„Muzeul Sucevei din Fălticeni”, în 1917

Fălticeni, Biserica Sfântului Ilie, cu vechea clopotniţă

*

1/14 iulie 1917: „Astăzi am vizitat Muzeul regional, instalat într-o mică parte a localului gimnaziului. L-am vizitat cu de-amănuntul şi cu deo­sebit interes, după cum, cu tot dreptul, o merită, şi, în rândurile care, urmează mă voi sili să pun pe cititor în situaţia de a-şi face o idee lămurită despre aceea ce poate face, în puţin timp, dragostea pentru o faptă folositoare, însoţită de râvna de a o duce la în­deplinire.

Acest muzeu regional numit „Muzeul Sucevei din Fălticeni” şi-a luat fiinţă în primăvara anului 1915, prin munca şi stăruinţa, mai presus de orice laudă, a domnului profesor Vasile Ciurea, de la acest gimnaziu, care este părintele şi sufletul acestui muzeu şi care, pentru dragostea lui, n-a cruţat nici osteneli, nici cheltuieli. De dimineaţa şi până seara, îl vezi în Muzeu şi, oriunde află că este ceva vrednic de a fi păstrat, nu se lasă, până ce nu izbuteşte să-l aibă, dezvoltând, în privinţa aceasta, o energie rară. Cerând şi bătând la multe uşi, domnia sa a adunat o sumă de bani pentru dula­puri şi etichete, a înşirat, până astăzi, peste o sută de donatori, care cu un manuscris, care cu câte un obiect găsit undeva în pă­mânt, care cu vreo haină veche naţională sau cusătură ori ţesătură ţărănească, de o valoare artistică, ori cu alte produse de ale industriei casnice regionale, ori cu vreun animal împăiat, vânat din ţinutul Sucevei, sau cu alte multe lucruri interesante, aşa că, astăzi, abia după doi ani, călătorul rătăcit pe aci, prin acest oră­şel încântător, cu livezi mari şi încunjurat de dealuri mănoase, poate să petreacă câteva clipe fericite în acest minunat muzeu, privind şi admirând multe lucruri de mare preţ.

*

Muzeul Sucevei ocupă, în mod provizoriu, trei săli din edificiul Gimnaziului, cu autorizaţia Ministerului Instrucţiunii publice. El, aşa cum este înjghebat astăzi, este rezultatul bogăţiei de material istoric, preistoric, etnografic, atât din oraşul Fălticeni, cât şi din întreg judeţul Sucevei. Acest material, adunat şi studiat, poate fi considerat ca începutul unei colecţiuni de mare însemnătate ştiinţifică şi culturală, atât pentru elevi, cât şi pentru marele public. Muzeul acesta mai are menirea să fie şi o podoabă a judeţului Suceava, în care să se adune tot ceea ce a mai rămas neînstrăinat şi neîmprăştiat din acest ţinut, atât de bogat în amintiri istorice şi culturale.

Muzeul cuprinde cam vreo 11 secţiuni, aranjate în 3 mari grupe: istorică şi preistorică, etnografică şi ştiinţifică, la care se mai adaugă şi manifestarea economică a judeţului Suceava, reprezentată prin produsele solului şi ale fabricilor din judeţ.

Iată pe scurt enumerarea secţiunilor cu arătarea obiectelor mai importante.

*

Harta Fălticenilor, în 1832

*

A. Grupa istorică şi preistorică cuprinde:

1. Secţia docu­mentelor, în care se văd diferite documente referitoare la trecu­tul istoric al judeţului; hotărnicia diferitelor moşii, din timpul lui Mihail Sturza, acte de boierie ale diferiţilor oameni vechi etc. De mare însemnătate este uricul din timpul lui Alexandru cel Bun, de la anul 1424, februarie 16, prin care să hotărăşte cat şi a cui are să fie moşia Buciumeni, astăzi sat, în coasta oraşului.

2. Secţia fotografiilor cuprinde vederi din ţinutul Sucevei, biserici, şcoli, locuri istorice; fotografii ale diferiţilor localnici dispăruţi şi care au jucat un rol în viaţa socială locală. Locul de frunte îl ocupă mai multe fotografii din viaţa marelui Domn Cuza Vodă.

3. Secţia cărţilor vechi, găsite pe la biserici şi pe la diferite persoane, aparţinând cărturarilor de pe vremuri. Vrednică do pomenit este Biblia lui Ştefan Cantacuzino, din 1688.

4. Secţia antichităţilor. Pe teritoriul judeţului Suceava se află multe localităţi cu urme preistorice. Majoritatea din ele se cunosc de locuitorii Cetăţuii. Făcându-se săpături incidentale, fie în trecut, fie în anii din urmă, cu ocazia tranşeelor, s-au găsit diferite obiecte preisto­rice, ca: topoare, ciocane de piatră şi de lut ars, olărie, idoli bine conservaţi, tot de lut ars, obiecte de bronz. În tranşeele de lângă gara Dolhasca, s-au găsit bucăţi de silex, corect cioplite, care au fost dăruite muzeului de dl prof. C. Fedeleş, de la Universitatea din Iaşi.

5. Secţia numismatică este reprezentată prin o sumă de monete vechi: romane, greceşti, poloneze, ruseşti şi româneşti. Mai vrednică de pomenit, pentru deosebita ei importanţă, este o monetă dacă, determinată astfel de prof. C. Moisil din Bucureşti. Afară de acestea, se mai află şi un număr de diferite medalii.

*

Casa lui Nicu Gane, la 1907, când aparţinea lui Artur Gorovei

* 

B. Grupa etnografică este o bogată colecţiune de veşminte vechi şi noi; arme, unelte de muncă şi de meşteşuguri; obiecte casnice. Apoi, icoane, odoare şi vase bisericeşti; măsuri şi greutăţi vechi de cântărit, mai ales de pe timpul lui Cuza Vodă. În această secţie se află şi invenţiile unui bun român, modestul şi harnicul locuitor din satul Boteşti, comuna Horodniceni, Petru Gavrilescu, cu totul necunoscut. Sunt mai bine de 25 de ani, de când el a arătat principiul aeroplanului, fără să fie luat în seamă de cineva. Tot el, fără nici o pregătire ştiinţifică, fără ateliere speciale, fără avere mare, necăutând brevete de inventator, a dat la iveală câteva invenţiuni proprii, pe care, cu mult mai târziu, le-am primit cu entuziasm din străinătate, şi anume: un sistem practic de cursă pentru animale mici şi mari; un revolver cu repetiţie, făcut în întregime din fier; un baston cu revolver ascuns; una maşină de topografie, cu taximetru, pentru înre­gistratul distanţei pe metri, decametri şi hectometri, având şi planşeta respectivă pentru ridicat planuri pe teren; apoi, o ma­şină de tors, care, cu repeziciune uimitoare, deapănă firul şi-l pre­găteşte pentru suveică, şi care s-ar fi putut introduce, de mult, în şcolile profesionale de fete.

*

Fălticeni, Biserica Adormirii, în 1883

*

C. Grupa ştiinţifică cuprinde:

1. Secţia zoologică, compusă din colecţia de paseri regionale, procurată, cu donaţia bănească a Primăriei, din Institutul dermato-plastic Dombrovski din Bucu­reşti. Specimene de fluturi, insecte, cuiburi etc. Ceea ce atrage atenţiunea este craniul de Bison Priscus (Zimbru), admirabil conservat şi găsit în malul Şomuzului Mare, în dreptul satului Dolheştii Mici.

2. Secţia botanică şi agricolă cuprinde exem­plare din speciile de cereale, precum şi un număr de esenţe de arbori.

3. Secţia geologică, mineralogică şi paleontologică. Structura geologică a pământului din judeţul Suceava fiind de­stul de variată, putându-se urmări toate fazele evoluţiei în timp a pământului, elementele care întră în formarea scoarţei pămân­teşti sunt foarte variate. O colecţie completă şi variată de roci şi de minereuri. Paleontologia este reprezentată prin fosilele carac­teristice terenului.

*

Pe lângă aceste grupuri, vrednică de amintit este şi Secţia artistică, compusă din obiecte de artă, sculptură în lemn, în pia­tră; busturi; diferite tablouri. Secţia economică cuprinde pro­dusele fabricilor mari din judeţ; Fabrica de sticlărie din Heci-Lespezi are o frumoasă colecţie de tot felul de obiecte de sticlă; Fabrica de cherestea din Găineşti, cu diferite articole de lemn; Fabrica de olărie din Fălticeni, Fabrica de pălării şi Fabrica de spirtoase din Oprişani sunt bine reprezentate.

Judeţul Suceava, prin oamenii de cultură ce i-a avut şi-i are încă, trece ca un ţinut de seamă în viaţa literaturii noastre. Pentru aceasta, s-a înfiinţat şi o bibliotecă, în care se adună toate opurile sucevenilor şi care deja posedă toate scrierile lui N. Gane, A. Govovei, N. Beldiceanu, M. Sadoveanu, N. N. Beldiceanu, I. Dragoslav etc.

Războiul nostru pentru îndeplinirea idealului naţional n-a putut să rămână fără răsunet în viaţa abia începută a acestui muzeu. Cu toate greutăţile timpului prin care trecem, dl Ciurea a adunat obiecte din diferite localităţi, pe unde au luptat cele două regimente, 16 şi 56 din Fălticeni; această colecţie se va mări, după război.

*

Dl Ciurea nu s-a mulţumit numai să adune, ca albina, tot ce se găseşte vrednic de păstrat; domnia sa s-a gândit şi la răspândirea gustului pentru adunat, pentru care publică şi un Buletin al Muzeului Sucevei, având drept colaboratori pe domnii profesori: I. Simionescu, Dr. A. Cardaş şi N. N. Răutu. Afară de aceasta, domnia sa îşi frământă mult gândul ca să-i facă muzeului o casă proprie, pe terenul viran, de lângă gimnaziu, ceea ce îi urez, din tot sufletul, ca să reuşească a o face, cât se poate mai curând, înzestrând, astfel, oraşul Fălticeni cu această podoabă culturală a judeţului Sucevei”[1].