Ion Lungu şi sarmaua publică

         Când a candidat la funcţia de primar al Sucevei, Ion Lungu era aproape falit, iar investiţiile în campanie l-au adus, probabil, la sapă de lemn.

        Dar Ion Lungu era şi este un bun creştin, în faţa aparatelor de filmat şi de fotografiat. Împarte sarmale şi apă plată cu miile (în acest an, câte 5.000), başca daraburi de pâine, drept mulţămită că bunul Dumnezeu are milă şi grijă de evlaviosul Ion Lungu.

        Poporul, veşnic flămând de democraţia găluştelor lui Lungu, dă buzna la sarmaua lui publică, dar nu dă şi semne că s-ar sătura. Prin urmare, riscăm să-l avem pe Lungu, în vecii vecilor, Amin!, lângă oloiul lui de sarmale, din care împarte ţărăneşte (mai mult nu-l duce mintea, pentru că, vorba exegeticei exagenare Cristescu, el are doar arhetipuri, adică instincte).

        Şi totuşi, un semn rău pentru Lungu pare să se întrezărească în circăraia lui milostivos creştină: o uniformă (ce-i drept, de poliţist obedient) sugerează albăstrimea trăsnetului de vară.

         Puşchea pe limbă!

Ion Drăguşanul