octombrie, în Bucovina

*

octombrie, în Bucovina,

şi-atâta limpezime-n cer:

ascultă-ţi sufletul cum cântă

şi cum vâsleşte din aripă

şi-apoi croieşte-ţi o fereastră

doar pentru cosmicul mister

ce poposeşte-n Bucovina

cu o edenică risipă

 *

de armonii neprihănite

în curmezişul zării scrise

de mâna bardului cel unic,

de cântecul fără zăvor,

şi-au să-ţi învie-n limpezime

şi visele ce-au fost ucise

de-acei călăi ce te-nspăimântă

cu un cumplit judecător

 *

şi o să vezi cum cel ce cântă

aruncă-n ei cu frunze vii

ca nişte pagini minunate

din minunata carte sfântă:

octombrie, în Bucovina,

e un prilej ca să învii

şi să trăieşti până la capăt

iubirea celui ce îţi cântă