Liftul, cărţile, politicienii

Liftul ortodox, cărţile, politicienii,

eşafodul şi slugărnicia televiziunii lui

Ştefan cel Mare Alexandru

cel Bun Băişanu Vodă

Ca monştri înnăscuţi şi plini de toane,
politicienii, de-o eternitate,
îşi tot pitesc sub „feţele umane”
adevărata lor identitate!

      Penibila politico-sfinţire a liftului ortodox de la Spitalul Gura Humorului, petrecută miercuri, 27 martie 2013, înseamnă, în consistenţa jalnică a evenimentului, un efect al slugărniciei televiziunii lui Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun Băişanu Vodă, aflată, încă, într-o frenezie electorală apologetică de gâscă dezorientată atât de unilaterală, încât îi sar PNL din coadă.
     În fond, în aceiaşi zi, la Gura Humorului, se întâmplau şi alte lucruri, unele chiar demne şi durabile, pe care preşedintele C.J. Suceava Ioan Cătălin Nechifor, prefectul Florin Sinescu, vicepreşedintele Ilie Niţă, subprefectul Constantin Harasim, primarul Marius Ursaciuc, şefii instituţiilor judeţene şi primarii din zonă ţinuseră să le respecte, să le omagieze cu sufletul, ba chiar cu o anume omenească pioşenie.
     Deşi l-au însoţit pe teologul student Băişanu şi la comedia liftului electoral, Nechifor, Sinescu şi ceilalţi veniseră, în fond, la Gura Humorului, pentru a-i omagia pe martirul Radu Bercea, care îşi lansa albumul de artă „Bucovina mărturisită”, pe scriitorul Ion Beldeanu, care încredinţa viitorimii volumul selectiv al creaţiei lui lirice, „Cămaşa de trecere”, pe compozitorul Emil Havriliuc, căruia mezzosoprana Viorica Daud-Corjan, baritonul Cezar Mititiuc şi pianistul Ionuţ Ciubotariu îi desluşeau, pentru marele public, romanţele-lied, de curând încredinţate tiparului, sub titlul „Drum fără sfârşit”, şi pe muzicianul Marin Constantin Gheorghe, autorul unei noi culegeri (a patra) de „Jocuri tradiţionale şi melodii de nuntă” din Bucovina, interpretate, atunci, printr-o inspirată selecţie, de interpreţii Doina şi Ciprian Petroaie (mamă şi fiu), acompaniaţi orchestral de prof. Cristian Milici (vioară) şi de însuşi Marin Constantin Gheorghe (acordeon).
     Cătălin Nechifor, cu care premeditasem „Sărbătorile Memoriei” de vreo şase-şapte luni, încoace, semnatar al Diplomelor „Opera Omnia”, pe care le-au primit cei patru creatori bucovineni, ţinuse să le înmâneze personal lui Emil Havriliuc şi lui Marin Constantin Gheorghe, în oraşul lui Radu Bercea, omul cu un destin incredibil (născut, ca şi Mircea Streinul, în Cuciurul Mare, răpit de securitate, pe băncile unui liceu de arte plastice din Iaşi, şi îmbrâncit în temniţele politice ale României, dar care, în ciuda potrivniciei vieţii, a izbutit să ne ofere o operă plastică deplină).
     Nechifor, Sinescu, Harasim, Niţă şi Ursaciuc asta aveau de sărbătorit: creaţia. Dovadă că aşa este: ritualul urma să se desfăşoare în absenţa presei, dar în prezenţa unui public atât de numeros, cum nu mai fusese niciodată la Gura Humorului.
     Din nefericire, Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun Băişanu Vodă, cu slugarnica lui televiziune pe post de umbră, tocmai umbla lobodă şi papură prin judeţ, ca să pozeze în ctitor, inclusiv de lifturi, de cădelniţe, de tămâie, de lemn, Tănase – ca şi limba lui şi a televiziunii lui (cu excepţia redutabilului marginalizat, Valentin Chidoveţ) .
     E drept, n-a ratat Ciubăr Vodă ot şi of Bogata nici şansa de a da ceva filmat privat pe gură şi la „Sărbătorile Memoriei”, la care nimerise din întâmplare, „ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă”, cum ar fi spus William Faulkner, dar fapta culturală nu-l interesa nici pe Băişanu, nu o interesa nici pe umbra lui mediatico-electorală, aşa că slugoiul lui cu nume nemţesc a chibzuit (vorba vine!) că e mai persuasiv să-l paraşuteze pe Vodă Băişanu, în spaţiul public, drept evlavios creştin, care face cruci ritmice, ţinând isonul triadei protopopului Nuţu, decât ca iubitor de cultură, mai ales că pe Hojman sau cum naiba îl cheamă pare să-l fi durut în umilinţă prea cucernica mea urare, adresată, din postura de organizator şi moderator al evenimentului cultural, doar câtorva dintre politicienii judeţeni: „Le doresc să ajungă cât mai sus; dacă se poate, chiar pe eşafod!”.
     Prin urmare, datorită lui Hoţman sau cum l-o fi chemând pe trepăduşul lui Băişanu Vodă, producătorul şi răspândacul filmuleţului cu „liftul ortodox politic” de la Spitalul Gura Humorului, s-au făcut de râs, în întreaga ţară, toţi politicienii judeţului Suceava, deşi trebuia să se facă numai Băişanu (care pururi se face şi se preface, amin!).
     De unde se vede că înţelepciunea populară, care avertizează asupra celor cu care te însoţeşti, încă rămâne valabilă ca înţelepciune.