Între Ștefan cel Mare, Gheorghe Flutur și Diaspora

Pentru că nu mă mai satur să ascult și să răs-ascult cântecele vechi ale neamului, am urcat, ieri, în Cetatea Sucevei, unde Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava organiza o manifestare dedicată intelectualilor bucovineni din Diaspora, manifestare la care „Zicălașii”, în formulă completă, inclusiv cu Mihai Hrincescu la zicale, urmau să susțină un program de arheologie spirituală, de care, parțial, mă fac și eu vinovat. Am repetat cântecele pe un hol oarecare, presați de „ora închiderii”, apoi am urcat la Cetate, ca să facem probele de sunet. Am fost chemați la ora 17, deși programul începea, teoretic, la ora 19, iar practic, la 19,30. În timpul probelor de sunet, am mers spre capătul opus al curții interioare, ca să constat dacă se aude bine sau nu, ocazie cu care am dat nas în nas cu președintele C. J. Suceava, Gheorghe Flutur, dar fără să ratez ocazia unei „împunsături”, care viza marginalizarea sistematică a recuperărilor „patrimoniului spiritual imaterial”, cum zice un falsificator de folclor ori de câte ori vrea să pară intelectual:

– Luați antibiotice, în perioada aceasta?, l-am întrebat, cu prefăcută îngrijorare pe președinte.

– Nu, de ce?

– În cazul ăsta, imediat ce încep să cânte „Zicălașii”, fugiți unde vedeți cu ochii! Ca să nu riscați o toxiinfecție… intelectuală.

Domnul Flutur a râs cutremurat (are un simț al umorului demn de toată admirația), apoi, pentru că s-a apropiat de domnia sa actorul Marius Rogojinschi, costumat în Ștefan cel Mare, am plecat la ale mele (la fumat, în afara Cetății, pentru că eu respect regulile, chiar și atunci când nu-mi sunt pe plac). În trecere, i-am fotografiat pe interpreții Gabriela Teișanu și Mihai Hrincescu, care sporovăiau despre marginalizarea artiștilor în România de astăzi. Nu am ascultat ce vorbeau, dar despre asta ar fi trebuit să dialogheze.

Diaspora intelectuală a sosit grupată, iar manifestarea a început cu discursuri, cum este și firesc. Întâi, cu talentu-i oratoric de necontestat, a vorbit domnul Gheorghe Flutur (sintetizat, coerent și interesant), apoi consiliera Președintelui Klaus Iohannis pentru Diaspora și o doamnă profesor universitar. Numai bine, cât să mai înjumătățesc o țigară, în afara Cetății, pentru că, de pe pod, am auzit ecourile „Sârbei militarilor”, compusă, pe la 1800, de vestitul și între timp uitatul Dimitrache Lăutarul, pusă pe note de Ludovic Weiss și desenată, în 1838, de Raffet, fostul desenator al lui Napoleon.

Doamna consilier prezidențial (cea din mijloc, în fotografie) a dorit să știe câte ceva despre ce se cânta sub bolțile Cetății, așa că am fost rugat să trec, pe bancă, lângă domnia sa. Norocul meu că știu cântecele și povestea lor, recunoscându-le după primele acorduri: „Dansuri moldovenești”, culese de Franz Josef Sulzer; alte dansuri moldovenești, culese de Efitimie Murgu, apoi de Otto Wagner și așa mai departe. Unde le-am găsit? Mai ales în publicațiile muzicale nemțești și englezești. Apoi vrea să știe doamna consilier prezidențial dacă ne sprijină cineva în demersul nostru recuperator. Nu, dar facem totul în timpul nostru liber. Doamna consilier prezidențial îmi pomenește niște fonduri speciale, menite un scopuri asemănătoare, dar consumate rapace de campania electorală fără de sfârșit a neamului românesc din Patrie și din Diaspora. Să le fie de bine!

Uitasem să vă spun că momentul teatral al recitalului actorului botoșenean Marius Rogojinschi a fost impresionant. Îl știu, ca actor, de multă vreme, deși ne-am cunoscut abia ieri, și îl prețuiesc, de decenii, pentru arta sa vibrantă și profund dedicată.

Dar gata cu vorba, și hai cu pozele (lectura preferată a tot mai multor români – poate ajung și eu, odată și odată, artist pozar!), în ordinea cronologică a click-uirii lor: