O mare, mare artistă: Alina Ţăpar

De la Sofia Vicoveanca, încoace, nu există decât Alina Ţăpar

*

Îmi plăcuse fetiţa asta de doar şapte anişori de cum am văzut-o şi când încă îmi închipuiam că va urca  pe scenă doar pentru a dansa, alături de alţi copii, aşa cum se întâmplă deobicei. O pozam, ca să-mi lumineze pagina site-ului, ori de câte ori aveam ocazia, deşi fetiţa intrase, zâmbitoare, într-un joc (nu de pomană sunt bunic de nepot şi de nepoată!), ferindu-se din cadru exact atunci când mă pregăteam să apăs pe bumbul recomandat cu căldură, pentru astfel de chestii, de către Victor Rusu.

*

Alina Ţăpar, împreună cu mama ei, în culise

*

Apoi i-am cunoscut părinţii, ambii ardeleni, din Gherla, stabiliţi la Rădăuţi, unde s-a născut Alina, şi am savurat umorul sănătos al tatălui ei, un clujean plin de farmec şi de spontaneitate. Şi am aflat că Alina cântă, dar nu m-am mirat, pentru că întreaga ei atitudine prin preajma scenei era dezinvoltă şi plină de naturaleţe.

*

Alina, privind din uşa cabinei de sunet spre pustietatea culturală a Sucevei

*

Când a urcat pe scenă, alături de Ansamblul “Bilcuţa”, şi când a început să cânte, Alina Ţăpar, un boboc de fată, cu faţa numai zâmbet, devenise uriaşă, atât de impresionantă, încât, între ea şi Sofia Vicoveanca nu mai încăpea nimic altceva. Alina nu imită pe nimeni, este ea însăşi, o individualitate artistică tulburătoare, cu un glas de înger şi cu o curgere a gesturilor scenice pe firul viu al melodiei cum nu am mai întâlnit vreodată. Alina nu are o poză scenică, ea trăieşte fiecare ritm şi fiecare cuvânt, ea, ca şi Sofia Vicoveanca, este însăşi cântecul, în inspirata lui întrupare.

*

Alina Ţăpar, însăşi cântecul, în inspirata lui întrupare

*

Alina Ţăpar, o individualitate artistică tulburătoare

*

Alina Ţăpar, un glas de înger şi cu o curgere a gesturilor scenice pe firul viu al melodiei

*

Alina Ţăpar, trăind fiecare ritm şi fiecare cuvânt

*

Alina Ţăpar, un boboc de fată, cu faţa numai zâmbet

*

O certitudine: Alina Ţăpar

*

Am făcut multe fotografii cu fetiţa aceasta de geniu, inclusiv atunci când, retrasă lângă celelalte soliste ale Ansamblului “Bilcuţa”, în spatele dansatorilor – grup vocal, dansa cuminte şi se bucura, luminată de zâmbet, în faţa fiecărei clipe de izbândă a grupului, grupul părând să însemne pentru ea o dumnezeiască bucurie. Am făcut multe fotografii, dar pe celelalte le voi include în povestea Ansamblului “Bilcuţa”.