care umplu complet pereții din interior și din exterior, sunt încă păstrate pe deplin, cu excepția unor pagube în partea de nord a clădirii. Astfel, aici, așa cum nu s-ar întâmpla cu o a doua biserică, putem studia întregul sistem de decorare a tabloului și amenajarea lui. Eu însumi m-am ocupat cu decorațiunea unor biserici gr. or. locale sau, dar abia acum pot să fac studii speciale aici, la Suceviţa, şi să acord și mai multă atenție acestor picturi bisericești. Dar nu am recunoscut asemănări ale acestor reprezentări cu arta bizantină, până nu am studiat cea mai interesantă lucrare, cea a lui H. Brockhaus, „Arta în mănăstirile din Athos“. Pentru a înțelege, în continuare, imaginile, am cercetat şi lucrarea lui Dionisie, „Manualul picturilor muntelui Athos“, care înseamnă un ghid bun.

 

Chipul Răscumpărătorului ocupă, desigur, poziția cea mai proeminentă în aceste picturi bisericești și, de asemenea, pare a fi cel mai important chip. Vreau să prezint aici, pe scurt, apariția acestui tip de Hristos. Este caracteristic creștinismului ca religie, care apare relativ târziu, imaginea lui Hristos ca atare. În primele începuturi ale așa-numitei ere creștine timpurii, Hristos este indicat doar prin alegorii, cum ar fi Mielul etc. sau chiar prin monograme. În picturile pictate în catacombe, Hristos este subiectul multor astfel de aluzii alegorice. Iubirea creştină, preocupată de Mântuitor, a găsit relaționări ușoare peste tot. Ca figură istorică, însă, Hristos nu este aproape reprezentat. Dacă se întâmplă acest lucru, chiar și în imaginile individuale, nu există urmă din efortul de a crea o figură tipică. S-a vrut doar exprimarea unei semnificației spirituale a Mântuitorului. Se pare chiar că s-a făcut în mod deliberat, pentru a scăpa de o pretenție de idolatrie, întrucât trebuia să se deosebească de orice fel de neamuri, de care creștinii erau înconjurați.

 

Pictorul bucovinean Eugen Maximovici – portret de Radu Bercea

Odată cu adoptarea creștinismului de către împăratul Constantin, creștinismul, care, până atunci, fusese tolerat doar, a primit o semnificație specială pentru lume. Abia acum creștinismul s-a putut dezvolta și s-au putut crea noi obiceiuri și condiții.

 

Recunoașterea creștinismului ca religie conducătoare a avut o influență mare şi asupra artelor vizuale. Iar ceea ce obișnuia să fie înfățișat într-un mod simbolic a câștigat anumite forme. Era firesc acum ca creștinii să tânjească după o imagine a Mântuitorului, în întruchiparea sa istorică pământească. La fel cum primii creștini au căutat doar să creeze idei supranaturale, prin reprezentarea lui Hristos, creștinii veniți la putere au dorit să aibă o imagine de încredere a Mântuitorului. Este interesant ce scrie scriitorul de artă Schnaase despre geneza acestui tip.

 

Într-adevăr, această dorință de a avea o imagine de încredere a Mântuitorului, foarte devreme, a fost, de asemenea, foarte dinamică. Chiar și Constanţia, sora împăratului Constantin, s-a pronunțat împotriva lui Eusebiu, cel mai cunoscut episcop al Cezareii. Într-o discuţie particulară cu acest cleric, care o acuza că ea mai degrabă cedează dorințelor unor oameni de rang înalt, el o întreabă ce înțelege ea despre chipul lui Hristos. Figura umilă a Mântuitorului, spunea el, ar putea însemna că, atunci când gloria divină a strălucit prin el, în Schimbarea la Față, nici măcar discipolii săi nu ar fi putut să înțeleagă vederea. El se referea la cuvintele Scripturii, care trebuiau să se regăsească în portret. Constanţia îi ceruse un portret adevărat episcopului, deşi nu exista decât unul presupus, dar care nu este sigur că era şi un portret real. Eusebiu însuși nu vorbește despre asta. El spune, într-o altă scriptură, că a văzut imagini străvechi ale lui Hristos, precum și ale lui Petru și Pavel, printre creștinii convertiți din păgânism și că portretele acestea au fost făcute și pictate pe tăblițe. El menționează în special o statuie a lui Hristos, care, conform zvonului, conformă asemănării personale cu Domnului, era făcută de femeia însetată de evanghelii din orașul Caesarea-Filipi sau Paneas din Palestina (inamicul creștinilor, Iulian Apostatul, ar fi dărâmatat această statuie). Eusebiu dezaproba statuia, această expresie păgână de recunoștință, și, prin urmare, probabil nu va fi acceptat autenticitatea portretului. Dar cel puțin opinia generală trebuie să fi fost că nu există o imagine fiabilă a Mântuitorului, pentru că, în caz contrar, Episcopul s-ar fi exprimat, în părerile sale nefavorabile asupra imaginilor și, pe fondul diversităţii de opinii, despre figura lui Hristos, iar dilema ar fi fost, apoi, ușor de rezolvat.

 

Mitropolitul Silvestru Morariu, pictat de Eugen Maximovici

Opinia mai veche, pe care Iustin Martirul (c. 130) și alții o pronunțaseră după el, și, în cele din urmă, a apărat-o cu mare vehemență Tertulian (mort în anul 220), cel care a apelat în continuare la Eusebiu, insistând că Mântuitorul a apărut într-o formă de umilinţă. În curând, această opinie avea să reziste sentimental. Mântuitorul a trebuit să trăiască și în moștenirea sa pământească. Mântuitorul, în aparența sa pământească, trebuie să fi fost demn de natura sa divină. Ulterior, unii dintre Părinții Bisericii, Hrisostom (mort în 407), Ieronim (mort în 420), se referă deja la descrierea frumuseții Domnului, din Psalmul 45, iar această părere a devenit din ce în ce mai răspândită; ideea a fost împărtășită, de asemenea, de faimosii învăţători ai bisericii, Ambrosie și Augustin. Dar acești părinți ai bisericii nu aveau în minte o imagine clară. Augustin remarca în mod expres că fațetele lui Hristos ne sunt complet necunoscute și, prin urmare, el este reprezentat foarte diferit, în funcție de multitudinea gândurilor. De asemenea, s-a ezitat, probabil, încă mult timp între reprezentarea istorică și cea simbolică.

 

Noua viziune asupra frumuseții Domnului, însă, a dat o sugestie periculoasă a sentimentelor păgâne. O legendă bizantină spune, despre un pictor, care a îndrăznit să înfățișeze imaginea Mântuitorului cu trăsăturile unui Jupiter, că mâna lui paralizase și că abia după ce a ispăşit în pocăință, mâna şi-ar fi revenit, printr-o minune săvârşită de arhiepiscopul Ghenadiu. Într-o cupolă a bisericii din Suceviţa, se află un Hristos care seamănă foarte mult cu Jupiter. Părul cenușiu și barba, din acest portret, sugerează formal o statuie.

 

Pentru a evita astfel de rele, a trebuit, prin urmare, să se dorească o imagine certificată de Biserică, iar din secolul al V-lea sau al VI-lea au apărut legende care vorbeau despre originea acesteia, nu prin revelaţiile artei, ci prin mijloace supranaturale.

 

Prima legendă a fost cea a regelui Abgarus din Edessa, în Mesopotania. Eusebiu spune doar despre vindecarea săvârşită de o icoană, dar mesajul minunilor lui Hristos i-a inspirat pe contemporanii Domnului, astfel încât acest mesaj este mereu mediat de către un apostol trimis de Hristos.

 

Istoricul armean Moise de Chorene, în al cincilea veac, și grecul Euagrius, în secolul al VI-lea, adaugă, totuși, că Hristos i-ar fi dat mesagerului Abgarus darul minunat într-o imagine pe pânză. Alți scriitori greci repetă legenda și scriu despre minuni care au fost făcute de această icoană, care a fost adusă, în sfârșit, cu mare solemnitate, de la Edessa, la Constantinopol, în anul 944, și se spune că a fost depusă, mai târziu, în bazilica Sf. Silvester din Roma. Legenda înrudită a Veronicăi apare mai târziu, și anume în Europa Occidentală. Legenda este următoarea: Sfânta Veronica a şters, cu o cârpă, transpirația de pe chipul lui Hristos, atunci când Hristos ducea crucea grea pe Pragul Patimilor, și că pe această pânză ar fi rămas întipărit chipul lui Hristos. Deși o scriere greacă, din vremea lui Iustinian, menționează pe femeia sângeroasă, căreia i se atribuie statuia lui Hristos din Panea, legenda detaliată despre chipul Domnului, imprimat pe pânza Veronicăi sau pe o piesă a rochiei sale, care icoană, apoi, ar fi înlăturat nenorocirile provocate de împăratul roman, prin distrugerea Ierusalimului, ca pedeapsă pentru moartea lui Hristos, apare, mai întâi, într-un manuscris anglo-saxon din secolul al XI-lea și, curând, cu multe schimbări, la scriitorii ocazionali de mai târziu. În secolul al VI-lea, pe pământ bizantin, de exemplu, existau icoane cu chipul Domnului și, într-adevăr, cu rănile Sale, ca ilustraţii la mormântul Domnului și așezate acolo, dar apărute, cică, în mod miraculos, iar uni oameni, pictând ca un memento, au adus adăugiri la suferința Domnului, prin ceea ce desemna sensul pânzelor.

 

Doi munteni cu desagi – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)

Chiar și în al șaselea sau al optulea an al secolului respectiv, au fost expuse icoane cu Fecioara, atribuite evanghelistului Luca, care fusese și pictor. În sfârșit, spre finele secolului al VI-lea, apar mai multe imagini, care, fără a da amănunte despre istoria lor, au fost descrise drept „nu făcute de mâinile oamenilor” și au dus la dovada autenticității lor nu prin documente scrise, ci prin miracole realizate de acestea. În acest moment, toată rezistența învăţătorilor bisericii la imagini a dispărut, iar la sfârșitul secolului al VII-lea chiar un Sinod a declarat că reprezentarea trăsăturilor umane ale Mântuitorului era preferabilă imaginii tradiționale a idolilor. Evident, trăsăturile feței lui Hristos au fost deja stabilite, iar arta nu avea voie să se abată de la ele. De aici scrierea postulativă a unui anumit Lentulus, pe care un neistoric l-a făcut predecesorul lui Pilat, în guvernarea Palestinei, pentru prima dată prin secolul al XI-lea, când a apărut, probabil. În această scrisoare, pretinsă ca fiind adresată Senatului Roman, Hristos este descris ca un bărbat cu o creștere frumoasă, cu părul închis la culoare, fruntea luminoasă, fața fără pată, nasul și gura fără vină, barba foarte roșiatică, nu lungă, dar tăiată, şi cu ochii strălucitori. Portretul acesta oral corespunde cu portretele timpurii ale lui Hristos și din ea putem să înțelegem cel puțin cum s-a ajuns, treptat, la chipul ideal.

 

Pe un sarcofag din cripta Sf. Petru, care pare să aparțină secolului al IV-lea, Petru apare, probabil pentru prima dată, alături de reprezentările lui Hristos tânăr. De la începutul secolului al V-lea, găsim acest tip de reprezentare din ce în ce mai pronunțat, într-o serie de mozaicuri ecleziastice, printre care cele mai vechi sunt cel din bazilica Sf. Giovanni din Ravenna și cel de pe arcul triumfal al Sfântului Pavel, din Roma. În toate vedem caracteristici conexe, precum părul pieptănat despicat, iar de cele mai multe ori, o barbă scurtă pe bărbie. Cel mai vechi desen cu acest tip de imaginare apare mai ales în catacombe, în schiţări rudimentare, pe care nu avem voie să le plasăm în rândul icoanelor, dar au fost făcute, cu siguranță, nu mai târziu decât în ​​secolul al șaptelea. Multă vreme, acest tip de reprezentare a Mântuitorului tânăr, fără barbă, care a fost înzestrat, unde era preferată o concepție simbolică sau o transfigurare supremă, a fost păstrat, în timp ce tipul de înfăţişări cu barbă apărea în mai multe scene istorice sau de închinare. Icoanele au predominat.

 

Astfel, în Sf. Nazaro e Celso, la Ravenna este icoana cu păstorul cel bun, în deplină frumusețe tinerească, dar vizavi de Mântuitor, arde niște cărți eretice sau păgâne Sf. Apollinare, iar într-un ciclu cronologic al vieții lui Hristos, în scenele Patimilor, apare chipul lui cu barbă, nu ca în minunile și în discursurile sale din tinereţe. Dar o regulă de durată nu se formează imediat și, chiar în momentul răstignirii, după ce scena a fost aprobată, găsim deseori imaginea tinerească a lui Hristos.

 

Fata cu cofiţe, tablou de Eugen Maximovici

După tradiție, aproape numai tipul de chip al Hristos din epoca de doliu a venit asupra noastră și descoperim că aceleași caracteristici au rămas şi în reprezentările de astăzi. O poziție exactă a feței, părul lung, căzând în jos, de sub coroană, de culoarea alunei, o barbă scurtă, dar nu roșiatică, fața plină de seriozitate, dar fără amărăciune caracterizează tipul de înfăţişări ale lui Hristos. În orice caz, fiecare artist dă ceva deosebit acestui tip de portret, în funcție de viziunea sa. În această privință, ne interesează părerea a doi pictori moderni, pictorul Jobst, care este ocupat, în prezent, cu decorarea catedralei, pe de o parte, și regretatul nostru pictor diecezan, Bucewski, pe de altă parte. De la Jobst sunt de menționat, aici, decorația pitorească a bisericii din seminar și capela arhiepiscopală din reședință. De la Bucewski, de exemplu, deoarece biserica este situată aproape de Cernăuți, ar trebui menționat iconostasul bisericii din Revna. Dacă se compară aceste lucrări semnificative din punct de vedere artistic, se va observa că, cu aceeași intenție de a crea tablouri bisericești decente, apare, totuși, o mare diferență de concepție. Jobst, care astăzi este unul dintre cei mai importanți pictori bisericești, prezintă un tip mai auster și arhaic, în timp ce Bucewski a armonizat picturile bizantine vechi cu aure renascentiste și personale.

 

Figura lui Hristos în arta bizantină, așa cum o găsim mai ales în reprezentarea mitică sublimă a mozaicurilor din bisericile bizantine, este cea mai importantă figură din pictura bisericească și a primit, astfel, o tipologie specială, care cu siguranță, prin seriozitatea și solemnitatea devotamentului se face.

 

Din păcate, trebuie spus că, în timpul Renașterii, cei mai cunoscuți artiști ai Occidentului s-au angajat în pictura bisericească, pe când în bisericile orientale mai mult prin imitație, uneori jalnică și neînțeleasă, a tradiționalului s-a lucrat şi, astfel, în loc de rafinarea formelor, în limitele tradiționale, simplitatea continuă să se manifesteze şi, în ultimele veacuri, s-a confiscat o solidificare a tipurilor. Motivul constă în faptul că artiștii majori au fost mai puțin folosiţi la aceste lucrări și picturile au fost făcute mai mult de diletanţi.

 

Întrucât necesitatea cultivării artei în Orient a fost abia recent recunoscută, acum au apărut condiții mai bune. În țara noastră, predecesorul meu în pictura diecezană, Bucewski, a avut sarcina de a iniția o renaștere a picturii bisericești bizantine, prin utilizarea elementelor adecvate din arta bisericească a Occidentului, manifestată, în special, prin operele lui Fűhrich și Schnorr, care au atras şi pictura bizantină, prin formele lor baroce și prin creare de tipuri care, la fel ca ultimele opere ale pictorilor bisericeşti slavoni, au o formă serioasă și bine conturată și, în același timp, manifestă seriozitatea care nu s-a mai păstrat în pictura bizantină. Astfel, imaginile lui Bucewski din bisericile care se află în această țară apar nobile și solemne. Dar, în capodopera sa, iconostasul din Catedrala de la Agram, a oferit lucrări de ultimă oră pentru pictura bizantină.

 

Materialul de sens ales de mine, despre așa cum este tipul înfăţişării lui Hristos în arta bizantină, nu poate fi suficient de epuizat într-o prelegere. Dar, întrucât sunt mai aproape de această substanță prin activitatea mea, sper că am exprimat un argument convingător în această scurtă examinare“[1].

 

Fluieraţul, tablou de Eugen Maximovici

 

[1] Maximovicz, E, Tipologia chipului lui Hristos în arta bizantină, având în vedere deosebirile din pictura bisericească domestică, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 21-26


Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (final)

Cernăuţi, 1894

Bucovina formează, de asemenea, un bogat domeniu de cercetare în relațiile istorice și preistorice. Grija arheologiei a fost susținută de Societatea antropologică şi de Comisia Centrală pentru Studiul și Conservarea Artelor și Monumentelor, încurajată de acesta din urmă, în special prin numirea conservatorilor. Domnii J. von Gutter, D. Isopescul, H. Klauser și C. Romstorfer au redat, întotdeauna cu fidelitate, fiecare descoperire în „Mittheilungen“ der k. k. Centralcommission Nachricht (vezi Jahr­gang VI. ff.). De asemenea, Romstorfer a întocmit rapoarte sumare, precum: „Constatări în Bucovina” (Funde in der Bukowina, Mitth. der k. k. Central-Commission. XV. 1889. S. 32-33), „Tipuri de biserici monahale din Bucovina” (Typus der Klosterkirchen in der Bukowina, Ibid., XVI, 1890). 47-53), „Siret ca sit al cercetărilor arheologice” (Sereth als Fundort archäologischer Gegenstände , Ibid., XVII, 1891, p. 80-83), „Biserici gr. or. vechi. Biserica parohială din Revna“ (Die alte gr.-or. Pfarrkirche in Rewna, ibid., Nu 245, p. 251-252), „Bisericile parohiale greco-orientale din Solca și Arbore“ (Die griechisch-orientalisehen Pfarrkirchen in Solka und Arbora, Ibid., XVIII, 1892, p. 44-47), „Ornamente de aur de la Merezei din Bucovina“ (Goldschmuck aus Merezei in der Bukowina, Ibid., Xix. 1893, nu. 1, p. 65-66), „Monumentul tătarilor de lângă Vama” (Das Tatarendenkmal bei Wama, Ibid., Pp. 117-119) și „Muzeul de stat al Bucovinei” (Das Bukowinaer Landesmuseum, Wiener Zeitg. 1893, nr. 110).

 

Descrierea făcută de episcopul Melchisidec (mort în 28 mai 1892) în Analele Academiei de Științe din București (Annalele Academie Române, Ser. II, T. VII Secțiunea II 1886, p. 205-298) după vizitarea unor mănăstiri și biserici vechi din Bucovina („O vizită la mănăstiri și biserici antice din Bucovina”), apoi tratatul lui Eugen A. Kozak, intitulat „Rezultatele cercetărilor mele în Mănăstirea Suceviţa” (Resultate meiner Forschungen im Kloster Socawica, Archiv f. slav. Pilologie, herausg. von Jagic. Bd. XIV. S. 235-255 und XV. 8. 161-204), precum și descrierea bisericii Mirăuţi din Suczawa („Beserica Mirăuților den Suceava”, „Candela”, XI, 1892, p. 533-540, 600-612 și 669-679), de prof. Isidor von Onciul. În cele din urmă, comentariile lui D. Olinschi despre „die Alterthiümer der Bukowina” (Antichități în Bucovina, în buletinul geografic al Societăţii din București 1885), apoi două eseuri ale prof. E. Maximovici despre bisericile bucovinene, „Bisericele noastre” (Gazeta Bucovinei. 1892. nr. 84 și 94) și despre „Tipologia Hristos în arta bizantină, ținând cont de pictura bisericească“ (Christustypus in der byzantinischen Kunst in Berücksichtigung der heimischen Kirchenmalerei, Czernow Zeitg., 1893, nr. 80), și următoarele articole ale preotului din Milişăuţi Vasile Tomiuc, „Biserica din Bădeuţi și picturile în frescă descoperite în ea“ (Gazeta Bucovinei, 1892, 56 și 57), „Istoria satului Mileschoutz și ruinele descoperite ale locuinţei ispravnicului” (Ibid., 1893. Nr. 14 și 15), „Istoria bisericii și şi a satului Arborea“ (ibid., nr. 21) și „Din istoria bisericei de la Voroneţ“ (ibid., nr. 37 și 38) și, ultimele, dar nu în ultimul rând, articolele pe care le-a publicat Dr. R. F. Kaindl, în „Bukow. Rundschau ”(1890. nr. 880 și 909) și în „Bukow. Nachrichten“ (1890. nr. 607, 664 și 665), despre „Cabinetul de monede și colecția de antichități de la Universitatea din Cernăuți“ (das Münzcabinet und die Alterthümersammlung an der Universität Czernowitz) şi, respectiv, „Cabinetul de antichităţi de la Universitatea din Cernăuți“ (das Antiquitätencabinet an der Universität Czernowitz).

 

Revenind la istoria locurilor și a țării, întâlnim, mai întâi, două nume cunoscute: W. Schmidt și F. A. Wickenhauser. Lucrările „Memoriile istorice ale Sucevei” (Suczawa’s historische Denkwürdigkeiten, Czernowitz 1876) și „Romano-Catholici per Moldaviam episcopatus et rei Romano-Catholicae res gestae” (Budapest 1887) atestă cunoştinţe aprofundate; colecţia acestuia din urmă despre „Istoria și documentele despre mănăstirea Solca” (Geschichte und Urkunden des Klosters Solka, volumul al II-lea al lucrării „Moldova”, Czernowitz 1877), „Istoria mănăstirilor din Homor, Sf. Onufri, Horodnic și Pătrăuţi” (Geschichte der Klöster Homor, St. Onufri, Horodnik und Petroutz, Czernowitz 1881), „Istoria mănăstirilor Voroneţ și Putna“ (Geschichte der Klöster Woronetz und Putna,  Czernowitz 1886-1888), „Istoria episcopiei Rădăuţi și a mănăstirii Schitul Mare“ (Geschichte des Bisthums Radautz und des Klosters Gross-Skit, Czernowitz 1890) și colecţia de documente, intitulată „Câmpulung moldovenesc și rusesc şi imigrația lipovenilor“ (Moldauisch- und Russisch-Kimpolung und die Einwanderung der Lippowaner, Czernowitz 1891).

 

Aici aș dori să numesc doi cercetători mai tineri, fii ai Bucovinei: profesorul Dr. Dimitrie Onciul și Dr. R. F. Kaindl. Le mulțumim nu numai pentru multele tratate demne despre istoria Moldovei mai vechi, care nu sunt strict şi contribuții „la istoria Bucovinei” (Jahresbericht des k. k. Obergyranasiuras zu Czernowitz 1887. S. 3-29) și la „problema românească” ( Erster vol. II. 1887. Cartea a 2-a, pp. 277 la 294), acesta din urmă, cu excepția unei „Contribuţie la istoria orașului Cernăuți și a împrejurimilor sale” (Beitrage zur Geschichte der Stadt Czernowitz und ihrer Umgegend, Czernowitz 1888) și o contribuţie la istoria mijlocului secolului al XIV-lea, a publicat „Istoria Bucovinei” (Geschichte der Bukowina, Czernowitz 1888), precum şi frumosul studiu „Unde a avut loc prima ciocnire între huni și vizigoți?” (Mitth. d. Instituts f. österr. Geschichtsforschung. XII. 1891. S. 304 bis 311).

 

Celor doi cercetători sus-menționați li s-a alăturat un al treilea, profesor la Şcoala reală Daniel Werenka, tot un bucovinean. Aceasta se află în arhiva istoriei austriece (volumul 78, Viena 1892) cu lucrarea „Apariția și înflorirea Bucovinei. Timpul lui Mariei Tereza“ (Bukowina’s Entstehen und Aufblühen. Zeit Maria Theresias), o carte despre achiziția Bucovinei de către Austria, scrisă pe baza unui bogat material documentar, publicat în cele 17 rapoarte anuale ale școlii secundare inferioare de stat din districtul 5 al Vienei (1892), referitoare la „negocierile dintre Austria și Turcia, cu privire la achiziția districtului Bucovina“ (die Verhandlungen Österreichs mit der Türkei bezüglich der Erwerbung des Bukowiner Districts). Un alt bucovinean, prof. V. Prelicz, are publicată o „Istorie a orașului Siret și a antichităților sale” (Geschichte der Stadt Sereth und ihrer Alterthümer) în rapoartele anuale ale Școlii secundare din Siret (Sereth 1886).

 

Eu am publicat o „Schiță istorică” din Cernăuți (historischen Skizze, Österr. Städtebuch. Bd. II. Wien 1888. S. 1-6) și „Capitelul ales din cartea comemorativă a parohiei romano-catolice din Cernăuți” (Ausgewählten Capitelu aus dem Gedenkbuche der rümisch-kath. Pfarre zu Czernowitz, Czernowitz 1890), precum şi „Istoria achiziționării Bucovinei de către Austria” (Geschichte der Erwerbung der Bukowina durch Österreich, Czernowitz 1889).

 

În cele din urmă, o să mă refer la broșura deja menționată a prof. von Zieglauer, „Starea Bucovinei, la vremea ocoupaşiei austriece“ (Der Zustand der Bukowina zur Zeit der öster­reichischen Ocoupation), documentată mai ales în baza primului memorandum al generalului comandant. von Splény (Cernăuți 1888), și la câteva cărţi pentru cunoașterea greco-ortodoxiei. Scrierile bisericești, și anume „Credincioșii greci din Austria-Ungaria” (Die Griechisch-Gläubigen in Oesterreich-Ungarn), de H. J. Bidermann (Statistische Monatschrift X. Wien 1884. S. 380-413, 477-496), istoria Fondului Religionar a prof. Dr. J. von Onciul „Fundul religionar gr. or. al Bucovinei“ (Cernăuț 1891) și„Apologie Bisericii gr.-or. a Bucovinei“, I și II (Cernăuți 1885 și 1890), precum și replicile la această scriere, date de J. Szych, „Apologia ortodoxiei greceşti sau Biserica Bucovinei“ (Apologie der orthodox, gr.-or Kirche der Bukowina, Nr. I. und II. beleuchtet von einem gr.-kath. Seelsorger in der Bukowina“, Czernowitz 1890) și de S. Daszkiewicz, „Situația greco-ortodocşilor ruteni din arhiepiscopia Bucovinei“ (die Lage der gr.-or. Ruthenen in der Bukowiner Erzdiöcese, Cernăuți 1891).

 

Este necesar să se amintească lucrările cele mai remarcabile, care se referă la istoria generală națională și locală, precum și hărțile din această perioadă. Primele sunt: ​​„Nikotorija historiko-geograficzeskija swydinia o Bucovina“ (Câteva observații istorico-geografice despre Bucovina, Kiew 1875), de G. Kupczanko, apoi „Cercul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei“ (das Königreich Galizien und Lodomerien und das Herzogthum Bukowina, Wien 1884), de J. Jandaurek, „Statisticile grafice comparate în aplicarea lor în ducatul Bucovinei” (ver­gleichende graphische Statistik in ihrer Anwendung auf das Herzogthum Bu­kowina, Wien 1886), de CA Romstorfer și H. Wiglitzky, „Condițiile geografico-statistice ale Bucovinei” (die geographisch-statistischen Verhältnisse der Bukowina), de E. Worobkiewicz (Lemberg 1893) și deja menționata „Descrierea Bucovinei”, publicată de mine, cu texte din Splény (Czernowit 1893). Important este și „Raportul administrativ al capitalei Czernowitz pentru anii 1887-1890“ (Verwaltungsbericht der Landeshauptstadt Czernowitz“ für 1887-1890, Czernowitz 1889, 1890 și 1892), dar și istoricul cuvintelor „Bukowiner sau Bukowinaer?”, de prof. Th. Gartner: (Cernăuți 1889).

 

Printre reprezentările cartografice, la loc de frunte se află cele ale Institutului militar-geografic cezaro-crăiesc din Viena, care a publicat şi harta specială a Monarhiei austriece (Viena 1870 1: 75-000). De menționat sunt și „Harta de perete școlară a Ducatului Bucovinei” (Schul­wandkarte des Herzogthums Bukowina, Wien 1877. Fol. 1: 115.200), de M. von Baumgarten, și „Harta administrativă a Cercului Galiției și Lodomeria cu Marele Ducat de Cracovia și ţinuturile Auschwitz, Zator și Bucovina” (Administrativ-Karte von den Königreichen Galizien und Lodomerien mit dem Grossherzogthume Krakau und dem Her­zogthum Auschwitz, Zator und Bukowina, Wien 1880, 61 Bl. 1: 115.200), de B. Kummerer Ritter von Kummersberg. Acesta din urmă a publicat și un plan al oraşului Cernăuți (Wien 1880. fol. 1: 10.800). La o scară mai puţin mare (1: 5.760), planul acestui oraș a fost proiectat de L. West (Czenowitz 1888. fol. Chromolith.). Despre Cernăuți și împrejurimile sale există și o frumoasă hartă în relief. Acesta a fost realizată, în 1889, de E. Gottfried, căpitanul Regimentului 41 Infanterie și se află în Portofoliul militar cezaro-crăiesc din Cernăuți.

 

Pentru a nu ignora dovezile bibliografice, trebuie menționat faptul că R. F. Kaindl, în rapoartele de specialitate, a publicat sursele de care m-am folosit (Bukow. Rundschau, 1888, nr. 614 ff.), ca şi de cele din „Revista romanică” (romanischen Revue, VII 186-192 și 416-431, VIII p. 618-626). Despre vremurile mai vechi, din 1773, până în 1892, am consultat literatura culturală a Bucovinei în publicaţiile mele „Revista asupra cercetărilor despre naționala și folclorul Bucovinei după 1773” (Rückblick auf die For­schungen zur Landes- und Volkskunde der Bukowina seit 1773, Czernowitz 1892) și „Repertoriu despre literatura regională din Bucovina“ (Repertorium zur landeskundlichen Literatur der Bu­kowina, Czernowitz 1892)[1].

 

Cernăuţi, 1894

 

[1] Polek, Johann, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 17-20


Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (III)

 

Foarte activ, din 1875, este și interesul pentru viața spirituală și materială din Bucovina. În ceea ce privește învățământul primar și secundar, amintesc de „Rapoartele anuale privind statul popoarelor și școlilor civice din orașul Cernăuți” (Jahres­berichte über den Zustand der Volks- und Bürgerschulen der Landeshaupt­stadt Czernowitz), publicate, începând cu 1880, de profesorul universitar Basil von Repta. Eseul lui S. Grünberg „Sistemul școlar al Bucovinei în dezvoltarea sa istorică și starea sa actuală” (Das Schulwesen in der Bukowina in seiner historischen Entwicklung und seinem jetzigen Zustande, în Öesterr.-ungar. Revue. 1. Wien 1888. S. 186-227), pamfletul meu „Începuturile sistemului școlar elementar în Bucovina”( Die Anfänge des Volksschulwesens in der Bukowina, Czernowitz 1891) și materialele publicate de cooperatorul parohial gr. or. cernăuţean C. Morariu în „Revue Roman”: „Şcoala elementară românească din Bucovina” (Ueber das romanische Volksschul wesen in der Bukowina, Wien 1889, Heft 5-7), „Gimnaziile Bucovinei” (Die Gymnasien der Buko­wina, 1889, H. 8 și 9), „Şcoala gimnazială gr. or. din Cernăuț“ (Die gr.-or. Oberrealschule in Cernăuţ, 1889. H. 10), „Sistemul de învățământ al profesorilor români în Bucovina“ (Das romänische Lehrerbildungswesen in der Bukowina, 1890. H. 2), „Școala profesională de stat din Cernăuţi“ (Die Staats-Gewerbeschule in Cernăuţ, 1890, H. 4 și 5) și „Institutul agricol din Cernăuţ” (Die land­wirtschaftliche Lehranstalt in Cernăuţ, 1890, H. 6).

 

Despre educația teologică ne învață profesorii Isidor von Onciul și Eusebius Popowicz, primul în eseul „Einiges über den Gang und die Entwickelung der theologischen und clericalen Cultur in der Bukowina” (Ceva despre mersul și desvoltamêntul culturei teologice și clericale în Bucovina, Candela 1883. Nr. 1-7 Tradus în germană de C. Morariu şi publicat în „Revue Roman”, Viena 1888, H. 10-12, 1889, H. 1 la 4), acesta din urmă şi în discursul rectorului „Die theologische Facultät in Czernowitz und die übrigen gr.-or. theologischen Lehranstalten“ (Facultatea teologică din Cernăuți fi celelalte școale teologice ortodoxe răsăritene. Candela 1884. Nr. 9-11)[1].

 

Pentru cunoașterea învățământului general sunt importante următoarele lucrări: „Biblioteca ţării Bucovinei și k. k. Biblioteca universitară din Cernăuți“ (Die Bukowiner Landesbibliothek und die k. k. Universitäts-Bibliothek in Czernowitz, Cernăuți 1885), lucrarea bibliotecarului universităţii împărăteşti Karl Reifenkugel, „Mișcări literare la Români din Bucovina” (Oradea mare 1890, „Activitatea literară a românilor bucovineni“ (Die literarische Thätigkeit der Bukowiner Rumänen, Grosswardein 1890), de J. Sbiera, și „Contribuții la istoria literaturii române din Bucovina”, de C. Morariu (Beiträge zur Geschichte der romä­nischen Literatur in der Bukowina, Roman Revue 1891. H. 1, 3, 4, 6, 7-8, 9, 11-12), plus „Istoria originii și dezvoltării societăţii muzicale din Cernăuți” (Die Geschichte des Entstehens und der Entwickelung des Musikvereins in Czernowitz, Cernăuți 1882), de L. A. Simiginovicz, și „Muzica și dezvoltarea sa în Bucovina“ (Die Musik und deren Entwickelung in der Bu­kowina, în Buchwald 1890. Nr. 13; 1891. Nr. 4, 5. 7, 11-13), scrisă de dirijorul A. Hrimaly, şi broşura sărbătoririi jubileului, „Mântuire bună!“ (Gut Heil!), de O. J. Nussbaum (Cernăuți 1892), iar în cele din urmă, cea a Dr. Hatschek, din 24 septembrie 1886, în raportul Camerei e Comerţ şi Industrie, despre „Administrarea justiției în Galicia și în Bucovina” (die Rechtspflege in Galizien und in der Bukowina, Reichenberg 1886).

 

 

Cei care vor să afle mai multe despre condițiile economice ale Bucovinei în general, le pot afla din lucrările: prof. J. Platters „Studii sociale în Bucovina” (Sociale Studien in der Bukowina, Jena 1878), apoi scrierea prof. F. Kleinwachter despre „Expoziţia din Cernăuți din 1886” (Die Czernowitzer Ausstellung von 1886, Viena 1886), apoi eseul prof. E. Mischler „Criza economică în Bucovina” (Wirtschaftskrise in der Bukowina), în Doru’s Volkswirtschaftl. Wochenschrift (1891. Nr. 406 und 408) și în „Schițele sociale și economice ale Bucovinei” (Sociale und wirtschaftliche Skizzen aus der Bukowina) ale doamnei Marie Mischler, publicate în 1892, aprilie și mai, în „Pernerstorfer”, unde s-au publicat şi „Cuvinte germane” (Deutschen Worte, reeditate în „Bukow Rundschau”. 1892. Nr. 1139 ff.).

 

Circumstanțele financiare ale țării l-au preocupat pe prof. E. Mischler, care, inspirat de abilitatea sa specială, a scris comentarii financiare în primele numere (1892, p. 24-71) ale „Comunicărilor Oficiului de Statistică al Ducatului Bucovinei” (Mittheilungen des statistischen Landesamtes des Herzogthums Bukowina), despre „Poziția Bucovinei în stat“ (Die Stellung der Bukowina im Staatshalte). Acolo (pp. 72-138) se găsește și prima parte a unei compilații despre „Bunurilor comunităților politice din Bucovina” (des Vermögens der politischen Gemeinden in der Bukowina) din oraşele raioanelor politice Câmpulung, Rădăuţi, Storojineţ și Vijniţa, sub conducerea lui Mischler. „Activele comunei urbane Czernăuţi și Fondul administrării lor” (Der Vermögenstand der Stadtcommune Czernowitz und der in ihrer Verwaltung stehenden Fonde) pot fi văzute din raportul lui K. Ritter von Weglowski către Consiliul municipal al orașului Cernăuți (Cernăuți 1889).

 

Despre agricultură și silvicultură s-au scris lucrările: „Rapport sur les forêts de la Bucovina” (Marsilia 1878), de Lejourdan, apoi cel al managerului Z. Trinks, pe studiul Rădăuţilor, din 1884, publicat la Viena, și cel al lui C. Scherzer „Privind creșterea animalelor în Bucovina în 1886” (über die Viehzucht in der Bukowina im Jahre 1886, în „„Czernowitz. Landw. Zeitg). Alte materiale publicate, în afară de de memorandumul „Căile ferate locale din Galicia și Bucovina” (Die Localbahnen in Galizien und der Bu­kowina, Wien, 1891) sunt rapoartele Camerei de Comerț şi Industrie din Bucovina, precum și cele din comunicările oficiale ale Oficiului de Statistică al Ducatului Bucovinei (II.1, p. 139-146), apoi în scrierile lui C. Romstorfer („Cu privire la condițiile comerciale din Bucovina” / Ueber die gewerb­lichen Zustände in der Bukowina, în 4. Jahresberichte der k. k. Staats-Gewerbeschule zu Czernowitz. 1886. S. 3-22), Rapoartele anuale ale Școlii de stat de comerț din Cernăuți din 1886 (p. 3-22) și „Introducerea unei industrii gospodărești în Bucovina” (Einführung einer Haus­industrie in der Bukowina, în „Bukow. Nachr.“ 1889. Nr. 99-101), studiul lui H. Wiglitzky despre „Industria casnică a Bucovinei și mijloacele și modalitățile de dezvoltare“ (die Bukowinaer Hausindustrie und die Mittel und Wege zur Hebung derselben, Czernowitz 1888) și cel al lui F. Kleinwächter, „Cu privire la spaţiile de vânzări” (Zur Frage der Verkaufshallen, Wien 1890). „Despre propinaţiuni în Bucovina” a scris A. Terner (Die Propinationsfrage in der Bukowina, Czernowitz 1809), iar despre „Legea propinaţiunilor”, Dr. J. Rott (Das Propinationsrecht, Czernowitz l885). Și mai importantă în tratarea acestui subiect este lucrarea lui procurorului imperial de finanţe Dr. Victor Korn. Poartă titlul „Dreptul de propinație în Galicia și în Bucovina și înlocuirea lui” (Das Propinationsrecht in Galizien uud in der Bukowina und dessen Ablösung, Wien 1889).

 

Mulțumim lui A. Ficker și H. J. Bidermann pentru prezentarea condițiilor culturale, rezumate pentru perioada 1775-1875. Din opera primului provine strălucita scriere cunoscută: „Suta de ani” (Hundert Jahre, S.-A. aus d. „Statist. Monatschrift.“, I. Wien 1875), din cea din urmă, broșura la fel de excelentă: „Bucovina din administrația austriacă, din 1775, până în 1875” (Die Bukowina unter österreichischer Verwaltung 1775 bis 1875, Wien 1875. 2. Aufl. Lemberg 1876).

 

 

Acum mă refer la studiile care se referă la statisticile populației și la relațiile de sănătate. Bazele statistice pentru relațiile de populație, create de județe, din 31 decembrie 1880 și până în 31 decembrie 1890, conțin publicațiile Comisiei Centrale imperiale de Statistică („Statistische Monatsschrift“, „Oesterreichische Statistik“, „Statist. Jahrbuch“ und „Special-Ortsrepertorium“).

 

Sănătatea Bucovinei are, pentru prima dată, consilier în K. Denarowski, cu „Sanitätskarte und Kommentarar” (Viena 1880). Urmând acest exemplu, succesorul său în departamentul sanitar al Guvernului provincial al Bucovinei, consilierul guvernamental Dr. B. Kluczenko, a emis şi extins, în 1891 și în 1892, un „Sanitätsbericht der Bukowina“ (für 1890, bezw. 1891). Kluczenko are și el, în comuniune cu dr. Krämer, o „Statistică a mortalității orașului Suceava în anii 1874-1888” (Mortalitätsstatisik der Stadt Suczawa in den Jahren 1874-1888), publicată în volumul 2, de „Oficialului sanitar” din Austria (1889. nr. 9-11). Foarte interesante și instructive sunt și studiile Dr. med. W. Philipowicz, publicate în „Wiener medicinischen Blätter” (1888. nr. 14 și 15), referitoare la „Observații cu privire la apariția pelagrei în Bucovina” (Beobachtungen über das Vorkommen von Pellagra in der Bukowina), și raportul Dr. med. W. Załoziecki, „Despre a doua întâlnire a Asociației Medicilor din Bucovina” (Bericht über die zweite Wanderversammlung des Vereines der Aerzte in der Bukowina, Czernowitz 1889).

 

Despre spitale, avem lucrări ale Dr. med. B. Wolan, „Despre istoria și dezvoltarea Spitalului General Public din Cernăuți” (Zur Geschichte und Entwickelung des öffentlichen allgemeinen Krankenhauses in Czernowitz, Czernowitz 1879) și a lui N. Ustyanowicz, „Memorandum privind înființarea Spitalului General al Fundaţiei Kronprinz Rudolf din Rădăuţi, pe baza dezvoltării Bucovinei după 1775“ (Denkschrift über die Entstehung des allgemeinen Krankenhauses Kronprinz-Rudolf-Stiftung in Radautz mit Zugrundelegung der Entwicklung der Bukowina seit 1775, Radautz 1887).

 

Este deosebit de bogată literatura care a determinat introducerea planificată a canalizării și alimentării cu apă la Cernăuți. În cele ce urmează, voi enumera cele mai importante lucrări, în ordine cronologică: „Apele subterane în Cernăuți” (Das Grundwasser von Czernowitz), de A. Mikulicz (Bucovina, 1877, nr. 5), „Aspecte ale alimentării cu apă la Cernăuți. Raport de expunere și expertiză“ (Zur Wasserversorgungsfrage in Czernowitz. Exposé und Gutachten), de către dr. Dr. Pribraim (Czernow. Zeitg., 1878, nr. 287), „Cu privire la problema curățeniei orașului și a menținerii curățeniei orașului, prin aplicarea la condițiile locale specifice din Cernăuți” (Zur Frage der Stadtereinigung und Reinhaltung in ihrer Städtereinigung und Reinhaltung in ihrer Anwendung auf die besonderen Ortsverhältnisse in Czernowitz, Czernowitz 1879), de J. Gregor, „Cu privire la încărcarea și descărcarea drenării capitalei Cernăuți. Opinia experților asupra problemei de aprovizionare cu apă și de canalizare“ (Ueber die Be- und Entwässerung der Landeshauptstadt Czernowitz. Gutachten, betreffend die Wasserversorgungs- und Canalisirungsfrage, Wien 1880), de O. Burghart, „Expunere privind aprovizionarea cu apă a orașului Cernăuți“ (Exposé über die Wasserversorgung der Stadt Czernowitz), de G. Rapf (Bucow, Nachrichten 1889, nr. 150-151), „Raport privind furnizarea de apă din fântâna experimentală din Rohozna“ (Gutachten über Wasserleitung vom Versuchsbrunnen in Rohozna, Czernowitz 1889), de B. Salbach, „Raport Consiliului municipal al orașului Cernăuţi privind instalațiile de alimentare cu apă existente și Canalizarea orașelor Breslau, Dresda şi altele, în ceea ce privește instalațiile similare, care trebuie introduse la Cernăuți”, de L. West (Bericht an den löbl. Gemeinderath der Landeshauptstadt Czer­nowitz über die an den bestehenden Wasserversorgungsanlagen und Canalisirungen der Städte Breslau, Dresden u. s. w. gemachten Wahrnehmungen mit Rücksicht auf die in Czernowitz einzuführenden dergleichen Anlagen, Czernowitz 1889), „Investigații bacteriologice asupra apei din puțul experimental din Rohozna”, de Dr. med. W. Philipowicz (Bukow. Nachrichten 1889, nr. 312), „Cu privire la furnizarea apei” (Ibid., 1891, nr. 812 și 813) și „Lucrări de precipitații și canal în Cernăuți” (Ibid., 1892., nr. 1092), de prof. Dr. A. Handl, „Proiectul canalizării adânci în Cernăuţi” (Das Project der Czernwitzer Tiefquellenleitung), de E. Trebbin (Ibid., 1891., nr. 818, 820, 821 și 829) şi, în final „Întrebarea privind aprovizionarea cu apă din Cernăuți în stagiul său de dezvoltare și actual” (Die Wasserversorgungsfrage in Czernowitz in ihrer Entwicklung und ihrem gegenwärtigen Stande, S.-A. aus d, Czemow. Zeitg. 1893), de L. West[2].

 

 

[1] Un raport (un material critic, deci – n. n.) despre dezvoltarea sistemului de educație regulat din Bucovina este publicat în presă.

[2] Polek, Johann, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 14-17


Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (II)

Porturi naţionale din Bucovina – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

În ceea ce privește descrierea generală a țării, sunt de menționat: ​​o „Schiță a Ducatului Bucovinei” (Skizze des Herzogthums Bukowina), de directorul gimnazial cernăuţean Anton Kral (Jurnalul școlilor secundare austriece II, Viena 1851, p. 127-128), apoi „Cercul Galiția și Lodomeria, inclusiv Ducatul Cracoviei și Ducatul Bucovinei“ (das Königreich Galizien und Lodomerien sammt dem Herzogthume Krakau und dem Herzogthume Bukowina, Lemberg 1853) de H. Stupnicki și „Reprezentarea topografic-statică a ducatului Bucovinei la închiderea din 1861“ (Topographisch-statische Darstellung des Herzog­thums Bucowina mit Schluss des Jahres 1861), de secretarul Camerei de Comerț A. Mikulicz (Raportul principal, Czernowitz 1862. p. 27-284); în continuare „Studiul geografic-statistic al Galiției și Bucovinei” (Geographisch-statistische Uebersicht Galiziens und der Bukowina), de maiorul R. von Schmedes (Lemberg 1867, al doilea aut. 1869) şi, în sfârșit, „Studierea ţării Bucovinei“ (Heimatskunde der Bukowina), de D. Isopescul (Cernăuți 1872).

 

Am ajuns la ultima secțiune, unde au fost studii care au apărut, după cum am menționat deja, odată cu deschiderea k. k. Universitatea Franz Joseph și se extind până în prezent. Cu toate acestea, înainte de a vorbi despre realizările acestei perioade, aș dori să îmi permit să spun câteva cuvinte, pentru a justifica punctul de plecare pe care l-am adoptat.

 

Vocile s-au exprimat (printre altele în „Germania”, Berlin 1890. Nr. 48) că majoritatea profesorilor universitari din Cernăuți se distanțează de interesele spirituale și culturale ale țării. Trebuie să mă opun. După cum se va vedea în cele ce urmează, profesorii tuturor facultăților, în măsura în care au avut ocazia, au vizat pământul și etnografia Bucovinei în sfera cercetării lor. Dar mult mai amplă este sugestia care a venit de la universitate în toate direcțiile. Se datorează, în principal, acestei circumstanțe faptul că ultima secțiune, care cuprinde de-abia 18 ani, include o bogăție extraordinară de produse literare.

 

În ceea ce privește natura țării, aș dori mai întâi să menționez lucrarea lui Otto von Petrino „Cu privire la situația ţiţeiului din estul Galiției și Bucovinei în cadrul zăcămintelor Neogene” (über die Stellung des Gypses in Ost-Galizien und Bukowina innerhalb der Neogenablagerungen, Verhandl. der k. k. geolog. Reichsanst. 1875. S. 217-220) și cea a lui K. M. Paul „Principiile Geologiei Bucovinei” (Grundzüge der Geologie der Bukowina, Jahrb., Geologul kk, Reichsanst. XXVI., 1876, p. 261 la 330). Condițiile geologice de la Cernăuți au fost descrise de profesorul Friedrich Becke (din 1890, la Universitatea din Praga), în eseul său „Despre alunecările de teren de la Cernăuți, în vara anului 1884 și iarna din 1884-85” (Ueber die bei Czernowitz im Sommer 1884 und Winter 1884/85 stattgefun­denen Rutschungen, Jahrbkk d. k. k. Reichsanst, XXXV. pp. 397-406), dar și studiul directorului D. Stur, „Geologie sau Opinia experților privind aprovizionarea orașului Cernăuți cu apă potabilă bună“ (Geolog. Gutachten anlässlich der Versorgung der Landeshauptstadt Czernowitz mit gutem Trinkwasser, Czernowitz 1889); Bergrath B. Walter a demonstrat „șansele producției de petrol în Bucovina” (die Chancen einer Erdölgewinnung in der Bukowina, Jahrb.k.K., Geolog. Reichsanst., XXX, 1880, p. 115-148). A. Löbel a publicat o surprinzătoare descriere a izvoarelor minerale ale Dornei-Watra, în 1887 (Revista poitică, Suceava 1887, nr. 16 și 17, Calindar, Cernăuți 1890, p. 96-128, Oesterr 1891. Nr. 4-7; Bukow. Rundschau, Czernowitz 1891. Nr. 1011, 1013, 1014, 1017, 1023 und 1025; Gazeta Buco­vinei, Cernăuţi 1891. Nr. 12-14).

 

Despre condițiile climatice, au scris studii deja menționatul Titus von Alth (de la începutul anului școlar 1879/80, Director al Şcolii reale de stat din Währing) și Dr. med. A. Wachlowski, decedat la 2 februarie 1892, fost profesor titular la Liceul din Cernăuți. Primul a scris o „Climatologie a Cernăuților“ (Klimatologie von Czernowitz, Cernăuți 1875), iar al doilea a lăsat după sine următoarele lucrări demne de luat în considerare: „Despre climatologia din Cernăuţi“ (Zur Klimatologio von Czer­nowitz, Cernăuți 1886, S.A., în Programul Școlii Gimnaziale Superioare din Cernăuți), „Condiții de grindină în Bucovina” (Die Hagelverhältnisse in der Bukowina, Sitzugsbk d. k. k. Akad., W. Math.-nat., GL 95. Viena 1887. 2. Abth., pp. 58-67) și „Cu privire la relațiile de precipitaţii în Bucovina“ (Ueber die Niederschlagsverhältuisse in der Bukowina, Meteorolog, Jurnalul IV, Viena 1887, p. 362-368).

 

În domeniul botanicii, doi foști audienţi ai Universității din Cernăuți au excelat: A. Procopianu-Procopovici și dr. K. Bauer. De la primul avem o „Contribuție la cunoaşterea criptogamelor Bucovinei” (Beitrag zur Kenntuis der Gefässkryptogamon der Bukowina, Verhandl. d. zoolog.-botan. Gesellschaft in Wien 1887. S. 783-794), apoi o „Contribuție la cunoașterea orhideaceelor din Bucovina” (Beitrag zur Kenntnis der Orchidaceen der Bukowina, Ibid. 1890, p. 185-196) și o „Contribuție la cunoaşterea florei sucevene” (Beitrag zur Flora von Suczawa, Ibid., 1892, p. 63- (56), iar din aceasta din urmă, şi o „Contribuție la Phanerogamentiora Bucovinei și partea adiacentă a Transilvaniei răsăritene“ (Beitrag zur Phanerogamentiora der Bukowina und des angrenzenden Theiles von Siebenbürgen Oesterr, în Journal, XL, 1890, pp. 218-221, 268, 271). În plus, mai sunt de menționat două lucrări floristice mai valoroase: „Contribuție la flora mușchiului din Bucovina și Transilvania” (Beitrag zur Moosflora der Bukowina und Siebenbürgen), de J. Breidler (Ibid., pp. 148-152, 191-105) și „Contribuții și corecții la flora criptogamă a Bucovinei” (Beiträge und Berichti­gungen zur Gefasskryptogamenflora der Bukowina), de J. Dörfler (Ibid., Pp. 186-198, 226-230, 271-274).

 

Chiar și cunoașterea faunei, care a fost aproape complet neglijată, de la Zawadzki încoace, a beneficiat, recent, de o extindere nesemnificativă. Merite în acest domeniu pot fi atribuit unui fiu al țării, C. von Hormuzaki, care a publicat „Contribuții la fauna gândacului din Bucovina“, din 1888 în „Știrile entomologice”, publicate la Berlin.

 

Până acum, au mai apărut: „Contribuții la fauna gândacului din Bucovina și nordul României” (Beiträge zur Käferfauna der Bucowina und Nord-romäniens, XIV. 1888. Nr. 1-3, 5-7, 10-11), „O nouă contribuție la cunoașterea coleoterelor indigene din Bucovina” (Ein neuer Beitrag zur Kenntnis der in der Bucovina einheimischen Coleopteren, XVII 1891, nr. 8-11), „Acronycta, varietatea Bryophiloides, o nouă varietate“ (Acronycta var. Bryophiloides, eine neue Varietät), de A. Strigosa F. (Ibid., Nr. 10), „Descrierea unor soiuri de fluturi noi din Bucovina și zonele învecinate“ (Beschreibung einiger neuer Tagfaltervarietäten aus der Bu­covina und den Nachbargebieten, XVIII, 1892, nr. 1) și „Observații lepidopterologice în Bucovina” (Lepidopterologische Beobachtungen in der Bucovina, Ibid., Nr. 20 și 21).

 

Claca, la români – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

Mai mult decât natura țării, locuitorii acesteia au făcut obiectul studiilor ştiinţifice încă din 1875. Există, mai presus de toate tradițiile populare, legende, basme, cântece, datini și obiceiuri, pentru care s-au găsit pretutindeni cercetători și colecționari, născuţi în Bucovina. Între românii evidenţiaţi în această privință, ajungem, iarăşi, la J. Sbiera și S. Fl. Marianu. Acesta din urmă are În 1876 a dat a doua parte a poeziei sale populare românești, iar de atunci o serie de lucrări și mai importante, precum „die Farben­mischung bei dem rumänischen Volke” (Chromatica poporului român, Bucuresci 1882), „die rumänische Volksornithologie” (Ornitologia poporană română, 2 vol. Cernăuți 1883), colecția de „rumänischer Zaubersprüche” (Descântece poporane române, Suceava 1886) și „Hochzeit bei den Rumänen” (Nunta la Români, Bucuresci 1890), „die Geburt bei den Rumänen” (Nascerea la Români, Bucuresci 1892) și „das Begräbnis bei den Rumänen” (Înmormântarea la Români, Bucuresci 1892), publicând, în același timp, numeroase legende și cântece populare, în „Revista politică“ (Suceava 1886-1891). Sbiera, pe de altă parte, are „rumänische Volks­sagen“ (Povești poporale Românesci, Cernăuț 1880), „Weihnachtslieder und Hochzeitssprüche” (Colinde, cîntice de stea și urări la nunți, Cernăuț 1888) și o tradiție populară despre „das Leben der Rumänen vor der Gründung nationaler Staaten“ (Traiul Romînilor în fața fondării staturilor naționale, Cernăuț 1890). În plus, J. Berar, V. Bumbac, D. Dan, R. Hurjuiu, J. Jeșan, R. F. Kaindl, R. Noru, L. A. Simiginowicz și G. Tamaiaga trebuie să fie citați ca colecționari de povești și de folclor popular românesc.

 

Portul ucrainean în Bucovina şi în Galiţia de fiecare zi.

 

Fedkowicz, Kozaryszczuk, Kupczanko, L. A. Simiginowicz, Kaindl și Manastyrski oferă informații despre ruteni și viața lor populară. Fedkowicz și Kozaryszczuk, în special, descriu, pentru prima dată în Bucovina, viața huţulilor, în Almanah (Cernăuți 1885), în Bucovina. ruth. Calendar (Ibid. 1887) și în „Zerna” (Ibid. 1887), acesta din urmă cu apariție şi la Viena, sub titlul „Nauka” (1889. Nr. 6-12 și 1890. Nr. 1, 2, 4-7, 10-12). Lucrările lui Kupczanko includ: „Obiceiuri și tradiţii ale rutenilor bucovineni” (Sitten und Gebräuche der Bukowiner Ruthenen, Bucovina Rundschau, 1875, nr. 5), „Haiducii” (die Hajdanachen, Cernăuți 1886), „Rutenii din Bucovina” (die Ruthenen in der Bukowina, Ausland 1887, nr. 2-6) și „Incantațiile țăranilor ruși în Bucovina” (Krankheitsbeschwörungen bei russischen Bauern in der Bukowina, Am Ur-Quell 1891. Nr. 12 – 44, 23-46, 61-63, 75-77). Simiginowicz a adunat povești și basme (Cernăuți, 1880, nr. 268 și 280 și Bucovina, Hauskal., 1882, p. XV-XX) și a tradus „Cântecele populare rusești” (Kleinrussische Volkslieder, Leipzig, 1888).

 

De remarcat în special este Kaindl, care, împreună cu preotul cu gr.or. Manastyrski, a editat cartea „Rutenii din Bucovina” (Die Ruthenen in der Bukowina, Cernăuți 1889-1890). Kaindl a mai scris despre „Magia la Rutenii din Bucovina și Galizia” (Zauberglaube bei den Rutenen in der Bukowina und Galizien, Glob, LXI, p. 279 ff.) şi despre legendele și basmele rutenilor, în „Buk. Rundschau“ (1890), adunând studiile în volumul „Jurnalul de folclor“ (Zeitschrift fur Volkskunde, 1888), publicat și în gazeta lunară „Am Ur-Quell“ (1890 și 1891).

 

 

Gospodărie germană din Mitoc – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

 

Germanii din Bucovina” (Die deutschen in der Bukowina) au fost studiaţi, până acum, doar F. A. Wickenhauser, care a publicat tratatul mai detaliat „Așezările germane din Bucovina” (Die deutschen Siedelungen in der Bukowina, Cernăuți 1885-1887). Lucrări pe aceeaşi temă pot fi considerate şi articolele „Coloniile Boemiei Germane” (Deutschböhmische Colonien), de prof. Dr. Med. Loserth (Mittheil.  d.  Vereins f. Geschichte der Deutscheu  in Böhmen, Prag. 1885. pp. 373-384), „Germanii din Bucovina” (Die Deutschen in der Bukowina), de Kupczanko (Ausland 1886, nr. 50) și, în plus, broșura mea „Protestantismul în Bucovina” (Der Protestantismus in der Bukowina, Cernăuți 1890).

 

Sărbătoare evreiască

 

Cu referire la evrei, mă pot referi la broșura mea, „Statisticile iudaismului în Bucovina” (Statistik des Judeuthums in der Bukowina, Sep.-Abdr. aus d. „Statist. Monatsschrift“. XV. Wien 1889). Cu referire la armeni, scrierea preotului gr.-or. D. Dan: „Armenii orientali în Bucovina” (Die orientalischen Armenier in der Bukowina, Cernăuți 1890) și, cu referire la lipoveni, seria de articole: „Raskol i Lipowany” („Candela”, 1983. nr. 7-10), de J. Vorobkiewicz, scrierea lui Dan: „Lipovenii în Bucovina” (Die Lippowaner in der Bukowina, Czernowitz 1890., în română), apoi eseul lui R. F. Kaindl „The Lippovans” (Ausland. LXV., 1892., nr. 52) și tratatul meu „Coloniile lipoveneşti din Bucovina“ (Die Lippowaner-Colonien in der Buko­wina, Mittheil, der k. k. geogr. Gesellschaft in Wien. 1885. S. 301-312).

 

Claca, la maghiari

 

În ceea ce-i privește pe maghiari, un articol al lui G. von Marcziány, din „Pester Lloyd” (1883. d. 93): „Cum au venit ceangăii în Bucovina” (Wie die Csàngo nach der Bukowina kamen), precum și interesanta „conversaţie” (Plauderei) a lui W. Schmidt, în „Revue maghiare” (VII. Budapesta 1887. S. G72-683): ​​„Coloniile maghiare din Bucovina” (Die magyarischen Colonien in der Bukowina).

 

 

Ţigancă, ghicind în palmă – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

Nici țiganii nu au fost uitați. În ceea ce privește această seminţie, sunt disponibile următoarele lucrări: „Țiganii din Bucovina” (Die Zigeuner in  der Bukowina), de A. Ficker (Statistici lunare, V. 1879, p. 249-205), „Viața și poezia țigănească” (Zigeunerleben und Zigeunerdichtung), de L. A. Simiginowicz (Heimat. VIII 1. Viena 1882. p. 375-378), „Cântece populare ale țiganilor” (Volkslieder der Zigeuner), a aceluiași Simiginowicz (Czernowitzer Zeitg. 1882. nr. 18), „Contribuții la statisticile țiganilor din Austria” (Beitrage  zur Statistik  der Zigeuner  in  Österreich), de B. Karpeles (Mittheil. d. anthropol, Gesellschaft in Wien. 1891. S. 31 bis 33), „O contribuție la etnografia țiganilor” (Ein Beitrag zur Ethnographie der Zigeuner), de R. F. Kaindl (Ausland. 1891, nr. 51) și „Țiganii din țările Dunării și din Bucovina” (Die Zigeuner in den Donauländern und der Bukowina), de D. Dan (Buk. Nachrichten, 1893. Nr. 1342-40, 1349-51, de asemenea, în română).

 

În sfârșit, în ceea ce privește populația Bucovinei, în general, trebuie precizate următoarele: „Din jumătatea Asiei. Secvenţe culturale din Bucovina etc.“ (Aus Halb-Asien. Culturbilder aus der Bukowina etc.), de K. E. Franzos (Leipzig 1878), apoi „Etniile Bucovinei“ (Die Völkergruppen der Bukowina, Czernowitz 1884) și „Povești populare din Bucovina“ (Volkssagen aus der Bukowina, Ibid., 1885), ambele de L. A. Simiginowicz; apoi „Măsurările fizice majore ale cerului în Bucovina” (Major Himmel‘s Körpermessungen in der Bukowina, raport despre aceasta, în Mittheil, Societatea antropologică din Viena, 1888. 83-84), de A. Weisbach, broșura: „Gospodăria ţărănească din Bucovina“ (Das Bauern­haus in der Bukowina, Cernăuți 1890) și „Tipuri de clădiri agricole în Ducatul Bucovinei“ (Typen landwirthschaftlicher Bauten im Herzogthume Bukowina, Sep.-Abdr. aus Bd. XXII. d. Mittheil. d. Anthropolog. Gesellschaft in Wien), de arhitect și profesor al Școlii industriale de stat din Cernăuți, C. Romstorfer; şi, în sfârșit, studiile: „Cu privire la așezarea Bucovinei” (Ueber die Besiedelung der Bukowina, Mittheil, der k. k. geograph. Gesell­schaft in Wien. 1391. S. 325-241) și „Distribuția așezărilor în Bucovina” (Die Vertheilung der Siedelungen in der Bukovina, Ibid., p. 717-535), de R. F. Kaindl, precum și eseul meu „Magia ploii în Europa de Est” (Regenzauber in Osteuropa, Zeiscrift d. Vereins f. Volkskunde. III. 1893. S. 85-87)[1].

 

Dansul rutean „Cerkowcia”

 

[1] Polek, Johann, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 10-13.


Pagina 140 din 1,276« Prima...102030...138139140141142...150160170...Ultima »