George, Ştefan şi Ioan Eminovici din Călineşti
*
Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, din Călineştii lui Cuparenco, fusese construită, între anii 1791-1805, de Michail de Cuparenco şi restaurată în 1894, drept unic lăcaş de cult al comunei bisericeşti Călineştii lui Cuparenco, Greaţca şi Călineşti Ienachi. Ulterior, adică între anii 1884-1887, avea să fie construită şi biserica Sfântului Dumitru, din Călineştii lui Enaki (Ienaki). Existase şi o biserică veche de lemn, menţionată, în 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ştefan cel Mare Episcopiei de Rădăuţi, „a 28-a biserică, la Călineşti, cu popă”, pe locul ei fiind construită, probabil, biserica din 1791-1805, pe a patra parte a satului, pe care serdarul Miron Kuparenko o lăsa moştenire feciorilor săi, Mihalaki şi Ion, şi fetei sale, Maria.
*
Din 1794, la Călineşti s-a ţinut o condică parohială greu de descifrat, dar pe care a studiat-o cu migală, făcând adnotările cuvenite, părintele Furtună, la rugămintea lui Vasile Gherasim, care îl vizitase în 5 septembrie 1922. În condica respectivă, în registrul născuţilor, am dat, mai întâi, peste numele tatălui lui Mihai Eminescu, George Eminovici, care s-a născut în 10 februarie 1812, ca fiu al lui Vasile Eminovici şi al Ioanei (şi Vasile Gherasim pune numele sub semnul întrebării – sper să aflu de ce, după familiarizarea cu scrierea popească slavonă):
*
*
*
Fratele pierdut, Ştefan, cel împreună cu care fugise George în Moldova, s-a născut în 24 ianuarie 1819, identificarea făcând-o acelaşi inimos părinte Furtună. De data asta, mama nu mai este o ipotetică Ioana, ci Maria, iar domiciliul lui Vasile Eminovici este menţionat în Călineşti Enaki. Să însemne asta că Vasile Eminovici a fost căsătorit de două ori? O vom afla, probabil, pe măsură ce îi vom identifica şi pe ceilalţi copii. Cu sau fără sprijinul părintelui Furtună.
*
*
*
*
Fratele mijlociu al Eminovicienilor, Ioan, s-a născut în 14 martie 1816, el fiind singurul dintre băieţi care rămâne în sat, încununându-şi viaţa cu o mulţime de urmaşi. Pagina de condică parohială care îl menţionează este cea mai lizibilă.
*
*
*
În această pagină, numele lui Vasile Eminovici apare clar, aşa cum apare şi numele “maikii” Ioana (menţionată, ceva mai iligibil, şi în condica lui George), cea menţionată şi de Vasile Gherasim. Numai că, după câte s-ar părea, Vasile Eminovici ar fi avut două soţii, Ioana fiind urmată de Maria.
*
*
Deocamdată, până la identificarea tuturor paginilor de condică parohială, care ţin de istoria Eminovicienilor, o să mă abţin de la comentarii. Şi din pricina anevoioasei însuşiri a scrierii popeşti în limba slavonă (în fond, nu a trecut decât o zi, de când dau piept cu ea), dar şi din nevoia de a şti cât mai multe, înainte de a încerca o interpretare a datelor.