Karl A. Romstorfer: Pietrele, inscripţie cu inscripţie | Dragusanul.ro

Karl A. Romstorfer: Pietrele, inscripţie cu inscripţie

 

O informaţie, publicată de recuperatorul Cetăţii Suceava, arhitectul vienez Karl Adolf Romstorfer, în Mittheilungen der k. k. Central-Commission din 1896, despre inscripţii săpate în piatră, descoperite de el în zidăriile bisericilor din Dragomirna, Burdujeni, Pătrăuţi, Părhăuţi şi Suceava, dar şi a Cetăţii de Scaun a Moldovei, mi-a amintit de pietrele runice descoperite, pe Tătarca, lângă Vama, de prozatorul Mugurel Sasu, mai ales că Romstorfer menţiona, printre altele, „semnele săpate se află în zidărie romanică… datând din vremuri anterioare”. Cu alte cuvinte, runele din pietrele de contraforturi şi temelii provin din construcţii şi mai vechi, cu mult anterioare celor consacrate drept referinţe, grecească şi romană, o dovadă fiind faptul că, aidoma zidăriei de la Densuş, „suprafețele de piatră nu sunt îmbinate cu straturi de mortar sau cu var”.

 

De aici, de la aceste simple notaţii se pot enunţa două ipoteze: 1). că pietrele pentru Cetatea Sucevei şi bisericile vechi din nordul Moldovei au fost aduse din munţi; 2). multe din pietrele acelea provin de la temple străvechi, mărturiile veacului al XIX-lea semnalând astfel de antichităţi, cu rune săpate, la Gura Humorului, la Straja, la Gura Solcii şi, prin pietrele risipite pe Tătarca, la Vama. Şi ar mai fi o observaţie de făcut: în acest caz, toponimul vămean Măgura Moşului face trimitere la primul stăpânitor atestat al zonei, Drăgoi Viteazul, sau la Moş (dacă vreţi, Zal-Mox) al ceremoniilor Primăvara pe Muntele Soarelui (Ma Go Ra)? Eu încă nu am un răspuns şi nici curajul să încerc să înţeleg, dar tare mi-i ciudă că trecem pe lângă şi peste mărturiile vremurilor ancestrale ca pe iarba din părăginirile Sucevei de azi. Scria Romstorfer:

 

Karl Adolf Romstorfer

 

„În continuarea studiilor despre bisericile din Bucovina, publicate în „Mittheilungen der k. k. Central-Commission“, vă prezint câteva inscripţii în piatră (fig. 12), pe care le-am găsit pe stâlpii contrafortului de la intrarea mănăstirii Dragomirna. Semnele au între 4 şi 7 cm şi jumătate, sunt lungi şi au poziţii diferite.

 

La intrarea în fosta mănăstire moldovenească din Burdujeni (Burduscheni – n. n.), în România, am găsit semne similare, de formă solitară (Fig. 13). La bazele și pe zidurile de piatră ale turnurilor și ferestrelor ambelor biserici, precum și în bisericile vechi greco-orientale, vizitate recent de mine, din Pătrăuţi și Părhăuţi, nu se găsesc semne de zidărie din piatră, probabil doar din motivul că suprafețele de piatră nu sunt îmbinate cu straturi de mortar sau cu var.

 

Am descoperit și o piatră cu inscripţie săpată, care conține trei rânduri sau un set de coloane, care apare ca o piatră de carieră obișnuită, pe partea exterioară a absidei principale a capelei acum ruinate, de la castelul din Suceava. Are forma unui unghi (fig. 14), cu semne lungi de 8 cm.

 

Profesor Hofrath, v. Rziha, notează că, dintre cele nouă pietrele găsite la intrarea în mănăstirea Dragomirna, numerele 1, 2 și 3, din perioada romană sunt însetate, așa cum este semnul din dig. 14, care constă dintr-o piatră a ruinelor capelei castelului domnesc de la Suceava, datând din vremuri anterioare; semnele săpate se află în zidărie romanică. Semnele 4-9 ale mănăstirii Dragomirna sunt cu siguranţă gotice (a doua jumătate a secolului al XVI-lea). Din aceeași perioadă provin semnele nr. 11 și 12 din fig. 13”[1].

 

 

[1] Karl A. Romslorfer, Conservator, Steinmetzzeichen, Inschriften und Inschriftein, în Mittheilungen der k. k. Central-Commission, Wien 1896, p. 100