O improvizaţie grafică a desluşirilor esenţiale

Victor T. Rusu, inventatorul conceptului jazz-foto

*

Victor T. Rusu, poetul care a fost, până de curând, ochiul „în care apele-s fierbinţi”, deci „o lacrimă a pământului / o neînchipuită lentilă”, cutează un nou început în descifrarea „semnelor pământului” prin capacităţile lui metafizice.

*

Fugar, în anii din urmă, din ţinutul sacru al poeziei, dar prins în captivitatea imaginii, Victor T. Rusu, de data asta ca artist fotograf, descoperă un nou teritoriu al sufletului, în care „s-or bate apele ca de o stâncă / şi soarele va-nvia”: fotografia.

*

Deci tot metafora, dar nu ca o multicoloră suficienţă estetică, pe cale de a se banaliza în marele ospăţ mondial al risipelor, ci ca o incantaţie ritualică, improvizată inspirat în simplitatea elementelor primordiale, de fiecare dată altfel, de fiecare dată în vizibilităţile esenţiale ale trecerii: alb şi negru.

*

Victor T. Rusu, în tranziţia spre jazz-foto

*

Iar conceptul acesta, al „înveşmântării în lumină”, pe care, în fond şi în fapt, îl tot exersase în ultimele lui cărţi de poezie, se numeşte jazz-foto, vizând conştient improvizarea armonioasă întru desluşirea esenţelor, a componentelor fundamentale ale celor „două semne ale pământului”, prin care „şi ochii, doar ochii vor străluci”.

*

Regăsindu-se şi renăscând printr-un nou concept plastic în arta fotografică, mereu „cu ochii la semnele mute / şi neînţelese”, Victor T. Rusu descâlceşte umbrele în tratări grafice unitare, prin care fotografia, „fără de cântec şi falduri”, redevine incantaţie sacră în „tăcerea pământului”.

*

Victor T. Rusu, “văzut”, ca şi în imaginea precedentă, de I. D.

*

Recursul la textele poetice de odinioară ale lui Victor T. Rusu este obligatoriu, în condiţiile în care caracteristicile noului concept artistic, jazz-foto, pe care îl propune Victor, nu este decât un nou început, la fel de esenţializant ca şi cele de odinioară, pentru un suflet înnăscut metaforă, după cum o probează şi expoziţia de artă fotografică jazz-foto, care, în 13 februarie 2015, se va înfăţişa, pentru prima dată în lume şi ca manifest programatic, ca o improvizaţie grafică a desluşirilor esenţiale (I. D.).