Nicolae Crasi, un mare pictor neştiut (XI)

*

Cu acest text, închei seria de omagieri sincere a operei necunoscute a unui mare artist necunoscut, Nicolae Crasi din Ipoteşti, cu casa la doar 2 km de Suceava. Nicolae Crasi a avut o singură expoziţie personală, prin anii ’70, în fosta Galerie de Artă a Sucevei comuniste, devenită cârciuma primarului Lungu al Sucevei haida-haida-democrate. O expoziţie fără vernisaj, dar o expoziţie personală. De atunci şi până astăzi, deşi lungi şiruri de culturnici rumegă din bugetul îndreptăţit pentru Cultură, nimeni nu a vrut să mai ştie nimic de artistul plastic Nicolae Crasi, de liniile lui sigure şi elegante, de coloritul impecabil şi, mai ales, de cosmicitatea dezlănţuită, în continuă mişcare, care îi caracterizează şi stilul, şi opera.

*

În vara aceasta, între 10 şi cât o fi august, vă veţi putea întâlni cu opera aceasta adevărată, vibrantă, dosită de ignoranţa culturnică din sistem. De data asta, Nicolae Crasi va avea parte de un vernisaj strălucitor, pe care, de altfel, îl merită pe deplin. Între timp, el lucrează. Vrea şi lucruri foarte noi, cu care să se înfăţişeze lumii. Căci aşa este Nicolae Crasi, un boem sfielnic, pururi intimidat de miracolul universului, dar dornic să-i atingă fruntea şi raza de lumină care i se cuvine. Pe care o aşteaptă, pregătit să o întâmpine cu evlavie, dar fără să o provoace cu vreo invitaţie. În fond, el este un creator, adică însăşi tăcerea în cosmică vibraţie.

*

*