La Muzeul Lemnului din Câmpulung
*
La Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, instituţie unică în lume, ne aştepta nepotul meu, Virgil Macovei, brezean de origine. E mai în vârstă decât mine, care, mâine, deja fac şase milenii de existenţă, dar îmi zice, de când ne ştim, “uncheşu'”, pentru că, în fond, sunt bărbatul surorii mamei lui, iar la Breaza respectul faţă de ierarhiile de familie sunt la mare preţ.
*
În vreme ce nepotul meu, Virgil, pregătea o masă tradiţională brezeană (şi când nu o face, când Centrul Cultural “Bucovina”, şi în absenţa mea, are o manifestare prin ţinutul Câmpulungului?), noi am intrat în Muzeul Lemnului, fiecare dintre noi cu interese profesionale, funcţie de zona tradiţională de care răspunde.
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Fotografiile făcute de mine, cu un aparat foto şi cu un profesionalism incomparabile cu cele ale lui Gabi Sandu, reprezintă zona mea de interes cultural: totemurile străvechi, cultura tradiţională şi echipa Centrului Cultural “Bucovina”, formată, majoritar, din oameni în mijlocul cărora mi-i drag să trăiesc. La Câmpulung, datorită nepotului meu, Virgil Macovei (la plecare, habar nu aveam că o să-l reîntâlnesc), am avut noi parte de un ospăţ pe cinste (piept de pui la grătar, pampufte – gogoşi care nu lipsesc de la nici o petrecere brezeană, inclusiv de la Pomenirea Străbunilor, de Înălţarea Domnului, clătite cu afine, scrijele, vin fiert şi ţuică fiartă), codimentată cu muzică (o bantă ad-hoc, alcătuită, din postura de trompetist, de Mircea, cumnatul lui Virgil) şi, desigur, cu o suite de hore, inclusiv “Hora Unirii”, că doar eram în preziua lui 24 Ianuarie.
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Cu tezaurul de totemuri străvechi bucovinene şi de modele de stâlpi pentru o “Cale a Strămoşilor” (tradiţional şi anticipat refuzată de autorităţi), voi reveni într-un alt material.