Mascaţi, de la Ştefan cel Mare, la Gheorghe Flutur

*

Alegoriile astrale, cuprinse în Datină, au supravieţuit urgiilor vreme de vreo şase milenii, dar, gata, le-a sosit sorocul! Le vin de hac bravii bucovineni ai ceasului al treisprezecelea (al doisprezecelea era în 1920, când Sabin Drăgoi avertiza asupra pericolului pe care îl ascunde băşcălioasa hlizeală românească).

*

Astăzi, am fost să văd mascarada, adicătelea parada cu măşti, şi, cum nu mă pot hlizi, deşi uneori îmi arăt colţii, am scrâşnit din dinţi şi m-am resemnat, amintindu-mi ce scria Ciprian Porumbescu, în 1881: “În Bucovina, acolo nu mai e nici o speranţă”. Prea multă trufie şi prostie, başca o foame nebună de hlizeală. Aşa că, abţinându-mă de la comentarii, dar jurând să nu mai merg vreodată la astfel de parascovenii, vă prezint o scurtă cronică fotografică a mascaţilor, de la Ştefan cel Mare, la Gheorghe Flutur. Cine miştocăreşte, festivalistic, memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei nu mai contează.

*

*

Nu pot să trec grăbit peste tradiţia mediei sucevene, care stă faţă în faţă cu politicul, în bătălia pentru culturalizarea pe cele mai înalte culmi a poporului bucovinean. Cinste ei, cinste lor!

*

*

Revenim la mascaţii din popor:

*