Naţiunea Corlatei, Mihaela şi Ovidiu Svart

*

Sala s-a golit, pe neaşteptate, şi asta pentru că o parte dintre corlăţeni au urcat pe scenă, pentru a susţine, ca în fiecare an, un uimitor spectacol. De data asta, “Cerbul” lipseşte, fiind plecat, cu spectacole, undeva prin Europa, în sat rămânând doar Florin Hogea, cel mai vechi component al trupei şi un dansator senzaţional, dar care este şi viceprimar al comunei Berchişeşti. De pe scenă, al doilea ansamblu al satului, cel de dansuri pe generaţii, urmează să ne tămăduiască sufletele, dar nu înainte de un recital orchestral, susţinut de Mihaela şi Ovidiu Svart, care aveau să revină pe scenă la final. Deşi doar seconda cu vioara, Mihaela Svart mi-a făcut o bună impresie şi ca artist. Pentru că şi prin tehnicile de interpretare este la fel de frumoasă pe cât este ca femeie. Ovidiu, prieten din tinereţe, îşi arată virtuozităţile de naist, cu un vag exces de tehnică, la care îl obligă, probabil, şi fondul orchestral al vioarei de acompaniament.

*

La Corlata şi, în general, în comuna Berchişeşti, există o altfel de “administraţie locală”. Practic, zi de zi şi clipă de clipă, “primăria” este printre oameni şi exponenţială pentru trăirile omeneşti. Nicăieri nu am mai întâlnit, de-a lungul vremii, un spirit obştesc atât de natural şi de cinstit, care şi explică, dacă mai era nevoie, de ce, de 11 ani, încoace, poezia înseamnă “al doilea hram al Corlatei”, cum inspirat sesiza Cornel Angelescu. În dansurile pe generaţii, primăriţa şi soţul domniei sale formează o pereche, viceprimarul, cu soţia, o altă pereche, iar implicarea înţeleaptă şi neforţată conturează măiestria de lider obştesc a Violetei Ţăran.

*

Soţii Ţăran, una dintre perechile ceremoniale ale Corlatei

*