ion drăguşanul: mă voi întoarce vânt

*

ca pasăre destinu-i fu cumplit

căci îl zvârli din cuiburi nenorocul

şi-l sfârtecă deasupra ierbii focul

fiarelor cu colţul ascuţit,

de-aceea eu mă voi întoarce vânt

în spumegări şi-n lunecări duioase

ca să-ntregesc cu cerul peste case

ce n-am ştiut şi n-am putut să cânt

                           *

voi colinda cu nourii în scapăt

pe bolta vremuirii încruntată

recuperându-mi umbra câteodată

să pot să-mi iau destinul de la capăt:

cântarea mea de înnăscut cobzar

spre care lumea pietrele-şi aruncă,

deja aştept o cosmică poruncă

să mă ridice vânt din calendar