Hora „Arnăuţeasca”

Hasdeu: Muzica acestui dans, după cum se aude în Moldova.

*

„Arnăuţeasca”, zice T. Burada (Almanah musical, 1877, p. 64) am luat-o de la arnăuţii aduşi de boierii noştri ca feciori în coada caleştilor şi neavând alta a face decât a da ciubuc şi cafea”. Sulzer a vorbit deja în secolul trecut (XVIII – n. n.) despre „Arnăuţeasca”, pe care o jucau, la noi, lefegii arnăuţi din garda beilor fanarioţi (Gesch. d. Dac. II p. 423). Arnăuţii au dispărut din ţară, dar jocul lor, un fel de horă, a rămas în popor.

*

„Arnăuţeasca” se joacă mai încet decât „Alunelul”; se joacă tot în dreapta; se bate în loc cu piciorul stâng, de trei ori, şi apoi cu cel drept, în acelaşi loc, şi se mişcă hora, ocolind o dată; de aci iar se bate, şi tot astfel, cât vor să ţină jocul” (I. Preotescu, Olt, c. Râjleţu-Vieroş).

*

(Petriceicu-Hasdeu, B, Etymologicum Magnum Romaniae / Dicţionarul limbei istorice şi poporane a Românilor, Tomul II, Bucureşti, 1887, pp. 1718-1530)