înviat în frunza verde

*

zorii vin devreme ca

roua iarăşi s-o usuce:

parcă aş încăleca

şi m-aş duce, m-aş tot duce

în albastru-nşelător

al luminilor din zi

să-i fiu vremii şi zăvor,

şi pecete albă, şi

*

drept alean o adiere

răsfoind prin calendar

filele tot mai stinghere

şi mai inutile, dar

caii mei bat din copite

şi dispar, dispar pe uliţi,

iarba leagănă cuţite,

creanga-nmugureşte suliţi,

*

pe când tropote de cai

pier în zarea ce se pierde

ca să înţeleg că m-ai

înviat în frunza verde