ion drăguşanul: noapte de iarnă

*

eu am văzut cum pelerini şi ger

s-au aşezat cu noaptea pe morminte

ca să şoptească veştile din cer

celor încredinţaţi ţărânii sfinte,

iar ei, din veac, din ieri, dintotdeauna,

cu pumnii încleştaţi numai spre zare,

scrâşneau că viaţa-moartea sunt minciuna

pe unda vremii noastre temătoare

 *

şi că iubirea doar e veşnicie

şi catedrală cosmică, doar ea

când lunecă în sânge-i poezie

care aprinde-n ceruri câte-o stea,

că doar iubirea-i sacru legământ

pe care timpul nu-l va fi răpus;

*

apoi veniră zorii pe pământ

şi soarele lucea precum Iisus