Originea bisericească a fotbalului, rugbiului, handbalului

Conform unei informaţii a filologului francez Charles Du Cange (1610-1688), în Evul Mediu nu se practica obiceiul pascal „Veniţi, de luaţi lumină!”, precum astăzi, ci cu o ceremonie solară mult mai tranşantă: cică „preoții, după ce încheiau slujba solemnă de Paști”, ieşeau în faţa bisericii şi îşi „treceau din mână în mână un balon, care, fără îndoială, simboliza oul pascal” [1] sau, mai curând, Soarele, pentru că, în Creştinism, de la Hippo Augustinus încoace, Iisus este „Soarele Dreptăţii”. Presupunerea mea se bazează şi pe faptul că balonul era transmis, de la un preot, la altul, în sensul rotirii Soarelei, de la stânga, la dreapta, de trei ori (acum se înconjură biserica, de trei ori, dar în sensul invers).

Obiceiul acesta bisericesc, săvârşit la Paști, a plăcut tinerilor atât de mult, încât „această ceremonie cu balonul s-a răspândit printre credincioși și, astfel, ziua de Paști a marcat și deschiderea sezonului sporturilor cu balonul, pe meleagurile engleze”, pentru că întotdeauna „sărbătorile de Paște au fost pretextul festivităților și obiceiurilor publice, care au durat foarte mult timp” după aceea, scria, în 1915, editorialistul gazetei Le Chenil.

[1] A. P., Les oeuf de Pâques, în Le Chenil, No. 15, Trente-troisiéme Année, 15 avril 1915, p. 470