Mâna lui Damaschin (I)

*

Menţionată, în istoria culturală a Bucovinei drept ştiinţă (Teodor Racoce scria în memoriile adresate autorităţilor vremii: „posed ştiinţa Mâna lui Damaschin”), tipăritura „Mâna lui Damaschin / acum întâie oară într-acest / chip dată în tipar. // Cu blagoslovenia prea sfinţitului / Mitropolit Sucevii şi Moldovii / Kiriu Kir Veniamin / Costachi // şi alcătuită în scurt de iubitorul / înaintării de ştiinţe, al neamului / Romanesc / smeritul monah Antonie / cu a căruia cheltuială s-a şi tipărit // în tipografia Sfintei Mitropolii, în Iaşi, anul 1830”, mi-a atras atenţia, fiind curios să aflu despre ce e vorba în cărticica atât de celebră odinioară. Că aşa mi-i firea: până nu văd cu ochii şi nu judec singur, nu mă pronunţ, convins fiind că e mai bine să mă înşel singur, decât să mă mai las minţit de alţii.

*

Tipăritura din 1830, asupra căreia deja m-am dumirit, începe cu un fel de „precuvântare” a monahului Antonie, pusă sub semnul grafic al eclipsei, în care înfloriturile biblice îşi au farmecul lor, mai ales acum, după aproape două sute de ani de necurmate dezrădăcinări: „Fiindcă bine primită a fost darea celor doi bani ai văduvei, şi că nu s-a lepădat osârdia lucrătorului de pământ, ce a adus împăratului apă cu pumnii mâinilor, luându-mă şi eu de la această îndrăzneală, iată, pui înainte această mică osteneală a mea, spre întrebuinţarea celor ce vor voi, cu lesnire, a învăţa meşteşugul Mâinii lui Damaschin, care tuturor de obşte fiind folositoare, mai vârtos încă celor Bisericeşti de folos şi laudă.

*

Eclipsele din fruntea predosloveniei

*

Pentru că învăţătura acestui meşteşug poate da o lesnire cuprinzătoare, fără greşeală a nimeri şi a afla drept orişice ai voi, nu numai în anul curgător, ci ori la ce an înainte sau îndărăt, măcar peste o sută sau şi peste o mie de ani, ce au trecut sau ce urmează, mai cu lesnire şi fără greşeală decât acel cu carte, de vei voi, poţi afla crugul Soarelui şi al Lunii, slova Pascaliei, Paştele şi toate celelalte de peste an sărbători.

*

Primiţi, dar, aceasta ca un calendar bisericesc, ce slujeşte pe toţi anii, până în sfârşitul veacului, preţuind voinţa, iar nu putinţa a celui ce, cu aceasta, rămâne al dragostei Voastre plecat, / Antonie, Monah”.

*

Supleţea neaşteptată a frazării, în această scurtă prefaţă, m-a îndemnat să purced mai departe, pe urmele monahului Antonie, interesat de „ce este Mâna lui Damaschin” şi translatând paragrafele şi tabelele lămuritoare, începând cu capitolul „Reguli despre Mâna lui Damaschin”:

*

„Ce este Mâna lui Damaschin?

§ 1. Este ştiinţa aceea prin care aflăm sărbătorile sau Pascalia, la fieştecare an, pe încheieturile degetelor.

*

Ce trebuie la acest meşteşug?

§ 2. Trebuie să ştie, mai întâi, crugul Soarelui şi al Lunii; crugul soarelui se începe de la 1 şi merge până la 28. Şi al Lunii începe tot de la 1 şi merge până la 19.

*

Iar dacă n-ar şti cineva să le afle pe acestea în vremi trebuincioase?

§ 3. Să însemneze aşa: De la începutul lumii, până la Naşterea lui Hristos – ani 5508. Adăugăm şi anul mântuirii, 1830 (deci, anul curent – în cazul nostru, 2017), ce se face 7338 (în cazul nostru – 7525), această sumă împărţindu-se prin 28, rămăşiţa ce va rămâne va fi crugul Soarelui, iar nerămânând nimic, va fi 28 (în cazul nostru, 7525 : 28 = 268, cu „rămăşiţă” 21; deci 21 este crugul Soarelui). Asemenea, împărţindu-se la 19, ce va rămâne este crugul Lunii (în cazul nostru, 7525 : 19 = 380, cu rest 15; deci, crugul Lunii este 15). De la semnul acesta ☼ se începe, totdeauna, la cele următoare.

*

Ce găsim cu crugul Soarelui?

§ 4. Găsim mâna anului, urmând crugului până la 7. Însă la fiştecare Bisect adăugând una sau la degetul B (Socoteşte că la cele 7 încheieturi ale degetului B sunt, totdeauna, bisecturi, care este când este crugul Soarelui).

*

NOTĂ: pentru că tabelul acesta vă poate încurca mai mult decât dumiri, am să vă arăt cum sunt dispuse cifrele acestea pe mâna dreaptă, pe dinafară şi pe dinăuntru:

*

*

Pentru ce crugul Soarelui merge până la 28?

§ 5. Pentru că, bisecticeşte, de 4 ori cele 7 ale mâinii anului sunt 28, care este că, la crugul 28, se împlinesc cele 7 ale mâinii anului în bisect, deci dacă vei socoti crugul 29, vei afla ca şi pe cel dintâi. Socoteşte şi aceasta, că fieştecare deget împlineşte numărul 7, de unde 28 şi cu 7, cele ce lipsesc, se fac 35, care sunt treptele Pascalii (vezi § 7).

*

Ce găsim cu mâna anului?

§ 6. Mâna anului, dacă o vom uni cu impacturile celor 12 luni, vom afla începutul sau ziua întâia a fieştecărei luni şi iarăşi, dacă o vom număra la centrul temeliei (vezi § 16), vom afla la câte zile mari vor fi Paştele.

*

Câte trepte are Paştele?

§ 7. Are 35. Se pogoară până la martie, în 22, şi se suie până la aprilie, în 25 (vezi § 5), precum se vede la mână (vezi § 21). Crugul soarelui şi al lunii, mâna anului, temelia şi impacturile se încep de la martie şi se sfârşesc la sfârşitul lui februarie.

*

Cum găsim treapta fieştecărei luni?

§ 8. Cu cea mai de jos îndeletnicire:

*

*

Mâna anului şi treptele merg până la şapte (în textul slavon sunt numite „epakgile” – n. n.), pentru cele şapte zile ale săptămânii.

*

Ce arată treptele celor 12 luni?

§ 9. Treptele sunt rânduite ca o bază sau temei, ca totdeauna, printrînsele să se afle începutul sau zilele întâi ale tuturor celor 12 luni ale anului.

*

Cum găsim ziua întâi a fieştecărei luni?

§ 10. Uneşte mâna anului, a anului cerut, cu treapta lunii cerute, şi numără de duminică pe încheieturile unuia din degete, până se va împlini numărul, şi acolo va fi ziua întâi a lunii pe care o cauţi. Praznicele şi sărbătorile care nu se schimbă din ziua lunii le vei afla în acea zi a săptămânii în care se întâmplă numărul înainte pe încheietură, de la ziua întâi a lunii, până la sărbătoarea însemnată.

Cele şapte zile ale săptămânii le numără (numărarea, în meşteşugul mâinii, se înţelege şi când socoteşti zilele, săptămânile şi lunile pe încheietură) pe cele şapte încheieturi ale degetelor, începând de la rădăcina Duminică (vezi § 23).

*

Unele luni au 30 de zile, iar altele 31.

§ 11. Plecând al doilea şi al patrulea deget al mâinii stângi, numără de la degetul a., de la martie, ştii care din luni vor cădea pe degete; cele ridicate au câte de zile, iar care vor cădea pe cele plecate, acelea au câte 30, afară de februarie, care are 28, iar în bisect 29, pentru că şi anul are 365 de zile, iar în bisect 366. Bisectul se înţelege când la sfârşitul lui februarie, şi mai mult nu”.