Gavril ROTICĂ: No one’s Child

01.05.1881, Udeşti – 01.06.1952, Bucureşti

Gavril Rotică, acest „Goga al Bucovinei“ (Loghin), acest „Faun, scoborât din munţii Câmpulungului“ (Lovinescu), a fost, mai întâi de toate, „un ales cântăreţ liric“, prin care s-a rostit „Bucovina, grădina Moldovei, cu poezia ei nesfârşită“ (Sadoveanu). După Gavril Rotică au rămas câteva cărţi cu versuri, „Poezii“ (1909), „Cântarea suferinţei / 1916-1917“ (1920) şi „Paharul blestemat“ (1924), precum şi volumul de publicistică „Bucovina care s-a dus / Articole despre oameni, locuri şi fapte“ (1921).

Cântecul unui copil al nimănui

Lăsaţi-mă în fum să şăd,

În fund de crâşmă-ntunecată,

Şi fraţii vagabonzi să-i văd

Cu ochii tulburi cum mă cată.

Lăsaţi-mă lângă pahar,

S-arunc sub masă cartea vieţii;

E vinul un venin amar

Şi plâng când îi deschid păreţii.

Lăsaţi-mi capu-nfierbântat

S-adoarmă-n cântec de vioare,

De sub arcuşul fermecat

Uitarea peste el coboare.

Lăsaţi-mă aici, să-mi spui

Viaţa scândurii de masă

Eu sunt copilul nimănui

Şi n-am nici drum, şi n-am nici casă.

No one’s Child

Just leave me, fellows, leave me in

That smoky corner of a tavern,

To see those stragglers dry their chin,

And booze again and say it’s heaven.

Just leave me there next to my glass,

So I can fling the book of life;

Wine, sweet-and-bitter venom mass,

I weep, I hold my pocket knife.

Let my tormented lead-like head

Get drowsy at the sound of fiddles,

Let sweet oblivion come instead

Of all those wisdom words and riddles.

Leave, leave me here, so I can tell

My story to some mouse or toad.

For I am no one’s child; no hell,

No heaven’s mine, no home, no road.

Desen de Radu Bercea

Traducerea: Ioana Carp (Olanda)