Obiceiul de iarnă, un act de eroism obştesc | Dragusanul.ro

Obiceiul de iarnă, un act de eroism obştesc

În general obiceiurile, păstrate în lumea satelor de milenii, sunt pe cale să fie definitiv măturate de către impostorii care, cum l-au prins pe bunul Dumnezeu pe poalele mantiei, ajungând primari, cum dau de pereţi cu toţi artiştii înnăscuţi, care respiră prin obştile lor, pentru a înscăuna, drept directori ai căminelor de nunţi, cumetrii şi praznice, ba o rubedenie, ba un lipitor de afişe. Primari care durează pentru spiritualitatea satelor pe care le conduc sunt puţini: Gheaţă – la Botoşana, Violeta Ţăran – la Berchişeşti, Loghin Saviuc – la Calafindeşti şi poate că încă unul, doi. De regulă, obiceiurile supravieţuiesc în şcoli generale cu dascăli minunaţi, precum Zvoriştea sau Hănţeşti, sau prin sate în care există, izgonit din căminul cultural pe care l-a luminat timp de o viaţă, câte un mare inimos. La Mălini, unde exista cea mai tulburătoare “Capră” din ţară, chiciul de tip sovietic deja pătrunde vijelios, deşi o a doua trupă, formată majoritar din tineri, pare să mai conserve câte ceva din ceea ce au avut, deşi urşii pestriţi au pătruns şi acolo ca cioburile între străchini. Nu ştiu din ce pricină se duc pe apa sâmbetei obiceiurile vechi ale Mălinilor şi nici nu prea contează. Contează doar că, aşa cum obişnuiesc să-l tot tachinez pe preşedintele Gheorghe Flutur, ceea ce a rezistat, timp de două milenii, în faţa asalturilor migratorilor, va dispărea definitiv în doar două mandate ale domniei sale şi ale lui Călin Brăteanu.

Şi nu e de glumit, chiar dacă nu mă pot abţine. Astăzi, de pildă, pentru că mă dureau cumplit picioarele, i-am întrebat pe toţi liderii culturali judeţeni de ce se cheamă formaţia din Volovăţ “Valea Uţei”. “Pentru că aşa scrie pe pancardă!”, m-a lămurit unul dintre ei. “Pentru că aşa se cheamă pârâul din sat”. De Zeiţa Vetrei, Uţa, care îl întâmpinase pe Dragoş Vodă la Olovăţ nu auzise nimeni dintre bravii noştri cârmuitori culturali, deşi îndeasă tradiţiile (legendele) lui Simion Florea Marian în biografiile de concurs de te doare mintea. Dar ce contează biografiile, când în cultură nu ai nevoie de aptitudini creatoare, ci de slugărnicie, încuscriri şi hărnicie de lipitoare în electorale!

*