ion drăguşanul: mă voi întoarce vânt
*
ca pasăre destinu-i fu cumplit
căci îl zvârli din cuiburi nenorocul
şi-l sfârtecă deasupra ierbii focul
fiarelor cu colţul ascuţit,
de-aceea eu mă voi întoarce vânt
în spumegări şi-n lunecări duioase
ca să-ntregesc cu cerul peste case
ce n-am ştiut şi n-am putut să cânt
*
voi colinda cu nourii în scapăt
pe bolta vremuirii încruntată
recuperându-mi umbra câteodată
să pot să-mi iau destinul de la capăt:
cântarea mea de înnăscut cobzar
spre care lumea pietrele-şi aruncă,
deja aştept o cosmică poruncă
să mă ridice vânt din calendar