Iancu Cuparencu: Omagiul Bucovinei, în 1777

În anul 1772, câştigă împărăteasa Măria Teresia, la întâia împărţire a regatului polon, Galiţia şi Lodomeria. În vara anului următor, făcu împăratul Iosif al II-lea întâia sa călătorie la Galiţia. Cu prilejul acesta, văzu împăratul necesitatea de-a câştiga partea nordică a principatului Mol­dova (Moldova de sus), care ar forma o legătură mai po­trivită între nou câştigata provincie Galiţia şi marele prin­cipat Transilvania. Era numai vorbă, pe ce motiv ar putea să ceară Austria o parte aşa de mare de pământ de la Poarta Otomană, care avea, atunci, dreptul de suveranitate în principatele române Moldova şi Muntenia. Colonelul baron de Seeger dovedi, cu o schiţă istorică, că ţara situată între Nistru şi munţii Bucovinei, care îşi au estinderea către Ardeal, forma, odată, o parte a Galiţiei.

Astfel ocupară, în 31 August 1774, trupele austriece o parte a Moldovei. Două luni în urmă, organiza comandantul trupelor, generalul baron de Spleny, în ţara ocupată o administraţie militară. Turcia purta, atunci, un război crâncen cu Rusia, care se sfârşi în 24 iulie 1774, cu pacea de la Cuciuc-Cainargi. Pentru a evita, un nou război, cedă Turcia Austriei, în 7 mai 1775, ţara ocupată, cu vechea capitală a Moldovei (Suceava) şi cu mormintele vechilor ei domni.

Noua frontieră a Austriei fu fixată de o comisiune compusă din reprezentanţi ai amânduror puterilor şi după unghiul nord-vestic al Moldovei, care se numea pe atunci Bucovina, adică ţara fagilor, se numi întreaga provincie cedată de Turcia.

Trei luni după intrarea trupelor austriece în Bucovina, propuse generalul Spleny stăpânirii ca să se hotărască ziua pentru depunerea jurământului de credinţă. Actul festiv[1] avea să se săvârşească în Cernăuţi şi toată poporaţiunea Buco­vinei avea să ia parte la aceasta. Nobilimea şi demnitarii bisericeşti trebuiau să se prezinte în persoană, pe când poporul, locuitorii oraşelor, comunităţile jidoveşti, mazilii şi răzeşii şi preoţimea aveau să trimită reprezentanţi, după ce vor fi depus jurământul de credinţă în mâna ofiţerilor care se vor trimite spre scopul acesta. Dar atât împăratul Iosif, cât şi împărăteasa Maria Teresia nu erau dispuşi să întreprindă ceva în districtul Bucovinei, până când nu era stabilită frontiera şi până când se aflau trupe ruseşti în Moldova, pentru a evita orice conflict cu Turcia şi Rusia. Cu rescriptul împărătesc din 27 Iunie 1777, s-a ordonat depunerea jurământului de credinţă, care avea să aibă loc în acelaşi fel ca, patru ani mai înainte, în Galiţia şi Lodomeria; iar guvernorul ţării avea să fixeze ziua potrivită. Considerând lucrul pământului şi vremea de călătorie, destinase generalul Spleny ziua de 1 octombrie stil vechi sau 13 octombrie stil nou pentru omagiul Bucovinei. Dar acuma Spleny a schimbat puţin programa stabilită mai înainte. Se cerea ca atât preoţimea înaltă, cât şi toată nobilimea (adică boierii, mazilii şi răzeşii) să se prezinte în persoană sau să depună jurământul de credinţă prin plenipotenţiari. Ceilalţi locuitori, orăşenii şi sătenii, aveau să jure înaintea ofiţerilor, în prezenţa unui mazil, care depusese mai întâi singur jurământul. Numai liniştea de la mănăstiri n-a voit generalul s-o conturbe. Monahii şi călugăriţele aveau să iscălească formula jurământului şi egumenii mănăstirilor, însoţiţi de doi călugări, respectiv călu­găriţe, aveau să o prezinte prin un mandatar, în 10 octombrie, administraţiei ţării. Dar ca să poată participa la festivită­ţile omagiale şi oraşele, şi satele, s-a permis să vină la Cernăuţi primarii, cu câte doi delegaţi aleşi din fiecare comună. Aceste propuneri s-au întărit, cu puţine schimbări, de comandantul general din Galiţia, în 6 August.

Numai două luni avea Spleny la dispoziţie pentru a pune la cale toate pregătirile pentru serbarea rară. Mai ales, însă, îl preocupa manifestul, ce trebuia adresat poporului. Manifestul, cu data din 27 august 1777, tipărit în limba românească la Blaj, în Transilvania, spune că ţara numită Bucovina e cedată de Poarta Otomană, Austriei, semel pro semper (pentru totdeauna); că împărăţia Austria ia sub scutul ei pe toţi vasalii, locuitorii şi supuşii acestui district, după ce vor fi depus un jurământ de credinţă. La finea lunii septembrie, au început să jure locuitorii satelor şi oraşelor. Spre scopul acesta s-au trimis 17 ofiţeri, cu 17 mazili, în toate părţile ţării, care au întâmpinat pretutindeni o atitudine amicală. Numai în comuna Uideşti (districtul Sucevii) au aflat opoziţie. Şi aici a venit poporul la biserică, dar preotul Andrei numai silit a intrat şi el înăuntru. Pe când se citea manifestul, plecă el capul şi, când veni la jurământ, scoase o carte şi zise „cu glas tare” că el nu cunoaşte alt jurământ afară de acela din cartea sa, pe care-l depuse, odată, ca preot. La aceste cuvinte, poporul era cât pe ce să iasă din biserică. Numai cu anevoie îi reţinu ofiţerul pe cei prezenţi şi îi lăsă să jure fără preot. Poporul depuse jurământul, dar cam silit.

După festivitate, tras la răspundere, răspunse preotul că lui nu-i place cuvântul „podanic” (supus) din formula jurământului şi că are teamă să nu fugă poporul. În za­dar şi-a dat silinţă ofiţerul să-l liniştească. Ziua următoare, fugi preotul, se vede că de frica unei pedepse, la Moldova.

Impozant s-a prezentat omagiul demnitarilor bisericeşti şi al nobilimii, din 12 octombrie, în Cernăuţi. Preoţimii înalte din Bucovina îi aparţineau, afară de episcopul din Rădăuţi, Dositei Herescul, şi mitropolitul Iacob al VI-lea, care trăia în mănăstirea Putna, apoi arhimandriţii Ioasaf Bartolomei şi Calistrat, şi 5 protopopi: Ştefan, Iftimie, Ioan Telusco şi doi Teodor. În ce priveşte nobilimea, aceasta se împărţea, în Moldova, în trei clase: în boieri, mazili şi ruptaşi (răzeşi).

Boieri se numeau amploiaţii înalţi de curte şi ai sta­tului. Urmaşii lor formau clasa mazililor. Ruptaşii (ră­zeşi) se chemau aceia care erau în stare să-şi cumpere o moşie sau ajungeau la o moşie prin căsătorie cu o fată de mazil. Afară de aceste trei clase, află stăpânirea austriacă în Bucovina şi o a patra clasă de nobili (Schlachzizen). Aceştia din urmă veniseră, pe timpul războiului ruso-turc (1768-1774), parte din Polonia, parte erau indigeni (bă­ştinaşi), care primiseră titlul de nobili de la ruşi, pentru diferite servicii.

Între boierii bucovineni, aflăm, cu prilejul omagiului, pe următorii: Vornicul Anghelachi, Vasile Balş, Teodor Flondor, Ion Flondor, Ilie Herescul, Teodor Herescul, Leon Imbault, Ion Costin, Ion Calmuţchi S., Ion Calmuţchi I., Nicolai Gafenco, Vasile Flondor, Ruxandra Ştirbăţoia, Ilie Flondor, Ilie Cîrste, Ienachi Codrescu, Iacob Logoteti, Ion Mitiescul, Ioniţă Strişca, Vasile Strişca, Mihalachi Giurgiovan, Dumitraş Gafenco, Petru Nagici, Simeon Turcul, Vasile Herescul şi Maria Balşoie (Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 4, 7 ianuarie 1911, pp. 1-4).

Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina. Autor: Anton von Manz Mariensee

La mazili se numărau: Constantin Arapul, Antiochi Căpitan, Filip Archip, Luca Archip, Simeon Boldescu, Vasile Bojescul, Iordachi Perjul, Gheorghe Perjul, Andrei Botuşe, Teodor Pitarul, Sandul Păunel, Mihalachi Cerniovschi, Grigori Drăghinici, Constantin Drăghinici, Dumitraş Drăghinici, Antiochi Teliman, Paraschiv Grecul, Ion Goian, Gheorghe Goian S., Gheorghe Goian L., Dumitraş Goian, Ioniţă Gore, Costachi Gore, Lupul Galer, Damian Holban, Alexandru  Ilschi, Vasile Ieremiţă, Gavril  Cracalia, Mihalachi Cracalia, Georgi Costriş, Teodor Calmuţchi, Vasile Calmuţchi, Mihalachi Cuparenco, Vasile Cuparenco, Ion Cuparenco, Constantin Lepădat, Georgi Lenţă, Teo­dor Mănescu, Vasile Marcu, Teodor Mitiescul, Sandul Morţun, Vasile Morţun, Petre Morţun, Nicolai Morţun, Constantin Morţun, Ioniţă Moţoc, Mihalachi Moţoc, Teo­dor Păunel, Manole Potlog, Constantin Pârvul, Vasile Paladi, Costachi Părjilă, Ioniţă Părjilă, Constantin Stroescul, Mihalachi Stroescul, Ilie Stârcea, Vasile Semaca, Mihalachi Şchean, Ion Zota, Vasile Samson, Ior­dachi Şelpan, Constantin Şelpan, Ştefan Giurgiovan, Ursachi Sorocean, Ion Sava, Dumitraş Şchean, Ion Tăutul S., Andrei Tăutul, Ion Tăutul L., Nicolai Tăutul, Dumitraş Tăutul, Iordachi Tomusei, Gheorghi Tomusei, Simeon Tăutul, Constantin Volcinschi, Vasile Vlad, Ion Vlad, Ilie Vlad, Ion Volcinschi S., Ion Volcinschi L., Gligoraş Vol­cinschi, Gheorghi Vergulici, Alexandru Vasilco, Antiochi Volcinschi, Ilie Goian, Gheorghe Moşan, Nicolai Grigorcea, Constantin Şahin, Teodor Holubei, Georgi Galer, Nicolai Vătav, Mihalachi Goian (Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 5, 19 ianuarie 1911, pp. 3 şi 4).

Weiber von Jakobeny in der Bukowina, de Franz Jaschke

Lista răzeşilor nobilitaţi de către poloni (sunt 142 la număr):

Lupul Braha, Teodor Boşniag, Vasile Păuş, Grigoraş Brânzan, Ioniţă Brânzan, Nicolai Bahrin, Teodor Priscornic, Agapi Bahrin, Ion Barnoschi, Petru Bahrin, Ion Barbirciuc, Alexandru Barbirciuc, Costaş Bahatirţ, Vasile Buţura, Ursul Buţura, Ion Pârjul, Lupaşco Banuş, Ştefan Prodan, Ilieş Balan, Andronachi Braha, Vasile Cicalo, Ion Cernohus, Vasile Cernuşano, Niguce Ciohodar, Mihalachi Dumbravschi, Vasile Dubeţ, Ioniţă Făliş, Andrei Goraş, Grigoraş Goraş, Velişco Golasco, Maftei Gorug, Iordachi Golasco, Grigoraş Grigorcea, Petru Hotincean, Gavril Hoidragu, Ilieş Ianoş, Constantin Ianoş, Iacob Iucavschi, Gheorghi Scraba, Ştefan Cantimir, Ion Costriş, Andrei Coşan, Teodor Coşan, Vasile Coceala, Vasile Crişan, Gheorghi Crişan, Vasile Cârste, Danila Cozac, Vasile Costinciuc, Vasile Coman, Ştefan Lastiuca, Ştefan Lenţa, Alexandru Lupulencu, Ion Lupulencu, Ion Lincuţa, Ion Miroş, Sandul Mintici, Andrei Mintici, Teodor Mintici, Teodor Muntean, Iordachi Muntean, Constantin Muntean, Nicolai Muntean, Gavril Moscalu, Teodor Mihovan, Teodor Malai, Sandul Malai, Gheorghi Miroş, Ion Marincuc, Axenti Mintici, Teodor Nalivacu, Ion Niguce, Alexandru Nogolitni, Grigori Nuţul, Tanasi Orza, Grigoraş Onciul, Vasile Onciul, Sandul Patraş, Teodor Pitarul, Vasile Popescul, Miron Pana, Ion Popovici, Vasile Popovici, Andronachi Borşan, Vasile Rotopan, Ion Rosminte, Alexandru Roman, Ion Roschip, Gavril Râpta, Dumitraş Râpta, Teodor Râpta, Atanasi Şastalo, Ştefan Sevescul, Ostafi Sorocean, Ion Săul, Vasile Spun, Vasile Sandulachi, Con­stantin Tonuţa, Teodor Şliatiuc T., Gavril Ursulean, Ion Ungu­rean, Tanasi Ungurean, Mihaiu Vlaicu, Ion Verenca, Ion Veresca, Ioan Zopa, Grigoraş Zopa, Vasile Zopa, Dumitraş Zopa, Grigoraş Bahiran, Teodor Săul, Andrei Tonuţa, Teodor Ghienghe, Teodor Mihovan, Ion Bohatereţ, Simion Daşchevici, Iftimie Zota, Dumitraş Cazacu, Teodor Barnovschi, Ion Ioşolnic; Andrei Davimuc, Vasile Baţarina, Ion Fraţian, Ion Diaconiuc, Ilie Iancul, Gheorghi Smolinschi, Luca Brânzan, Ion Strileţchi, Nicolai Prodan, Constantin Pantasi, Dumitru Stamati, Dumitru Pantasi, Mihalachi Muntean, Ghe­orghi Ţântă / Iancu Cuparencu (Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 7, 28 februarie 1911, p. 37).

Bojar von Seret in der Bukowina, de Franz Jaschke

Dintre preoţimea şi nobilimea Moldovei aveau în Bucovina moşii:

a). Gavril, mitropolitul Moldovei; apoi, mănăstirile Slatina, Barnovschi, Cetăţuia, Spiridon, Frumoasa şi Pobrata; în fine, călu­gărul Stamati Calistrat.

b). Boierii: Ioniţă Murguleţ, Alexandru Neculce, Matei Hormuzachi, Niculai Ruset, Toma Zamandi, Iordachi Luţchi, Ioniţă Sturza, Constantin Paladi, Iordachi Pălănescul, Ioniţă Cantacuzino, Ienachi Doni, Iordachi Hatman, Iordachi Cantacuzino, Constan­tin Sturza, Catarina Macriţoaia, Ioniţă Cuza, Iordachi Paşcan, Ior­dachi Aslan, Vasile Iamandi, Iordachi Iamandi, Lupul Nacu, Teodorachi Balş, Ilinca Donicioaia, Georgi Beldiman, Iordachi Dari, Lupul Balş, Lupul Costacu, Ienachi Cantacuzino, Constan­tin Balş, Ioniţă Başotă, Andrei Donici, Ştefan Silion, Ioniţă Can­tacuzino, Maria Cananoaia, Iordachi Balş şi Teodor Silion.

c). Mazilii: Niculai Potlog, Vasile Pancu, Ilie Holban, Ilie Cracalia, Iordachi Manoli, Grigoraş Cazimir, Constantin Sin Şorţ, Iordachi Gherghel, Vasile Ţure, Ioniţă Restavan, Nicolai Şeptalit, Constantin Cozmiţa, Ioniţă Costian, Gheorghi Corubei, Matia Pantiş şi Teodorachi Sorocean.

Afară de bătrânul mitropolit Iacob, pe care l-a substituat egumenul de la Putna, Ioasaf, au participat la depunerea jurământului de fidelitate, personal, toţi demnitarii bisericeşti ai Bucovinei. Şi nobilii Bucovinei s-au prezentat în persoană, afară de boieriţele Maria Balşoaia şi Ruxandra Ştirbăţoaia. Nobilimea Moldovei s-a absentat de la omagiu, afară de doi boieri şi zece mazili, care au fost în persoană, şi un boier şi un mazil, care au trimis delegaţi. Afară de călugărul Stamati Calistrat, care era şi mare proprietar, s-au absentat şi demnitarii bisericeşti.

În total, s-au prezentat la omagiul împărătesc:

– Din Bucovina, dintre 10 preoţi: 9 în persoană, 1 prin delegat

– Din Moldova, dintre 8 preoţi: 1 prin delegat, 7 absenţi

– Din Bucovina, dintre 26 boieri: 23 în persoană, 3 prin delegaţi

– Din Moldova, dintre 36 boieri: 2 în persoană, 1 prin delegat, 33 absenţi

– Din Bucovina, dintre 92 mazili: 88 în persoană, 4 prin delegaţi

– Din Moldova, dintre 16 mazili: 10 în persoană, 1 prin delegat, 5 absenţi

– Din Bucovina, dintre 109 răzeşi: 109 în persoană

– Din Bucovina, dintre 142 răzeşi înnobilaţi de poloni: 142 în persoană.

În total, dintre 439 nobili şi preoţi: 383 în persoană, 11 prin delegaţi, 45 absenţi.

(Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 9, 1 aprilie 1911, pp. 1 şi 2).

[1] Jurământul de credinţă, numit „Omagiu” – n. n.