Mircea Streinul: Ulise reiterat

S. S. părintelui

vicar Dr. IOAN VASCĂ,

omagiu,

M. S.

Ţărmul se desface din nou, drum albastrei corăbii;

vâslaşii zâmbesc prin vis depărtatelor valuri;

de la-nceput! totul de la-nceput să fie! haide,

întindeţi vântreaua pentru vechea călătorie!

Undeva, în amintire, cetatea cu zumzet de glasuri

şi arme din nou se ridică şi vuietul mării

cântă-n suflet. De la-nceput! Totul de la-nceput

să fie – şi morţii îşi ridică spre lună pumnii

de lut şi-nstelatele ceruri adie peste valuri

o nouă nostalgie. Ierburile mării cresc din lumină

spre nava care pluteşte spre-o zadarnică veşnicie.

Hei, Ulise, bătrâne, la ce această nouă călătorie?

Să ne mulţumim cu anii care ne-aştern pe tâmple

zăpada, care ne-aduc focul din vatră şi somnul,

convorbirile prietenoase şi-nţelepciunea bătrâneţii;

resemnare, iată insula fermecată spre care

trebuie să plutim, pentru-a culege liniştiţi

pe palme aurul după-amiezilor şi zorii cu

cântec roz de scoică. Acolo ne-aşteaptă,

cu zâmbet alb de bineventare, bătrâna prietenă;

cu ea ne vom duce în marea linişte, ascultă!

Doarmă-n amintire sirenele; plutească fără tine

corabia; hei, şi-argonauţii s-au cuminţit, Ulise;

vânt dinspre septentrion bate pentru tâmplele

noastre; haide, să convorbim sub singuraticii pini.

Unde ni-i râsul – largul, clocotitorul?

Unde ni-s stelele care ne-au condus spre

depărtate cetate? Iată, am devenit didactici

şi zâmbim amintindu-ne de marea aventură,

că ne-am putut bate pentru-o femeie, care,

în definitiv, nu era mai frumoasă ca fetele care

mi-au slujit în ogradă, la vite. Cred

că aceasta-i tristeţea noastră: nu mai înţelegem

gratuitatea. Să ne depărtăm de ţărm, boarea

ne-aduce izul sărat al mării – şi ne turbură.

Totuşi:

ţărmul se desface din nou; ierburile

mării cresc din lumină; vâslaşii zâmbesc

prin vis depărtatelor valuri; cetatea cu

zumzet de glasuri şi arme din nou

se ridică şi vuietul mării cu boare sărată

ne cântă iarăşi în suflet. De la-nceput!

totul de la-nceput să fie! haide! întindeţi

vântreaua spre vechea călătorie!

Adie-nstelată deasupra-ne o nouă veşnicie.